Tehnologii 3G
Principalele două 'familii globale' ale tehnologiilor mobile 3G identificate de către ITU (International Telecommunication Union) sunt reprezentate de către UMTS (Universal Mobile Telecommunications System) și CDMA2000.
W-CDMA (Wideband Code Division Multiple Access) reprezintă următorul pas în upgradarea rețelelor operatorilor GSM/GPRS. Din prima familie fac parte tehnologiile W-CDMA, UMTS TDD și TD-SCDMA.
Tehnologia a fost creată pentru a mări capacitatea rețelelor, cât și ratele transmisiilor de date până la aproximativ 348 Kbps. Aceasta a fost introdusă în Europa de către Deutsche Telekom, Vodafone Group și alți operatori wireless, care au cheltuit în total peste 100 miliarde euro doar pe licențe.
Există două componente de bază ale rețelelor W-CDMA, FDD (Frequency Division Duplexing) și TDD (Time Division Duplexing), majoritatea licențelor având spectru alocat pentru ambele. Inițial, majoritatea operatorilor europeni folosesc tehnologia FDD, deși modul TDD oferă performanțe mai mari în cazul transmisiilor de date.
Modul FDD de operare permite transmisii de date pe două căi prin deschiderea a două conexiuni radio. În timp ce această modalitate de transmisii este excelentă pentru voce, transmisia de date este limitată deoarece ambele conexiuni trebuie să păstreze, constant, aceeași mărime de bandă deschisă.
Modul TDD are o singură conexiune pentru transmiterea și primirea de date și folosește diferite bucle de timp, adaptând ratele de uplink și downlink la cantitatea de date - dacă există un trafic mai mic pentru uplink, bucla de timp este redusă și realocată traficului pe downlink. Această tehnologie folosește mult mai eficient spectrul rețelei.
TDD mai este cunoscută și ca TD-SCDMA (Time Division Synchronous Code Division Multiple Access) și are potențial în special în China ca opțiune de îmbunătățire a rețelelor 3G.
Tehnologia HSDPA (High Speed Downlink Packet Access) este un upgrade pentru rețelele W-CDMA ce mărește transmisia de date de la 2 Mbps la 10-15 Mbps. Se așteaptă a fi utilizată în special în zonele urbane de mare densitate. NTT DoCoMo, operatorul japonez, intenționează să lanseze HSDPA în 2005, în timp ce T-Mobile International plănuiește să facă același lucru în câțiva ani.
CDMA2000 (Code Division Multiple Access 2000) este o tehnologie 3G rivală W-CDMA-ului, fiind dezvoltată de către compania Qualcomm. Este un succesor al standardului IS-95 folosit de către Verizon Wireless și Sprint în SUA, cât și de către KDDI în Japonia.
CDMA2000 1x oferă rate de transfer de până la 144 Kbps. 1xEV-DO, sau Evolution - Data Only, reprezintă tehnologia 3G pentru familia CDMA2000.
În SUA, Verizon a investit peste 2 miliarde USD pentru lansarea unei rețele 3G naționale bazată pe CDMA2000 1xEV-DO, tehnologia fiind bine primită de către abonații corporate în 2 zone în care aceasta a fost testată, Washington DC și San Diego. Rețeaua Verizon oferă o rată medie de transfer de 300-500 Kbps, rata maximă de transfer în cadrul acesteia fiind de 2,4 Mbps.
Tehnologia 1xEV-DV (Evolution, Data and Voice) integrează transmisiuni de voce și date, reprezentând un upgrade 3G alternativ luat în considerare de către Sprint în SUA și care oferă rate de transfer de până la 3,09 Mbps.
Pro: omniprezență și interoperabilitate. Serviciile 3G au început să fie utilizate în întreaga lume.
Contra: Optimizate pentru voce. Rate de transfer relativ mici, cel puțin în acest stadiu de dezvoltare.
Wi-Fi sau 802.11
Aceasta este o familie de standarde dedicate rețelelor locale wireless ce oferă viteze de până la 54 Mbps, cu o acoperire de până la 100 metri. Versiunea cea mai rapidă este reprezentată de către tehnologia 802.11g, punctele publice de conectare Wi-Fi folosind în general versiunea 802.11b.
Mai mulți operatori, printre care Deutsche Telekom și Swisscom, au lansat servicii ce se bazează pe această tehnologie în Europa, în timp ce în SUA T-Mobile reprezintă cel mai mare operator public ce folosește tehnologia 802.11.
Pro: Costuri mici și implementarea în nenumărate modele de laptop-uri a acestei tehnologii.
Contra: Viteza de acces este invers proporțională cu numărul de utilizatori ai unei rețele. Nu este încă clar dacă modelul business al 'punctelor fierbinți' este profitabil.
WiMax
Tehnologia WiMax (Woldwide Interoperability for Microwave Access) are la bază familia de standarde 802.16. Aceasta extinde accesul wireless în bandă largă pe distanțe de până la 50 km și reduce cu mult costurile de implementare a accesului wireless în bandă largă. Compania Intel reprezintă principalul susținător al Wimax Forum, care definește WiMax ca standardul 802.16.
Producătorul american de chip-uri previzionează lansarea echipamentele WiMax în 3 stadii, primul fiind reprezentat de către lansarea conexiunilor wireless fixe folosind antene exterioare, în prima jumătate a anului viitor. Aceste locații vor fi folosite pentru a oferi conexiuni de date de mare viteză pentru companii, ca o alternativă la serviciile T1/E1 oferite în prezent de către grupurile tradiționale de telecomunicații.
În a doua jumătate a anului viitor, WiMax se așteaptă a fi disponibil pentru instalarea în interiorul clădirilor de către utilizatorii finali, asemănător rețelelor Wi-Fi de astăzi. Intel afirmă că, până în 2006, tehnologia va fi integrată în cadrul computerelor mobile care vor suporta roaming-ul între diferitele arii ce oferă servicii WiMax.
Un studiu recent relevă faptul că jumătate dintre cei 400 de furnizorii de servicii Internet wireless din întreaga lume intenționează să adopte tehnologia WiMax odată cu lansarea acesteia.
O versiune mobilă a acesteia (802.16e) se află de asemenea în dezvoltare, așteptându-se să fie lansată în cadrul notebook-urilor și al altor dispozitive mobile începând cu 2006.
Pro: E posibil ca tehnologia să implice costuri relativ mici. Folosește spectru licențiat.
Contra: Entuziasm scăzut din partea companiilor telecom ce oferă servicii de telefonie fixă. Standarde încă în dezvoltare. Ideală pentru accesul fix în bandă largă, cel puțin inițial.
OFDM
Tehnologia OFDM (Orthogonal Frequency Division Multiplexing) reprezintă baza pentru standardul 802.20 FDD susținut de Motorola, HP, Cisco, Flarion și aproximativ alte 50 de companii. Standardul se află încă în dezvoltare. Această tehnologie, ce împarte spectrul într-un număr de frecvențe diferite, poate transmite mari cantități de date și poate suporta mobilitate de mare viteză. Tehnologia OFDM poate reprezenta un complement pentru W-CDMA și este optimizată pentru servicii de date, oferind un transfer mediu de 1,5 Mbps.
Tehnologia Flash-OFDM dezvoltată de către Flarion, care are la bază cercetările efectuate în 1998 de către o echipă de cercetători ai Laboratoarelor Bell, condusă de către Rajiv Laroia, pretinde a fi 100% bazată pe IP, oferind viteze de descărcare cuprinse între 700 Kbps și 1,3 Mbps.
Tehnologia este testată de către Nextel în SUA și Vodafone în Japonia. Nextel a extins recent aria de încercări și în Carolina de Nord. 'Viteza de transfer a datelor în cadrul serviciului Nextel Wireless Broadband este mult mai mare comparativ cu vitezele oferite de către celelate servicii de acces wireless în bandă largă', a arătat un analist din cadrul IDC. Vodafone a anunțat luna trecută că filiala sa japoneză, Vodafone KK, va testa această tehnologie în Tokyo.
Pro: Rapid și adecvat pentru utilizarea la mari viteze.
Contra: Standardul nu este încă definitivat.
