Liniștea și buna vecinătate atât de caracteristice unei industrii de mare anvergură, cum este cea a telecomunicațiilor, au fost date uitării, odată cu propunerea reglementatorului ANRC de a amâna cu un an scăderea tarifelor la interconectare a celor doi mari operatori mobili, Orange și Vodafone.
O măsură aparent normală pentru cei doi operatori a declanșat o reacție (în lanț) de contestări ale ANRC din partea jucătorilor mai mari din piață, Romtelecom, a celorlalți operatori mobili, Cosmote și Telemobil și chiar a scumpilor la vedere operatori de cablu, RCS&RDS și UPC România (a căror vorbă oficială nu le-o putem auzi decât o dată pe an, la Convenția de Cablu organizată de ACC). Ce i-a deranjat, de fapt, pe toți acești jucători? După cum îi veți fi auzit, fiecare parte chiar are dreptatea sa!
Cronica unei isterii anunțate
Decizia ANRC de a amâna intrarea în funcțiune a tarifelor de interconectare la cei doi mari operatori, Orange și Vodafone. Întreaga istorie, la propriu, dar și fiecare răspuns în parte al fiecărui împricinat o puteți citi în paginile dedicate acestui adevărat Dosar al interconectării. Pe mine mă interesează, acum, să vedem împreună, cu cărțile pe masă (nu cele de joc, ci cele de școală) cum de s-a ajuns în acest punct nevralgic, în care '“ după cum deja probabil că ați citit pe coperta 1 a revistei '“ jucătorii telecom au ajuns să-l fluiere pe arbitru și să-i conteste vehement chiar autoritatea lui de reglementare. Povestea e veche, tocmai din 2004, când odată legile date nu au fost chiar pe limba și înțelesul operatorilor mobili. Atât Orange, cât și Vodafone, nu au recunoscut viabilitatea modelului LRIC conceput de ANRC împreună cu consultantul britanic OVUM, specializat în consultanța telecom fixă mai mult decât cea mobilă. Acesta a fost începutul unui conflict mocnit. După ce ANRC a văzut că cei doi mari operatori nu doresc să se conformeze unui model LRIC nerecunoscut, autoritatea de reglementare și-a arătat mușchii amenințând cu penalizări bănești operatorii neconformiști.
Și cum la forță se răspunde cu forța și operatorii nu au făcut decât să acționeze în judecată ANRC pentru a-și proba justețea raționamentelor de business. După multe zeci de luni de judecată, neterminate până azi, ANRC, tacit, recunoaște că a omis din calculele sale multe sute de milioane de euro, reprezentând costurile de licență 3G și cele de dezvoltare ale rețelei. Așadar, operatorii mobili chiar aveau dreptate...
Cadoul otrăvit nu era grecesc, ci de-a dreptul ANRC-esc
Și atunci, ANRC se gândește să dreagă busuiocul, a la Roumanie, propunându-și să-i mai păsuiască pe marii mobili cu a doua etapă de reducere a tarifelor de terminare mobilă, adică în loc de 1 ianuarie 2007 (zi de sărbătoare întru aderare la UE) să fie 1 ianuarie 2008 (când vom împlini primul an de UE).
Acest 'cadou' gândit de ANRC, pentru a proteja pe cei doi operatori de efectele perverse ale intrării țării de-a dreptul în UE destabilizează, la propriu, nervii și uzul rațiunii industriei telecom, de la Romtelecom până la ultimul operator 3G, fostul și actualul cablist, RCS &RDS. În numai câteva zile, apar în media protestele vehemente ale Romtelecom, apoi, Cosmote, urmând în cascadă Telemobil, RCS&RDS și UPC România, poate nu chiar în această ordine, dar datele problemei se păstrează. Toți contestatarii acuză ANRC de favorizarea adversarului, era să zic, a competitorului mobil, în detrimentul Romtelecom și până la Telemobil. Am trăit s-o văd și pe asta, o adevărată luptă de idei, cu argumente și cu raționamente brici în care chiar se pune în discuție soarta industriei. Unde va fi fost pacea de altădată? Acum telefoanele sună neîncetat la birou, toate părțile aflate în joc doresc ca și eu să înțeleg cât mai 'corect' singurul adevăr, al lor. Încerc să le spun că există mai multe adevăruri, dar sunt pocnit în față '“ ăstea sunt trucuri filosofice inventate de greci, acum vreo 2000 de ani. Or fi trecut și ei, săracii, prin povestea cu tarifele, mă gândesc eu, poate de la asta au izbucnit războaiele peloponisiace, îmi trec prin cap cele mai năstrușnice gânduri. Dar să revenim la istoria foarte recentă...
O concluzie aparentă
Pentru prima dată de când am fondat această revistă, acum 7 ani, toți actorii din piața sunt nervoși, în sensul bun, colaborativ, și vor să dovedească ceva, ceea ce înseamnă, cred eu, că piața trece prin necesara febră a maturizării. Intrăm peste vreo 50 de zile în Uniunea Europeană și încă nimeni nu știe ce ne așteaptă. Nu cred că sunt mulți europeni care se bucură că românii și bulgarii vin în Europa. Și probabil că nu numai cetățenii UE sunt singurii care știu acest lucru, dar toată lumea ne lasă să ne bucurăm, naivi, de 1 ianuarie 2007 european.
