Într-o țară ca România al cărei unic obiectiv major este astăzi aderarea la Uniunea Europeană, chiar dacă populația sa - naiv optimistă - nu cunoaște costurile acestui pas, prețurile ar trebui să fie stabilite de către piață. În jocul cererii și al ofertei, sacru în orice democrație autentică, nu poate interveni nimeni și nimic, ca de altfel și în domeniul inviolabil al proprietății, al libertăților individuale sau cel al presei. Asta știm cu toții, probabil, cu excepția clasei politice.
Care e motivația economică a ieftinirilor?
Oricărui om de afaceri serios îi vine în cap o întrebare firească la auzul ieftinirii peste noapte a prețurilor benzinei și a tarifelor convorbirilor Romtelecom: care poate fi baza economică a acestor decizii? Faptul că Petrom a fost ținta unor atacuri de presă în ultima săptămână, iar șeful statului a apărut la televiziune pe post de bau-bau cerând Consiliului Concurenței să verifice comportamentul agenților economici ce produc și distribuie carburanți pe piață? Astfel, la numai câteva zile Petrom decide să ieftinească prețul benzinei, cu până la 1000 de lei. Chiar poate o companie să-și modifice prețurile la produsele și serviciile furnizate numai pentru că președintele statului se arată îngrijorat de creșterea prețurilor? Poate că în Rusia sau alte 'ždemocrații' bazate pe dominația politicului asupra economiei, acest tip de măsuri poate avea efecte imediate. În România însă, acest tip de comportament profund antidemocratic trebuie imediat să înceteze. Și apoi, cum își poate fundamenta o companie prețurile la produse pe care le poate scădea într-o singură zi cu o valoare apreciabilă? Nu putem deduce decât că suntem clienții unor jocuri de marketing combinat cu politica, în care suntem victime sigure.
Eu nu am votat pentru un regim care să dicteze mediului de afaceri tipul de măsuri necesare pentru ca populația să fie mulțumită de clasa politică. Pentru că aici se află tâlcul acestor măsuri cu tentă populistă dar și socialist-comunistă. Conform ultimelor sondaje de piață privind procentajele partidelor și liderilor politici, cifrele alianței aflată la guvernare se află într-un derapaj agresiv. În numai 9 luni de la preluarea puterii, indicii de popularitate și optimismul popular s-au redus considerabil. Și iarna se pregătește să atace și mai dur procentajele puterii. Evident că aceste măsurători, de ale căror veridicitate nu ne putem îndoi, reflectă percepția populației față de măsurile economice ale noilor decidenți de la Palatul Victoria. Ce să facă, însă, politicienii ca să nu iasă din cărți? Se răstesc la companiile de petrol, OMV-Petrom (ce mai are încă 40% dintre acțiuni deținute încă de stat) să coboare prețurile, oferă soluții Romtelecom (altă companie cu acțiuni la statul român) pentru reducerea prețurilor de interconectare, cu până la 10%. Măsurile ultrapopuliste nu fac decât să perturbe economia și să ridice procentele de popularitate ale guvernanților. În realitate, sistemul economic este profund afectat, rezerva națională de petrol a fost vândută mai pe nimic, salariile românilor rămân cele mai mici din Europa, granițele Europei de Vest ni se închid, populația este confuză și se gândește cu groază la o iarnă periculoasă (pentru sinistrații inundațiilor chiar va fi o tragedie).
Democrația se naște în interiorul companiilor. În acest coșmar social, singurele semne de normalitate cred că sunt activitățile companiilor naționale și corporative. Aici se creează un nucleu solid al democrației. Numai că politicienii noștri, care nu au avut șansa unei școli bune, a unei cariere muncite, nu au reper într-o lume care le fuge de sub picioare. Acești politicieni nu respectă munca, pe care nu au practicat-o niciodată cu religiozitate, premisa lor fundamentală fiind că suntem o populație de infractori. Numai astfel îmi pot explica dublarea impozitelor (de la 1,5% la 3%) aplicate micro-întreprinderilor de către un pasager ministru de Finanțe. Clasa politică românească trebuie recondiționată imediat și fără nici un menajament.
Paradoxul ironic este că mecanismul acestei schimbări se află chiar la populație, însă aceasta nu știe cum să-l folosească. Mai ușor este să se ia telecomanda televizorului și să se 'ždea pe știri'. La TV, președintele țării, Traian Băsescu, le spune liceenilor că nici domnia sa nu a învățat bine la școală și uite ce bine a ajuns. Adolescenții sunt derutați și nu înțeleg de ce în țara lor cei care nu învață sunt 'žvedetele' mediatizate: politicienii, fotbaliștii, maneliștii, modelistele, tupeiștii și aroganții. Nici adulții nu prea înțeleg cum de banii trag la cele mai dubioase personaje ale scenei noastre mediatice, însă intuiesc mecanismul. Și Europa lui 2007 se transformă, zilnic, în 2008.
