Soluțiile Push-to-Talk (PTT) disponibile în prezent sunt încă proprietare și operatorii mobili europeni care au anunțat lansarea unui serviciu PTT comercial pot fi numărați pe degetele de la o mână. Compania Orange a lansat în Marea Britanie serviciul său PTT, Talk Now, în septembrie 2004, folosind echipamente de rețea de la Kodiak (bazat pe GSM). În noiembrie 2004, T-Mobile (Germania) și Bouygues Telecom (Franța) au lansat servicii PTT (cu echipamente Nokia, respectiv Motorola).
Așteptările pentru serviciul PTT nu au fost, însă, pe deplin atinse, operatorii fiind, în acest moment, mai conștienți de faptul că PTT nu este doar o simplă aplicație, necesitând noi tipuri de comportament din partea utilizatorilor. Pentru neinițiați, serviciul PTT este un serviciu de tip 'žwalkie-talkie', fiind foarte diferit față de apelul vocal tradițional. Pentru a efectua un apel, utilizatorul apasă butonul 'žTalk', după o selectare în prealabil a persoanei sau a grupului cu care dorește să comunice, fără formarea vreunui număr. Persoana apelată nu aude un ton de sonerie, ci chiar vocea celuilalt utilizator. Fiind un serviciu de tip bidirecțional, o singură persoană poate vorbi la un moment dat. Când aceasta termină mesajul, eliberează butonul 'žTalk', iar celălalt utilizator poate să răspundă, prin intermediul aceluiași buton. Furnizorii de servicii PTT sunt entuziaști în privința includerii informațiilor de 'žprezență' - imagini ce indică disponibilitatea utilizatorilor de a primi apeluri '“ și care ar putea mări atracția serviciului.
Serviciul PTT s-a dovedit mai atractiv, însă în SUA. Operatorul Nextel, cu rețeaua sa proprietară, iDEN, echipată de Motorola (capabilă să efectueze și apeluri convenționale) a reușit să depășească cifrele medii ARPU (venitul mediu per utilizator). La aproximativ 70 USD, Nextel a reușit să depășească cu aproape 15 cenți cifrele competitorilor. Însă, povestea de succes a serviciului PTT lansat de către Nextel are câteva 'žlacune': în primul rând operatorul american are ca țintă pentru acest serviciu clienții corporate, care în mod tradițional generează oricum venituri per utilizator mai mari. În al doilea rând, există deja o cultură 'žwalkie-talkie' destul de puternică în SUA (peste 10 milioane de astfel de unități fiind vândute anual).
'žExistă importante diferențe între Europa și SUA', arată Pascal Coutier, CTO Logan Orviss International. 'žÎn SUA, utilizatorii sunt obișnuiți cu tipurile de comunicare asincrone - pagerele, de exemplu, sunt încă extrem de populare, iar PTT este, practic, o extensie a acestui serviciu. Utilizatorii americani sunt mai pregătiți cultural pentru experiența push-to-talk, decât cei europeni.'
Însă, cea mai mare amenințare a succesului PTT în Europa este fenomenul de non-standardizare. În timp ce marii furnizori Ericsson, Motorola, Nokia și Siemens au propus pentru acceptarea OMA (Open Mobile Alliance) în 2003 un standard PTT cunoscut ca push-to-talk over cellular (PoC) faza 1, această unitate nu a putut fi păstrată în 2004. În martie anul trecut, Nokia a anunțat că, datorită cererii de pe piață, va lansa propria soluție de rețea pentru serviciul PTT, aplicabilă rețelelor GPRS. Siemens, Motorola și Ericsson au mers în general în aceeași direcție și OMA încearcă, în prezent, să ratifice un standard care să fie acceptat de către toate părțile (acum cunoscut sub numele de OMA PoC).
'žPTT are nevoie disperată de standardizare', susține un consultant al PA Consulting Group. 'žPriviți ce s-a întâmplat cu MMS-ul: operatorii au avut succes inițial, însă când utilizatorii au realizat, de exemplu, că nu puteau trimite imagini prietenilor aflați în alte rețele, acest succes a avut de suferit. PTT se îndreaptă în aceeași direcție: o listă cu prieteni ce conține doar câțiva utilizatori, și nu pe toți, nu atrage foarte mult.' Purtătorul de cuvânt al Mobilkom Austria este de acord cu faptul că interoperabilitatea reprezintă cheia către succesul serviciului PTT. 'žNu vom lansa un serviciu comercial PoC până când nu va fi ratificat standardul de către OMA.' Mobilkom Austria a început testele PoC în septembrie 2004, țintind atât clienții rezidențiali, cât și cei business, folosind pentru teste două soluții de rețea pre-standard, una de la Nokia și cealaltă de la Siemens. Deocamdată, însă, este imposibil de preconizat când va fi ratificat standardul PoC. Comunicatul oficial din partea OMA arată că furnizorii vor finaliza prima etapă a specificațiilor de interoperabilitate OMA Poc cel târziu în semestrul II din 2005.
Companiile T-Mobile și Bouygues Telecom susțin că ținta inițială a serviciul PTT va fi reprezentată de clienții business. 'žPTT este o propunere mult mai valoroasă pentru piața grupurilor apropiate, decât pentru consumatorul obișnuit', continuă Coutier. 'žOperatorii mobili nu trebuie să-și facă griji despre probleme de interoperabilitate, în cazul piețelor verticalizate, de nișă. Ei pot vinde terminale unui grup, știind că toți utilizatorii vor fi în aceeași rețea și vor putea vorbi unul cu altul. Însă, nu la fel s-ar întâmpla și în cazul consumatorului obișnuit.'
Există, de asemenea, potențiale dificultăți de marketing în cazul PTT. În timp ce serviciul MMS este relativ ușor de explicat în campaniile publicitare, nu este necesar să fie și cazul serviciului PTT. Analiștii cred, în general, că dacă operatorii vor dori să atragă piața tânără cu acest serviciu, vor trebui să comercializeze serviciul la prețuri scăzute, atât pentru voce, cât și pentru mesaje, ceea ce ar putea duce la 'žcanibalizarea' serviciilor.
Ericsson înclină, însă, să minimalizeze aceste posibile probleme. 'žExistă acum o mai mare înțelegere a faptului că PTT poate atrage trafic adițional, dacă modul de utilizare este diferit față de tipurile de servicii existente în prezent', arată reprezentantul Ericsson. Mobilkom Austria nu este, însă, convinsă întru totul de acest lucru, arătând că încă lucrează la stabilirea unor prețuri optime pentru PTT, luând în calcul tarifele actuale ale serviciilor de voce și SMS. 'žSuntem conștienți de faptul că serviciul PTT nu numai că va genera extra trafic, însă va substitui, de asemenea, o parte din traficul existent. Experiența ne arată că introducerea unor noi servicii, pe termen scurt, poate duce la 'žcanibalizarea' veniturilor.
Pe termen lung însă, oamenii învață cum să folosească noul serviciu astfel încât să nu nege nevoia pentru serviciul anterior. Cheltuielile totale ale clienților nu scad neapărat, deoarece a fost introdusă o tehnologie mai ieftină. Unul dintre lucrurile demonstrate în SUA a fost că multe apeluri începute în modul PTT s-au finalizat printr-un apel vocal
normal.'
Operatorii cred că vor mai trece cel puțin 2 ani înainte ca serviciul PTT să se adreseze agresiv și clientului obișnuit. Până atunci, ar trebui să fie disponibilă o gamă diversificată de terminale interoperabile, care să ofere o șansă reală operatorilor de a intra pe o piață ce trezește cu adevărat interesul consumatorilor - dacă e să ne luăm după raportul prezentat de T-Mobile în 2004, în cadrul Push-toTalk World Summit. Conform acestuia, peste 50% dintre cei intervievați au arătat că sunt foarte interesați sau extrem de interesați de acest serviciu.
Însă, poziționarea curentă a serviciului PTT lansat de către Orange, Talk Now (ce funcționează în rețeaua GSM, cu latențe mici), ca un serviciu de voce premium, ar putea crea probleme în cazul în care ceilalți operatori ce folosesc rețele GPRS și standardul PoC (cu latențe mai mari) prezintă serviciul PTT ca pe un serviciu ieftin de voce. Fragmentarea soluției este destul de dăunătoare, însă și mai dăunătoare pentru prospectele PTT poate fi fragmentarea modului în care clienții înțeleg acest serviciu.
