Într-un amplu studiu asupra evoluțiilor industriei românești în ultimii ani, 'Industria României și integrarea europeană', apărut în revista OECONOMICA (nr. 4, 2002), publicată de Societatea Română de Economie (SOREC) sub sigla Institutului Român pentru Libera Întreprindere (IRLI), Aurel Iancu include un studiu de caz asupra IT și a comunicațiilor, 'Regenerarea și dezvoltarea activităților privind tehnologia informației și a comunicațiilor':
La sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 în România s-au construit primele calculatoare, s-a fabricat o gamă tot mai largă de componente, echipamente de telecomunicații, produse electronice de consum, sisteme de calcul, sisteme automate etc. Întreprinderile de stat din acest sector foloseau peste 75.000 de muncitori la care se adăugau specialiștii cu înaltă calificare și cercetătorii din institute de cercetări performante. Totuși, această industrie, poate mai mult decât altele, deși a suferit de pe urma izolării impuse de COCOM (Coordinating Commitee for Multilateral Export Cotrols) care a blocat exportul multor produse din acest domeniu către România din cauza embargoului impus grupului de țări comuniste. Apoi, ea a suferit de pe urma recesiunii din perioada tranziției, de când forțele pieței au început să funcționeze, iar firmele autohtone nu au fost capabile să facă față concurenței din partea marilor firme străine sau a societăților mixte create pe parcurs.
Multe firme din sectorul IT s-au divizat în entități mai mici. Altele au supraviețuit prin vânzarea spațiilor pentru activități de manufacturare către companii străine. Întrucât piața internă este prea mică, multe firme autohtone au intrat în alianță cu firme străine care au ca obiectiv principal exportul produselor folosind avantajele și oportunitățile existente în România. Dintre cele 224 de firme producătoare de software, ca și dintre cele 3408 de firme producătoare de produse pentru telecomunicații, componente electronice, furnizori de servicii de Internet etc., un număr relativ redus de firme se află în fruntea clasamentelor, și anume cele care au cel mai înalt potențial de export. În acest sector sunt predominante firmele mici. De exemplu, 76% din numărul firmelor existente în domeniul IT dețin mai puțin de 10 salariați, 14% dețin între 11-50 salariați, 8% au între 50 și 100 de salariați și numai 2% din numărul acestora au peste 100 de salariați.
Printre firmele importante din această grupă se numără Solectron, Flamingo ș.a. De exemplu, Solectron, cu peste 5000 de angajați are un profil de producție complex; subsisteme pentru echipamente de rețea, telefoane mobile, servere, computere personale și periferice pentru computere. Flamingo se numără printre firmele autohtone de mare succes, născută din inițiativă privată și cu un înalt dinamism reflectat în creșterea rapidă a venitului: de la 3 mil. USD în 1995 la 30 mil. USD în 2000 și la 52 mil. USD în 2002.
Chiar în condițiile în care pe piața mondială din domeniu s-a resimțit o anumită contracție, producția sectorului IT&C din România a cunoscut o creștere însemnată (v. tabelul).
Producția ramurii a cunoscut o creștere cu 45,6% în 2000 față de anul precedent și cu 14,2% în 2001 față de anul anterior. De remarcat că producția de hard și cea de software au crescut de peste 2 ori în 2001 față de 1999.
Comerțul internațional IT&C
Din lista produselor și a activităților dezvoltate până în prezent rezultă că industria IT&C din România este pe cale de a deveni un sistem complex și competitiv. Acestuia îi lipsește însă un important pilon de susținere, acela privind producția de semiconductori și componente electronice. Suplinirea acestei lipse se face prin importuri în cantități foarte mari.
Comerțul internațional al României cu produse IT&C a crescut de la 1,44 mld. USD în 1999 la 2,308 mld. USD în 2000, adică cu 60%. Importurile majore ale României au rămas cele din domeniul IT, care au menirea de a contribui la reînnoirea tehnologică a întreprinderilor și la informatizarea economiei, administrației publice și societății (computerizarea, telefonia mobilă, serviciile Internet etc.). Creșterea masivă a importurilor a provocat un deficit în balanța comercială de l ,054 mld. USD, ceea ce a reprezentat 39,2% din totalul deficitului comercial al țării din anul 2000.
Nu lipsesc, însă, semne de creștere rapidă și diversificare a exporturilor de produse și servicii. Aceste exporturi, deși relativ reduse ca volum, au cunoscut totuși creșteri spectaculoase: de la 147.000 USD în 1997 la 373.000 USD în 1999 și la 630.600 USD în 2000.
