După câteva starturi false, se pare că piața, utilizatorii și cerințele tehnologice pentru convergența fix-mobil (FMC) sunt în sfârșit corect aliniate. Liberalizarea industriei și competiția tot mai puternică sunt probleme pe care operatorii trebuie să le aibă în vedere atunci când decid cum să profite cel mai bine de pe urma propriilor rețele fixe sau mobile.
De asemenea, accesul în bandă largă la Internet a devenit omniprezent în cazul piețelor dezvoltate, în timp ce costurile de acces ale tehnologiei WiFi au scăzut, permițându-i să devină standardul de facto al mobilității, atât acasă, cât și la birou.
Fundamental, bătălia pentru cucerirea clădirilor conduce această nouă rundă pentru convergență. De câțiva ani buni, operatorii mobili au căutat să dezvolte tehnologii pentru o pico-celulă eficientă, care să permită furnizarea de servicii la prețuri foarte mici în interiorul clădirilor (acasă și la birou).
Astăzi, operatorii mobili preiau o parte din minutele vorbite pe telefonia fixă în interiorul clădirilor. În același timp, evoluția de la fix la mobil este amenințată de noi intrați pe piață, precum Skype sau Vonage. Acești noi furnizori de servicii VoIP oferă apeluri vocale fixe la o fracțiune din prețurile practicate de un operator tradițional. Pentru operatorul clasic de telefonie fixă, dilema se pune între canibalizarea propriilor abonați cărora le poate oferi unele servicii VoIP ieftine, sau riscul de a pierde complet acești abonați în favoarea.
Dacă un operator hibrid, ce dispune atât de telefonie fixă, cât și mobilă, poate muta minutele vorbite de pe fix pe cea mobilă la aproximativ același venit per minut, situația devine câștigătoare. Operatorii hibrizi lansează acum propriile servicii VoIP, prin furnizarea acestora prin intermediul unei rețele IP la costuri scăzute, operatorii micșorând numărul de abonați ce migrează către alți operatorii VoIP.
Operatorii mobili trebuie, de asemenea, să ofere o soluție ieftină, cu impact minim asupra costurilor și performanțelor rețelelor IP cu acces în bandă largă '“ aceleași rețele ieftine folosite de furnizorii de servicii VoIP din lumea întreagă.
UMA (Unlicensed Mobile Access) reprezintă răspunsul pentru operatori mobili și hibrizi ce încearcă să combată aceste amenințări. UMA, dezvoltată de către 6 operatori și 8 producători de echipamente telecom, reprezintă al treilea standard 3GPP (Generation Partnership Project) care specifică accesul la convergența mobil/ WiFi. UMA permite accesul la servicii de voce mobile, la servicii de date și la servicii IMS (IP Multimedia Subsystem) prin intermediul accesului IP în bandă largă și a unor tehnologii ce folosesc spectrul nelicențiat, precum tehnologia WiFi. Cu UMA, abonații primesc exact aceeași interfață de utilizare și dețin o experiență de utilizare unitară pentru serviciile de voce mobilă, de date și IMS, odată cu translatarea între rețele. Utilizatorii nu trebuie să-și modifice comportamentul atunci când se află într-o rețea UMA.
Tehnologia UMA permite operatorilor mobili să beneficieze de performanța și puterea rețelelor IP la costuri scăzute, dar și lansarea unor oferte destinate scăderii dramatice a costului unui serviciu în interiorul clădirilor, prin accelerarea substituției fix-mobil. Aceste beneficii au propulsat standardul UMA, ajungând ca de la simple specificații anunțate în septembrie 2004, în prezent acesta să reprezinte singurul standard 3GPP pentru convergența mobil-WiFi pentru care există aplicații active, suport din partea furnizorilor de terminale și promisiuni ferme de adoptare din partea unor operatori importanți în mai puțin de 18 luni.
Operatorii atașează controller-ul de rețea UMA (UNC) la rețeaua mobilă sub forma unui BSC (Base Station Controller) sub layer-ul serviciului. Ca rezultat, UNC are un impact minim asupra infrastructurii de transfer, asupra facilităților IT și a sistemelor de suport business. Această abordare pragmatică a convergenței mobil-WiFi este un alt factor pentru acceptarea pe larg a tehnologiei UMA de către operatori din întreaga lume.
Costurile pentru abonați și atragerea acestora reprezintă, de asemenea, 2 factori importați în cazul creșterii interesului operatorilor pentru UMA. Conform unui studiu publicat în august 2005 de Motorola, dacă abonaților li se oferă acasă pachete de apeluri ale căror costuri să rivalizeze cu cele ale apelurile IP, ei vor alege în mod sigur opțiunea care implică un singur terminal mobil, dotat cu o agendă obișnuită și funcție de înregistrare listelor de apelurilor. Studiul a arătat, de asemenea, că dacă apelurile mobile efectuate de acasă ar fi taxate la fel cu cele efectuate pe liniile fixe, 50% dintre cei intervievați s-ar abona la un serviciu UMA în următoarele 12 luni.
Întrebarea pe care mulți din industrie o pun acum este cum va putea evolua tehnologia UMA pe o infrastructură IMS (IP Multimedia Subsystem). Răspunsul este simplu: IMS s-a dezvoltat din cadrul corpului de standarde destinate comunității mobile, 3GPP, IMS accelerând furnizarea serviciilor mobile. Cu noi rețele 3G bazate pe IP, de mare viteză, operatorii au nevoie de un model pentru introducerea rapidă a serviciilor multimedia, cu costuri minime implicate.
Cea mai simplă integrare UMA/IMS este realizată prin aducerea terminalului mobil în gospodărie cu ajutorul UMA. Când telefonul mobil detectează că se află într-un punct de acces WiFi, un server IMS ce rulează în interiorul locuinței utilizatorului este notificat asupra prezenței terminalului, alături de linia de telefonie fixă a utilizatorului. Serverul IMS implementează un serviciu de apelare simultană de bază. Dacă un apel sosește pe linia de telefonie mobilă, atât telefonul fix cât și cel mobil încep să sune, utilizatorul putând astfel să răspundă apelurilor din rețeaua mobilă la orice telefon fix din gospodărie. În timp ce această operațiune pare destul de simplă, procesul de realizare a convergenței dintre rețele fixe și cele mobile este destul de complex. Astfel, IMS se comportă ca un 'pod' între cele 2 rețele.
Prin intermediul acestei integrări, operatorii dețin astăzi o hartă pentru o convergență adevărată a telefoniei fixe cu cea mobilă. Prin combinarea acestor două elemente de rețea, operatorii pot furniza stimulente mai bune pentru consumatori în cazul folosirii ambelor servicii de comunicare, fix și mobil, aceștia putând astfel să păstreze linia de telefonie fixă, în loc să o înlocuiască cu un telefon mobil.
