In direct cu NASA

Foiletonul despre noutatile ST (de stiinta si tehnica) continua. Dupa astrogeografie (caci cum altfel putem categorisi observatiile facute de sondele–robot in Sistemul nostru Solar?), biologie, energetica si electronica, mai aruncam o privire in ecologie si fizica nucleara. Tot pe bumbi…
• Nu se glumeste cu otravitorul CO2, dezlantuit de Era Industriala pana la limite care ameninta viata terestra: cu musca pe caciula, petrolistii din Marea Nordului s-au inhaitat cu fizicieni, chimisti si meteorologi si au construit Sleipner. Un proiect numit dupa un cal cu 8 picioare din legendele norvegiene, proiect pe care l-a pus in practica Compania StatoilHydro. Socotindu-se vinovati de aglomerarea de bioxid de carbon din atmosfera, responsabilii acestei companii de stat au hotarat sa stocheze in mare, anual, circa 1 milion de tone de CO2, captate ca deseu al productiei de gaz natural. Petrolistii norvegieni il pompeaza in adancuri, printr-o platforma de foraj si, fiind mai greu decat aerul, periculosul gaz ramane, inert, la mai bine de 800 m sub fundul marii, blocat in roca poroasa. Succesul norvegienilor a dus la mustrari de constiinta si in alte parti ale lumii, asa ca inginerii de petrol si gaze intentioneaza sa transfere “tehnologia Sleipner” in Algeria, Australia, Canada si de-a lungul Cercului Arctic, promitand astfel o de-carbonizare eficienta a industriilor moderne.
• Nanobotii ultrarapizi sunt in studiu la… Colegiul de Medicina Veterinara al Universitatii Cornell din SUA, dusi acolo de catre electronisti si roboticieni pentru a se “inspira” din capacitatea spermatozoidului de a accelera, atunci cand se afla in apropierea “tintei” sale, ovulul! Fara gluma, bionica ii poate ajuta pe nanoboticieni (cuvant nou in limba romana!), in intentiile lor de a trimite minusculele particule in interiorul vaselor de sange ale unui pacient pentru a-i sfarama, de pilda, un cheag de sange care blocheaza o artera sau o vena. Pentru un impact de succes este nevoie de forta, or F = m x a, cum stim din fizica – si, cum se pare ca, in mod misterios, o stiu si spermatozoizii. Ideea a fost a biologului Alex Travis, care a studiat felul in care un lant de enzime metabolizeaza moleculele de glucoza
intr-un “combustibil” numit ATP, prin procesul cunoscut numit glicoza, iar ATP furnizeaza suficienta energie pentru ca spermatozoidul focos sa se rasuceasca si sa-si flexeze coada, autopropulsandu-se cu remarcabila viteza. Or, prin modificarea unei enzime, profesorul Travis spera sa doteze nanobotii chirurgi cu motoare de sperma, legate de minuscule cipuri de aur purtatoare de ioni de nichel. Iar baza “combustibilului”, glucoza, va fi furnizata… chiar de corpul pacientului!