A trecut și primul tur al alegerilor locale și o nouă dilemă ne încearcă pe toți aceia (din ce în ce mai puțini) care încă ne mai interesează cine ne conduce satul, comuna, sectorul, orașul sau județul în care trăim. Cine a câștigat alegerile locale (Opoziția sau Puterea '“ că ambele își adjudecă abitir laurii unui timid succes)? Cum arată radiografia electoratului (cei care mai au conștiența importanței votului lor) la nivel național? Scriu acest editorial pe 13 iunie, la o săptămână după primul tur, și iată că nu suntem încă în posesia situației finale a votului la nivel național. Colegii noștri jurnaliști la cotidienele naționale au făcut zeci de ture pe la Biroul Electoral Central, nereușind să afle situația centralizată. Parcă am fi locuitorii secolului abacului și al număratului pe răboj, într-o România anistorică.
e-propagandă.ro
Și, iată, că ajungem la chestiunea care ne privește direct pe noi '“ promotorii culturii digitale în România. Unde sunt acele minunate computere cu care partidul de guvernământ ne-a copleșit în conferințele de presă, unde sunt acele rețele implementate la nivel național de către MCTI, unde sunt sublimele proiecte ce toate încep cu litera 'e' (e-guvernare, e-licitație, e-administrație)?
Propagandă, vorbe, focuri de artificii! Când ajung la putere, politicienii români debordează de o imaginație vecină cu patologicul atunci când vine vorba despre electori, fiind însă foarte lucizi, dacă ne referim exclusiv la creșterea fără precedent și nejustificată a propriilor averi dar și ale rudelor, până la a treia spiță. Lungul șir al vorbelor ministrului de resort, Dan Nica, nu se vor fi auzit când toată lumea întreabă de ce nu s-a reușit numărarea voturilor la nivel național în cursul a 7 lungi zile? Nu e vorba de nici un șiretlic electoral, de nici un scenariu împotriva Opoziției. Simplu: avem o harababură perfectă în rețeaua administrativă teritorială.
Dezorganizare ca la carte: computere - ioc, sau vechi, ce nu suportă baze de date performante, aplicațiile special create pentru astfel de provocări sunt o iluzie. Cât despre rețelele care trebuiau să transmită datele agregate la Centru '“ vedem că sunt cea mai nesărată glumă a actualei administrații. Nu vreau să dau aici numele unor companii care s-au bătut cu cărămida în piept că au câștigat licitații de milioane de euro pentru reformarea infrastructurii administrației publice, însă rezultatele acestor proiecte abia acum se văd. Un eșec perfect, o dezolare totală!
Oare au dispărut banii investiți în proiectele de comunicații electronice, oare nu știu operatorii sau funcționarii să mai apese pe tastatură, oare au angajat primăriile, prefecturile și Guvernul analfabeți digitali în posturile cheie? Când oare vom afla răspunsurile adevărate la aceste întrebări de baraj?
Toată politizarea deșănțată a actului administrativ a paralizat orice gest de normalitate, pornind de la ultimul sat de la granițele țării și până la Palatul Victoria din buricul Bucureștilor. Am ajuns, ca țară, o biată știre pe primele pagini ale publicațiilor europene (Financial Times, The Guardian, BusinessWeek etc.), unde se precizează sarcastic cum PSD '“ partidul ce descinde din sinistrul PCR a pierdut primăria Capitalei.
De asemenea ștampile are nevoie acum România, când iată cum Bulgaria a încheiat deja negocierea tuturor capitolelor pentru aderarea la Uniunea Europeană? O țară mult mai modestă decât România, dar mai serioasă și mai disciplinată, trebuie acum să mai aștepte încă 2 ani și jumătate ca și vecina Românie să-și termine temele pentru Europa. Ar trebui, ca niște restanțieri ce suntem, să ne cerem scuze în mod public în fața Bulgariei.
e-Incultura ca salvare națională?
Cel mai recent raport Mercury Research comandat de Asociația Editorilor din România (AER) relevă date extrem de îngrijorătoare pentru starea culturală a românilor, la 15 ani de la divorțul de comunism. Astfel, în ciuda diplomelor de liceu sau de învățământ superior dobândite, peste 50% dintre românii cu studii medii și superioare declară că nu sunt cititori: adică nu au citit nici o carte în ultimii ani.
Nu cumpără cărți 56% dintre absolvenții de liceu și nici 12% dintre absolvenții de facultăți. Datorită acestei grave stări de regres cultural, piața românească a producției de carte stagnează, iar sistemul de învățământ se deteriorează an de an. Astfel, adolescenții au identificat prin termenul generic de 'cărți' '“ manualele de școală, reacția lor fiind aceea de respingere, considerându-le prea teoretice (neaplicate și nici prietenoase), lipsite de contactul cu realitatea.
Continuând exercițiul masochist al radiografiei inculturii românești doar 13% din populația României cumpără între 1 și 12 cărți de-a lungul unui an. În privința populației urbane, lucrurile nu stau deloc mai bine: 45% dintre orășeni declară că nu cumpără deloc cărți, în timp ce 25% dintre cumpărători recunosc că achiziționează numai cărți practice (utilitare '“ dicționare, atlase, ghiduri, cursuri, manuale tehnice etc.). În viziunea celor care mai trec pragul unei librării, aceste instituții radiante ale culturii nu au reușit să se impună în ochii clienților ca un spațiu capabil să furnizeze sentimentul relaxării și detașării de probleme curente extrem se stresante (situația economică, socială și politică). Mai ales tinerii intervievați văd în librării un spațiu neprimitor, demodat, inactual, în contradicție cu cele mai noi tendințe ale comerțului modern.
