Sistemul educațional românesc, în ansamblu, este asediat în această perioadă de către la vârful clasei politice. Începând cu președintele, premierul, ministrul Educației și până la ultima femeie de serviciu din școala de la Cocârlați, fiecare se declară animat de cele mai bune sentimente și dornic să schimbe ceva din sistem. De ce? Aparent, intenția ar fi eminamente pozitivă, să îndreptăm un sistem care nu mai este funcțional, greoi și nefuncțional. În realitate, dacă la nivelul anului 1990 aveam ceva sincronizat la nivel european, acest domeniu era numai Educația. Dovada? Milioanele de cetățeni români care lucrează astăzi aiurea pe toate meridianele lumii, contabilizați a trece de 5 milioane, adică peste 50% din forța de muncă utilă a României. Aceștia au plecat din țară, într-o proporție covârșitoare după anul 1989, adică după revoluție, în căutarea unor noi șanse de a trăi și câștiga decent. Atac acest subiect mai ales din poziția unui profesor universitar care a crezut cu mare energie într-un sistem de învățământ performant în România. Din păcate, cei 7-8 ani de catedră și în mijlocul studenților mi-au învins aparent speranțele nemotivate. Acum însă cred că schimbarea în bine a școlii este foarte posibilă și chiar pe termen scurt. Cu o singură condiție: schimbarea clasei politice dintr-una împotriva poporului într-una pentru popor. Credeți că așa ceva mai este posibil?
Reforma în educație: o diversiune perfectă contra crizei
Așadar, fără a politiza acest act de refacere a învățământului, trebuie să vedem care sunt personajele care doresc cu tot dinadinsul să dirijeze acest proces ce poate aduce prejudicii sau/ori câștiguri românilor pe mulți ani de acum înainte. Încep cu președintele țării, care în numeroase ocazii nu a ezitat să recunoască faptul că nu s-a omorât cu învățătura și iată ce a ajuns, premierul Boc, care aspira la o carieră de activist UTC sau de partid (PCR) județean și grație yes-menismului său (ca să fiu elegant) este șeful unui cabinet guvernamental democrat, apoi, pe linie educațională, ministrul Funeriu care nu are încă un profil intelectual conturat. Aceste trei personaje au antrenat în jurul lor partide, sindicate, organizații. Acum se vântură idei din „Pactul național pentru educației", se invocă largul consens național, se trâmbițează la televizor grija pentru „viitorul țării", adică pentru copii. Dimpotrivă, nu cu aceeași dezinvoltură s-au expus însă aceste personaje vorbitoare și când a fost (și este) cazul creșterii salariilor profesorilor, conform legii aprobate de către Parlament și girate de Președinte. Nu la fel s-au răzvrătit la televizor oamenii puterii când s-a decis reducerea alocațiilor pentru copii. Nu! Tenacitatea Puterii se manifestă de ani buni împotriva binelui popular, paradoxal, oamenii simpli și mai puțin educați votându-i în continuare pe acești pedepsitori ai națiunii. Este aici un cerc din care nu putem ieși! Avem, ce-i drept, conducătorii pe care-i merităm, însă aceștia nu au poporul care îi merită!
Tot înainte și poate ajungem în 1989
Ca să clameze transparența, ministerul Educației, MECTS, a lansat site-ul www.unpasinainte.edu.ro pentru dezbaterea proiectului Legii educației. Astfel, ministrul Daniel Funeriu promite ca întrebărilor, opiniilor și sugestiilor postate online despre proiectul Legii educației le va răspunde personal, zilnic, pe video-chat. Asta se întâmpla pe 22 martie, nu am auzit că acest proces s-a și întâmplat, dar e posibil. „Doresc o dezbatere publică, cât mai sănătoasă. Sunt convins că ar putea fi făcute unele modificări și că dacă ne uităm cu lupa am putea găsi unele probleme, dar vreau să avem o dezbatere publică amplă, deschisă privind acest proiect de lege", a pretind ministrul într-o conferință de presă. Funeriu a subliniat că pe lângă sugestiile privind proiectul Legii educației, la care sunt invitați să participe elevi, studenți, părinți, profesori, rectori, sindicaliști, persoane publice, el va apărea personal, zilnic, timp de o oră, pe video-chat pentru a răspunde tuturor întrebărilor în legătură cu acest act normativ. Ce s-a întâmplat în realitate, puteți vedea și d.voastră accesând site-ul cu pricina. Ministrul a precizat că acele propuneri „care dau coerență legii" vor fi analizate. Un fel de a spune că „așteptăm provincia", dar noi suntem plecați din localitate. Sindicatele din învățământ și-au exprimat nemulțumirea că proiectul a fost prezentat în Guvern, fără ca acesta să fie analizat de cadrele didactice.
În concluzie, ca să devoalez interesul crescut pentru soarta educației, măsură invocată la nivel național chiar de către personaje care numai de educație înaltă nu pot fi bănuite, amintesc o vorbă celebră care spunea cum poți să rezolvi ițele unei afaceri încurcate. Vezi „unde se duc banii", se spune la nivel global, însă de la afacerea Watergate și până azi, nimic nu a putut dezbăra oneroșii oameni politici să renunțe la fraudarea statului în interesul propriu sau al echipei de guvernare. România este, cel mai probabil, un studiu de caz deja clasic de acum despre cum se poate devaliza o țară și apoi să-i convingi pe amărâții ei cetățeni că de fapt le-ai făcut un bine, însă ei nu-și dau seama. Păi, dacă nu au educație?!
