Ne întâlnim iarăși cu aceleași așteptări și iluzii ale pieței românești telecom. Deși cursa liberalizării a fost deschisă oficial la 1 ianuarie 2003, 'prea puțini viteji se-arată', vorba poetului. Dovada faptului că omul de afaceri din telecomul românesc nu prea și-a făcut temele (citiți vă rog 'business planul') din 2002, nici până astăzi.
Început timid și speranțe albastre
Câteva inițiative salutare cu carduri de telefonie IP pentru internațional, multe conferințe și promisiuni, o serie de dubii, un fel de amenințare cu capitalism chinezesc, mai multe vizite și excursii internaționale ale oficialilor - cam asta înseamnă, până azi, liberalizarea celei mai profitabile industrii de înaltă tehnologie prezentă în România.
La toate acestea se adaugă stand-by-ul RomTelecom și recentele schimbări de oameni și bagaje între Atena și București. Iar ca totul să fie cum se poate mai confuz, operatorii mobili nu se înghesuiesc nici ei să ne facă vreo surpriză plăcută pentru descentralizarea comunicațiilor fixe.
Mai multe comunicate și știri apărute în presă au lansat vestea ieftinirii tarifelor la convorbirile internaționale și o scumpire la cele interne. 'Păi, dacă asta înseamnă liberalizare telecom și dacă șomajul și prețurile scumpe se cheamă că trebuie să ne bage în Uniunea Europeană, atunci să intre acolo (în UE n.r.) numai politicienii și baronii locali', ne-a tras o înjurătură un cititor înfocat. Nu am putut să-l contrazic și nu i-am putut spune altceva, decât că alarma lui va apărea în revista noastră.
Un fel de economie de piață
Într-o altă ordine, pe relația industria mobilă (ce reunește producătorii de echipamente, distribuitorii, dealerii, vânzarea cu amănuntul) '“ media '“ utilizatori finali, cel mai băgubit actor este Media. Pentru că fiind un mediator de mesaje între industrie și utilizatori încasează reproșurile și dezamăgirile de pe toate fronturile. Industria este din ce în ce mai dominată de manageri al căror scop unic este numai vânzarea de echipamente la cutie sau de servicii.
Piața mică și cu resurse limitate nu le permite decât celor mai performante companii să reziste luptei concurențiale. Atunci, logic, așa cum se întâmplă în toată lumea, intră în joc factorii care fac diferența: adică industriile mediatizării (canalele mass-media, industria publicității, Relațiile Publice). Profesioniștii acestor industrii ambalează produsele și serviciile telecom în forme și mesaje compatibile cu cerințele utilizatorilor finali (fie ei companii sau simpli cetățeni). Munca de publicitare (nu publicitate) implică strategie, gândire creativă, imaginație aplicată, adică până la urmă, tot bani.
Asta înseamnă că pentru a vinde mărfuri și servicii, pe lângă costurile de producție trebuie să investești mai apoi în cultivarea și educarea publicului cumpărător. Propunând așteptări cărora ulterior le răspunzi cu maximă eficiență și calitate, înseamnă că faci, până la urmă economie de piață.
Ce se întâmplă la noi? Foarte puțin din cele expuse mai sus. Marile companii telecom sfidează utilizatorul final, pentru că afacerile lor sunt derulate în primul rând cu statul și în cele din urmă orientate către cumpărătorul final. Marile afaceri sunt ferite atât de ochii mass- media, dar și de circuitul obișnuit al unei economii de piață. Acestea se fac și se execută în sfere transcendente, unde ochii și urechile muritorilor nu pătrund sau răzbat vreodată.
Mecanismul nu este, însă, din fericire perfect. Și atunci, mai pică vreo bancă, mai dispare peste graniță vreun urmărit general. Soluția de back-up o reprezintă 'urma scapă turma'. Din tot acest joc, Media se alege cu ceva firimituri căzute de la mesele baronilor sau conților locali & centrali. Dependența Media de Publicitate dă, până la urma urmei, în trafic de opinie și convingere. Și asta este o boală mai gravă și mai periculoasă decât firavul trafic de influență, atât de cunoscut și practicat pe plaiurile mioritice.
Concluzie pentru multinaționale
Atenți la rapoartele, comparațiile și ordinele (sugestiile) primite de la șefii lor de la sediul pentru Europa de Est, managerii multinaționalor de la București au pierdut imaginea copacului, tot admirând pădurea. Media nu mai resimte susținerea, dar și respectul industriei pentru clienții finali și de aici cred că se vor trage cele mai multe derapaje și eșecuri comerciale în 2003.
Exemple avem deja cu zecile, însă ca arbitri imparțiali ai jocului nu ne putem permite să arătăm cu degetul în nici o direcție. Fiecare dintre d.voastră se poate uita împrejurul său și dacă a detectat vreun simptom asemănător cu cele amintite de noi, ne poate scrie la redacție. Dacă nu vom primi nici o scrisoare înseamnă că ne-am înșelat amarnic în analiza noastră și ne cerem scuze anticipat pentru România.
