Este o evidență pentru fiecare profesionist al industriei de IT&Comunicații din România că ediția CERF 2005 a fost cel mai consistent eveniment din scurta noastră istorie.
Pornită la drumul tehnologiilor digitale abia în 1990, după cinci decade de comunism care a prăbușit în neant cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii, România și-a revenit cu greu. I-a trebuit, iată, nu mai puțin de 15 ani, ca peisajul unei economii digitale să capete contur, cât de cât. Trecerea de la echipamentele analogice la cele digitale, etapă depășită de Occident prin anii '™70-'™80, s-a realizat la noi abia la mijlocul deceniului 9. Și decalajul nostru se tot mărește, precum drobul de sare al Digital Divide, care ne pândește.
Conținut relevant și prețios numai pentru dvs.
După cum v-am obișnuit în ultimele ediții ne-am axat conținutul pe cele mai relevante evenimente la nivel internațional, care afectează în mod evident și România. Am prezentat, pe rând, un Dosar complet al Congresului 3GSM de la Cannes în luna martie, apoi Târgul CeBIT de la Hanovra în aprilie, iar acum a venit rândul CERF să fie vedeta unui dosar complet despre industria autohtonă. Eforturilor noastre li s-au alăturat și sprijinul, dar și înțelegerea acordate de câteva dintre marile companii prezente în România.
Le mulțumim în stilul nostru caracteristic - printr-un conținut bogat, inteligent, și foarte actual - însă nu le voi menționa, pentru a nu fi nevoit să amintesc și zecile, poate sutele de companii care nu au ajuns încă la maturitatea actului de comunicare. Subordonând toate eforturile companiei obiectivelor de vânzare de zi cu zi, aceste companii nu și-au definit încă o strategie de piață, nu au tactici de prezență în jocul IT&C.
Prin natura activității mele de organizare a conținutului revistei, am avut întâlniri cu aproape toți managerii importanți din această industrie, în ultimii cinci ani.
Sunt de admirat eforturile și activitatea celor ce conduc cu succes companii mici și mijlocii, sunt de invidiat realizările multora care dirijează adevărați giganți multinaționali, care ar putea activa oriunde în lume, însă eu mă gândesc cu teamă doar la cei care însă nu și-au definit rolul lor în ceea ce tot mai mulți analiști definesc Economia viitorului - economia Cunoașterii.
IMM-urile - victimele Uniunii Europene
De aceștia din urmă îmi este teamă, pentru că ei vor fi primele victime în calea tăvălugului valului european care va trece peste noi în 2007. Știți, probabil, că peste 80% din companiile mici și mijlocii de la noi nu pot face față în acest moment aderării europene. Gradul de competitivitate și competiția din UE depășesc cu mult imaginația multora care abia-abia își duc afacerile de pe o zi pe alta. Acestora mă adresez eu astăzi, cu îndemnul de a se uita cu atenție, din când în când în oglindă. Și să se întrebe, cu maximă curiozitate, ce va face compania lor, angajații, când competiția îi va dovedi și vor fi siliți să-și vândă afacerea, în cel mai bun caz sau să-și închidă contabilitatea, prin faliment?
Europa în criză
Toate analizele economice și rapoartele arată că Europa este într-un picaj economic fără precedent: Germania are mai mulți șomeri decât și-ar fi imaginat vreodată, Franța pierde mari afaceri, Marea Britanie abia reușește să atingă parametrii economici din anii trecuți.
Singurele piețe cu oarecare potențial sunt cele din Est, România figurând cu predilecție pe listele investitorilor. Nu este o glumă, companii importante manifestându-și interesul Bruxelles-ului față de țara noastră.
Apel la conștiința managerului
În tot acest răstimp, până când Europa va veni peste noi, mai mult de 2/3 din companiile românești nu sunt încă pregătite pentru această schimbare. Mai nimeni nu știe să scrie un program european de finanțare, firmele nu aplică la fondurile comunitare, nu apar mecanisme de finanțare a afacerilor din partea băncilor, iar dacă există, dobânzile și condițiile de rambursare te fac repede să renunți la orice efort imaginativ.
Dacă la toate acestea adăugăm tradiționala corupție încă instituționalizată, mass-media anemică economic și fragila stare a societății civile avem tabloul critic al României pro-europene. Cât de încurajatoare pot fi aceste foi de temperatură pentru pacientul România, numai companiile europene pot să ne spună cu adevărat, abia după 1 ianuarie 2007, când se vor urca în avioane, sau bărci, ca să ajungă cu bine la București, pentru a vedea cum am încropit noi capitalismul original.
