Aceasta este concluzia cheie rezultată în urma Congresului regional 3GSM - Centrul și Estul Europei, organizat de Informa Telecoms & Media, cel mai cunoscut furnizor de informații telecom și media specializate (inițiatorul Congresului 3GSM), desfășurat la Zagreb pe 25 și 26 octombrie.
Revista noastră a fost singura publicație din România ce a participat la această întâlnire a elitei afacerilor telecom din regiunea CEE. La ce concluzii au ajuns specialiștii telecom? Orice eforturi ale operatorilor de comunicații, ale furnizorilor de infrastructură ori ale fabricanților de echipamente se dovedesc perdante fără informarea coerentă și corectă a pieței, dublată de o susținere din partea mass media. Aceste adevăruri sunt mai mult decât evidente de când s-a inventat marketingul modern, o recunoaștem toți. Însă, la noi, de la acceptarea adevărului teoretic și până la acțiunea de piață e o foarte mare distanță.
Promovarea și publicitatea nu reprezintă cheltuieli de companie
Există o serie de factori care duc la această situație. Mai întâi e vorba despre slaba pregătire a specialiștilor în relații publice din România, care sunt abia în faza de pionierat. Aceștia nu știu să le ofere clienților companiilor cele mai bune instrumente de promovare și mediatizare, interferând foarte puternic cu agențiile de publicitate, care au propriile legități când e vorba de clienți. Din cauza calității scăzute a producțiilor publicitare românești, dublate de prețuri mai mari decât cele vestice, majoritatea actorilor mari din piață preferă să-și importe producțiile publicitare din occident. Acesta ar fi conflictul tacit dintre PR și publicitate. Altfel, decidenții din managementul companiilor nu știu încă să gestioneze rolul acestor factori pentru asigurarea succesului propriei companii. Tocmai de aceea, vedem în paginile unor ziare de scandal, cu tiraj mare (ce țintesc publicurile sărace și mai puțin școlarizate), promoții la servere, de exemplu, sau la servicii pentru elitele de afaceri. Evident, va urma un eșec asumat de către compania ce, acum, chiar își 'žcheltuiește' fondurile de publicitate. Companiile active în IT&C din România consideră încă fondurile de promovare și publicitate o cheltuială și nu o investiție, cum este firesc. Și de aici pornește spirala unei pierderi evidente pentru toată industria, dar și pentru clienții finali, fie ei casnici ori companii.
Cum arată piața românească de afaceri?
Este un subiect foarte sensibil și îmi asum declanșarea unor orgolii de companie, însă voi spune foarte sincer cum stau lucrurile în România. Avem companii coerente, cu planuri de marketing și strategii foarte eficiente, care-și înțeleg rolul pe piață. Apoi mai apare și responsabilitatea socială corporativă, un subiect la modă, la care multe dintre companiile noastre nu ar primi nota de trecere a clasei. Competiția va selecta și peste câțiva ani ne vom întoarce la acest subiect pentru a vedea cine s-a pierdut pe drum, dar și cine a reușit și cu ce mijloace.
Din categoria companiilor ce susțin continuu și cu abnegație, chiar, piața românească de afaceri și canalele media de calitate putem enumera foarte repede (în ordine alfabetică): Alcatel, Allied Telesyn, Connex-Vodafone, Ericsson, Euroweb, GeCAD, HP, Konica Minolta, Motorola, Siemens și Topex. Nu amintim toate companiile cu care noi colaborăm, sau cele ce apar în monitorizările de presă a canalelor media de ținută.
Însă, pot aminti alte companii ce nu susțin eforturile media de specialitate și care tratează eforturile noastre cu un dispreț corporativ, în contradicție cu declarațiile lor televizate. Aici lista, din păcate, este mai lungă și le amintim, tot alfabetic: Alvarion, Canon, Cisco, Dell, Flamingo, Flanco, Fujitsu Siemens, Genesys, Germanos, GTS, HAT (distribuitor Samsung), IBM, Intrarom, Nokia, RDS, Panasonic, Romtelecom, SAP, SMC, SNR-Radiocom, Softwin, S&T, UltraPro, UTI, și Zapp. Acestea sunt exemplele extreme, pe de o parte companiile foarte active, dar și cele ce nu știu încă în ce direcție se îndreaptă comunicarea lor de afaceri, pe de altă parte.
Exact ca în viață, o altă mare parte a companiilor ce nu apar în rândurile de mai sus și care oscilează, în funcție de fondurile de care dispun, de veniturile obținute din vânzări, și își propun o mai bună vizibilizare a propriei companii. În toată această discuție am luat în calcul numai companiile cu nume de piață, mediile corporative, firmele cu pretenții. Nu m-am gândit defel la cele din piața gri sau chiar neagră, care, nu-i așa, prin definiție nu sunt sortite publicității oficiale, cu atât mai puțin expunerea în conferințe de presă și seminarii. Dacă acesta este 'žapanajul' firmelor confidențiale, nu chiar aceeași abordare ar trebui să aibă și companiile deficitare la capitolul comunicare corporativă și de afaceri. Pentru că, nu-i așa, publicurile lor țintă vor rămâne pe veci needucate, lipsindu-le acele informații de calitate care le pot face să nu mai confunde maneaua cu muzica clasică și cantitatea cu calitatea.
