Cel mai greu lucru când te decizi să elaborezi un editorial este dacă vrei să fii sincer ori să pozezi iarăși în analist național, cunoscător a câte în lună și stele. Cele două ipostaze, ireconciliabile, te pun într-o situație cel puțin dilematică. Ești liber să scrii despre realitate ori despre virtualitate, despre sărăcia națională sau despre planurile politice entuziaste, despre ce am putea să fim, dar nu vrem deloc să devenim.
Inițial, am vrut să vă semnalez niște anomalii de recepție în deja clasatul subiect 'Armaghedon 2'. De pildă, cum s-a jurat consilierul președintelui Constantinescu că nu știe nici cum se trimite un e-mail. Poate că nu a realizat, însă acest trist adevăr (dacă chiar așa este) este mai periculos decât tot raportul anonim. Păi, ce fel de echipe de specialiști avuse dom'™ președinte Emil pe la Cotroceni? Trimite-au scrisori cu poștalionul? De penibilul subiectului, am renunțat la efortul imaginației.
Apoi, mă tenta ispita explicării eșecului naționalei de fotbal în fața Franței. Ce dacă subiectul nu are legătură cu revista noastră, însă un așa editorial deja apăruse în altă revista și nu era deontologic să vă rețin și să vă întristez.
Am fost apoi mișcat de diversele mișcări sociale de revendicare a salariilor (mai mari), a taloanelor de masă, a declarării averilor demnitarilor. După ce le ascultai pe toate la televizor, parcă nu mai aveau nici un haz. Odată spuse, le dispărea ca prin farmec tot umorul lor balcanic. Cinică, însă demnă de reținut este lamentația 'europeană' a comis(ion)arului Gunter Verheugen, după care, dacă nu vom fi acceptați nici în NATO, nici în Uniunea Europeană, depresia națională ar atinge proporții regionale. Despre acest subiect sensibil la tot cetățeanu'™ român, vă oferim la pagina 4 un subiect de meditație: scrisoarea unui oficial al NATO despre restrângerile financiare din sediul Alianței.
Însă, cu cât înaintez în acest hățiș textual, realizez că sunt destul de pesimist, că neg realizările luminoase ale politicienilor, că nu văd cum oamenii de bine sunt peste tot împrejurul nostru. Ei ne vor binele, însă noi nu știm să ni-l facem, suntem suspect de masochiști pentru un popor atât de tânăr, cu perspective atât de promițătoare. Aceste trăsături dăunează la departamentul antropo-logie, deci prudență sporită!
Și acum o idee pozitivă: CNA a inițiat un proiect de monitorizare a folosirii limbii române în programele de radio și televiziune. Instituția a apelat în acest scop la lingviștii Mioara Avram și Theodor Hristea, angajați de CNA cu convenție civilă. Unul dintre membrii CNA a gândit chiar că ar fi de dorit ca angajarea (la posturi de radio și tv) să se facă după o probă de limbă română, cumulată cu una de cultură generală. Cred că este cea mai optimistă știre din ultimele luni.
Însă, pentru a nu vă lăsa prea mult să vă bucurați de această virtualitate, revenim la șicanele realității. Se pare că unul dintre cele mai frecvente accesate site-uri ale lunii martie va fi cel al Târgului anual IT&C de la Hanovra: CeBIT (13-20 martie). Pentru firmele românești participante la Hanovra, guvernul federal al Germaniei a alocat o finanțare nerambursabilă de 20.000 de euro. Din păcate, până la scrierea acestor rânduri erau înregistrate confirmări ferme de participare din partea a doar șapte firme românești, prezența altor trei fiind pusă, încă, sub semnul întrebării.
Întrebat despre această lipsă de apetit pentru cel mai mare Târg european din domeniile IT&C, Peter Wolf, software project manager în cadrul IBD/ GTZ - Programul de Promovare Economică și Ocuparea Forței de Muncă a declarat: 'noi asigurăm 20.000 de euro, fonduri nerambursabile, însă cheltuielile totale pentru stand, incluzând chiria și utilitățile, se ridică la 65.000 de euro, diferența de 45.000 de euro urmând să fie asigurată de firmele participante. Acest lucru înseamnă că fiecare firmă ar trebui să achite o taxă de 3.000 de euro'. La târg vor participa 8.093 de expozanți din 60 de țări.
Dacă nici măcar companiile nu mai au bani să suporte acest gen de evenimente, atunci înseamnă că situația este albastră. Despre ziariști, ca despre morți, numai de bine. Referitor la 'binele românesc', cel mai bine o duc oamenii politici, românii din afara granițelor țării și cetățenii care au pierdut contactul cu realitatea (alienații mental). Dumnezeu să ne mai poată ajuta!
