Sponsorizarea întregii prese cotidiene de către Politic este un adevăr cinic aflat de noi odată la 4 ani, numai cu ocazia schimbării puterilor. Cele câteva amărâte de milioane de euro, acolo, au fost făcute, și ele, cadou de către fostul PSD, cu acordul generos și nedezmințit al fostului premier Adrian Năstase. Pe lângă aceasta, generozitatea companiilor mai dă și ea de mâncare altor câtorva sute de jurnaliști, de-a lungul și de-a latul întregii Românii. Avem un cerc mai mult decât vicios: banii acordați mass media prin publicitate nu reflectă realitatea pieței, ci doar o cosmetizează, astfel că jocul democratic devine o parodie, cu accente tragice, pe termen lung.
Procedee politice de fraudat statul
Metoda este simplă: regiile de stat și marii mastodonți industriali sunt sunați de către miniștri sau de liderii politici, de parlamentari sau guvernanți, în funcție de interesele politice și de 'comunicare'. Directorii acestor mari cooperative de stat se conformează și semnează facturi de sute de mii de euro, nu din buzunarul lor, ci din cel al statului, aprobat deseori tot de puterea politică. E un circuit aparent legal, însă profund imoral și fatalmente neproductiv. Pentru că, vorba aia, domnul Adrian Năstase a ieșit din toată șarada și cu banii luați și cu... alegerile pierdute. Tocmai de câtă imagine a plătit, consiliat fiind de mari strategi români și internaționali, care la fiecare 'sponsorizare' de imagine mai ciupeau și ei, acolo, câte un comision, pentru viitorul sumbru pe care-l anticipau. Un lucru nu au luat în calcul toți acești corifei ai corupției, care în loc să-și miște fundul la muncă cinstită și reală, inovativă, se căznesc în fiece secundă cum să mai dea o gaură în sacul prăpăditei economii de stat. Vă dați seama, stimați cititori, câtă energie mentală și imaginație irosită pentru a frauda zi de zi, cu metodă, statul român. Ce tensiuni și coșmaruri or fi având, noapte de noapte, speciile proliferante ale politicii noastre, după ce la jurnalele TV de seară, printre valurile de sânge și catastrofe, vor fi văzând găinarii de corupți-fraieri, prinși prin gări și prin boscheți de către Poliția română. Realizați ce tragedie insuportabilă trebuie să trăiască toți liderii de partid și de stat, care se pot trezi în fiecare secundă cu poliția la ușă pentru tot felul de acte semnate, aiurea, ca primarul, pe vreun perete la Guvern? Ăsta da calvar, asta da viață cu spor major de risc. Însă, probabil că și averile adunate de aceste specimene merită tot zbuciumul sufletesc și cazna intelectuală a decidenților din Parlament și Executiv.
Companiile sunt mai subtile
Când e vorba de reflectarea în media a activității unei companii, lucrurile stau mai nuanțat decât am scris mai sus. Companiile sunt, în genere, oneste din punct de vedere al activității lor: ele vor să facă profit, să dea de mâncare salariaților și să dobândească o cotă de piață tot mai mare. Poate, excepția și corupția apar tot la acele companii ce-și dobândesc mare parte din venituri tot de la stat. Vedeți că unde apare statul, intervine aproape imediat și prezumția de corupție? Companiile au politici de promovare și mediatizare a rezultatelor sale, ca parte a unei strategii de marketing (acolo unde există) sau, pur și simplu, ca act mimetic, care este și el un factor de progres, aici pe Dâmbovița. Companiile mai au și agenții de PR și Publicitate, unde se conturează cele mai înalte efuziuni ale imaginației corporatiste, pe măsura capacității de transpunere în realitate a lucrătorilor acestor agenții (însă aici începe o altă discuție, voit amânată de mine). Așadar, chiar dacă în cazul companiilor lucrurile ar trebui să stea total diferit de politică, presa stă tot la mila decidenților companiilor sau agențiilor, pentru că și aici funcționează strategii de influențare, apar telefoane de convingere, legături primejdioase... Nu pot spune, după cinci ani de presă absolut independentă, decât că trebuie să ne felicităm pentru că nu am primit nici un leu de la vreo putere politică, regie sau companie de stat, deși ofertele au existat, cu asupra de măsură... La nivel internațional, toate analizele indică publicațiile de afaceri IT&C ca importante ținte investiționale ale companiilor, deoarece nu se poate imagina o strategie de comunicare integrată de marketing în lipsa acestor canale de comunicare. Revistele și publicațiile de nișă au cele mai fidele și educate publicuri în domeniile lor, mesajele de companie ajungând, în procent de 100%, direct la clientul vizat. Pe lângă aceste publicații de gală, presa cotidiană, tabloidizantă, este un copil al străzii traumatizat de experiențele sordide ale fiecărei zile. Cu toate acestea, dorința Politicului și a Companiilor de a-și vedea numele în presa tabloidă, de mare tiraj, este acerbă. Mă întreb cum puteți asocia, pe aceeași pagină, o reclamă sau un material de companie însoțit de poza președintelui acesteia cu un viol, o crimă, o femeie dezbrăcată sau un subiect de mare corupție? Ar putea fi toate acestea, la un loc, poza unei realități tot mai asupritoare. Însă, eu cred, pe zi ce trece, că fiecare are exact acea soartă pe care și-o merită.
