|
Ce implicație are Telekom în acest proiect
"Obiectivul Ro-Net este de a dezvolta până la sfârșitul anului (2015 n.red.) în cele 783 de localități infrastructura de bandă largă. Nu presupune conectarea imediată la internet a clienților. După conectarea celor 783 de localități la un backbone de bandă largă vom continua să operăm rețeaua timp de 18 ani și există o perioadă de câteva luni în care orice operator din această țară poate să vină sa închirieze capacitate în rețea, fie pentru a dezvolta bucla locala și a deservi clienții din localitățile respective, fie pentru a îmbunătăți calitatea rețelelor de telefonie mobilă. Obiectivul rețelei este, în final, conectarea clienților finali, însă conectarea acestor nu se va face neapărat de Telekom Romania, ci se face de către orice operator din România care închiriază capacitate peste aceasta rețea.", declara pe 13 martie 2015 Ovidiu Ghiman, directorul executiv pe segmentul business al Telekom Romania, la conferința companiei cu strategia de business pentru anul 2015.
Care este istoria RO-NET
Proiectul, finanțat cu fonduri europene, urma să fie implementat până la sfârșitul lui 2015, în urma licitației câștigate în 2014 de către firmele Telekom Communications și Telekom Mobile (cele două companii ale Deutsche Telekom în România), cu terț susținător compania chineză Huawei Technologies, iar ca subcontractori companiile Nextgen Communications, Avitech Co și Business Service Consult International. Potrivit contractului, MSI a concesionat companiilor câștigătoare dreptul de utilizare a infrastructurii construite, pentru o perioada de 18 ani. În acest interval, cele doua companii vor asigura, de asemenea operarea și mentenanța infrastucturii, care infrastuctură va rămane însă în proprietate publica și va fi disponibilă la nivel wholesale pentru orice operator interesat să furnizeze servicii de internet broadband pentru utilizatorii finali. RO-NET urma să acopere până la sfârșitul lui 2015 exact 783 din cele 2.268 de localități identificate în urma unui studiu de fezabilitate ca “zone albe”, cu eșec de piață, în care operatorii mobili nu dețineau planuri să investească. Proiectul era gândit în direcția reducerii decalajului digital dintre urban și rural, aducând internetul broadband mai aproape de aprox. 130.000 de gospodării cu circa 400.000 de locuitori, în jur de 8.500 de firme și 2.800 de instituții publice. Noua rețea de distribuție urma să aibă aprox. 4843 de km.