Invitația firmei Huawei România de a vizita sediul central al companiei Huawei Technologies din Shenzhen, Republica China, a fost pentru grupul celor cinci jurnaliști români o șansă de a descoperi una dintre cele mai interesante destinații de afaceri ale lumii comunicațiilor de astăzi. Sud-vestul Chinei, imediat în apropierea Hong Kong-ului, cu precădere orașul Shenzhen reprezintă o surpriză pentru orice european sau chiar american care nu este conectat la complexele realități ale afacerilor chinezești de astăzi.
'Big country' înmulțită cu 10
După străbaterea Europei, pornind de la Viena, peste Ucraina, jumătate de Rusie, Mongolia și jumătate din China, adică peste 10 ore de zbor, poți spune că ești pregătit moral să aterizezi la Beijing, capitala Chinei. Chiar de la aeroport însă te izbește imediat sintagma cu care te vei întâlni de-a lungul întregii șederi: 'big country' - aveau să ne spună, probabil de zeci de ori, prietenii noștri de la Huawei ce ne însoțeau, ghizii, personalul hotelului. 'Țara mare' te surprinde peste tot, de la întinderea colosală a Pieței Tien an Men, unde două istorii se învecinează abrupt, prin zidul care desparte dar și unește realitatea comunistă de azi cu tradiția celor cinci secole de împărați, care au locuit în 'Orașul Interzis'. Pare greu de conceput, însă și vremea a ținut cu gazdele noastre, pentru că am ajuns la Beijing pe o ceață de toamnă, care nu ne permitea să vedem mai departe de un kilometru în orice direcție te forțai să deslușești alte înțelesuri decât ai fi anticipat. Numai hotelul Beijing în care am fost găzduiți avea nu mai puțin de cinci corpuri, de dimensiunea hotelului Marriott din București, întreaga lungime a acestuia depășind probabil 2 kilometri. La Beijing simți imediat apăsarea politică a oricărei capitale a lumii, oamenii sunt mai preocupați de istoria cotidiană a știrilor de la televizor, de slujbele lor covârșitoare. Exotismul limbii chineze, dar și ospitalitatea supremă ne-au însoțit peste tot, însă o pace prietenească am resimțit în toate locurile vizitate, iar recunoașterea de români ne asigura o simpatie instantanee. Chinezii nu seamănă toți între ei, așa cum credem când suntem la București, ba dimpotrivă'¦ Sute, mii, milioane, aș putea zice chiar un miliard și trei sute de milioane, câți sunt astăzi, chinezii acoperă o diversitate care îți dă de gândit. Nu mai puțin de 57 de minorități pot fi întâlnite în marele Muzee populare, care îți descriu pe (foarte) scurt 5000 de ani de civilizație. Folosim cifrele peste tot, pentru a ne traduce zilnic prețurile, din yuani în dolari sau euro, fiecare cu ce valută va fi fost dotat, dar și pentru că literele latine nu te ajută aici deloc, ba dimpotrivă. Scrierea chinezească, ideografică, ne dă impresia intrării într-un joc computerizat ale cărui parole au fost uitate pe vecie. Numai hazardul și intuiția te mai pot salva, la o adică.
Shenzhen '“ al cincilea element
După două zile de Beijing, am ajuns și la destinația de bază, Shenzhen, noul 'žtigru' chinezesc, căruia i-aș spune mai degrabă 'ždragon', căci un asemenea amestec de dinamism și fantezie, mi-a fost dat de puține ori să văd în viață. Sute de mii de blocuri de cele mai variate forme, de la zgârâie nori de oțel și sticlă la înălțimi de betoane, însă inteligent colorate, ne înconjoară de-a lungul a zeci de kilometri parcurși în orice direcție.
Un bloc de numai trei etaje s-a ridicat de la iarbă în numai o săptămână, nu este o poveste, ci o groaznică provocare pentru înțepeneala constructorilor români, care până azi nu au reușit a termina construcțiile epocii Ceaușescu. Ajuns în hotel am dat larg la o parte draperiile și mi-a apărut drept în fața ochilor un oraș pe care cu greu îl poți uita. Poate o echivalență ar putea fi cu acea construcție computerizată din filmul 'Al cincilea element', în care joacă Bruce Willis și acea actriță cu nume sârbesc ce face reclamă la un parfum. Pe patul lat cât o zi de post, o foaie A4 mă prevenea că taifunul tocmai trecu prin acele zone și că noi, turiștii, trebuie să ne alegem cu grijă locurile de plimbare. Din perete iese rebel un cablu pentru internetul de mare viteză.
Două lifturi suspendate se plimbă, când în sus și când în jos, prin construcția avangardistă ce adăpostește hotelul, în formă de piramidă egipteană sau templu aztec, ori poate palat tibetan, cine mai știe? Nu e vorba de confuzie, însă preaplinul de detalii și cele 5 ore de decalaj orar față de ceasul biologic de acasă te fac să fii un pic mai prevăzător când vrei să spui ceva, sau când întrebi cine știe ce pe chinezii de lângă tine, care parcă vor să-ți traducă toate chinezăriile de pe pereți, din restaurante, muzee, săli de spectacole și chiar de pe Marele Zid Chinezesc.
O concluzie amânată
Unde apare în acest editorial, însă, Huawei Technologies, gazda noastră? Încă nu am ajuns (până aici) la sediul companiei lor, dar peste numai câteva pagini veți avea o descriere a experienței tehnologice de acolo.
Am preferat acest viu spectacol de impresii, pe care l-am înviat pentru domniile voastre, pentru că nu-i așa, vorba călătorului chinez: 'cel mai greu este să fii tu însuți, însă poate mai greu este să fii altul'.
