Compania britanică Carphone Warehouse a reușit să atragă atenția întregii lumi atunci când a anunțat, la jumătatea lunii aprilie 2006, că va oferi conexiuni în bandă largă de 8 Mbps, gratuite, acelor utilizatori care se vor abona la serviciul său rezidențial de telefonie. La sfârșitul lunii iunie, Charles Dunstone, CEO Carphone Warehouse, anunța că până în acel moment 340.000 clienți semnaseră deja pentru această ofertă, această cifră depășind cu 100% așteptările analiștilor. Iar în prezent există zvonuri despre intenția companiei de a achiziționa divizia britanică a AOL, lucru care va duce la o creștere masivă a numărului de clienți '“ AOL este cel de-al treilea ISP-ist (Internet Service Provider) din Marea Britanie, cu 2,2 mil. clienți, după NTL și BT.
Dunstone a recunoscut că oferta companiei, denumită 'Talk Talk', va aduce inițial pierderi financiare, însă strategia este de aducere de clienți în prezent, cu intenția oferirii unor servicii media, de divertisment și de comunicații în viitor, acestea urmând a fi taxate.
Astfel de inițiative broadband continuă să sublinieze provocările cu care se confruntă operatorii wireless în bandă largă și, în particular, operatorii și producătorii de echipamente care au pariat pe tehnologia WiMAX. Întrebarea este următoarea: poate WiMAX-ul să lupte împotriva conexiunilor fixe în bandă largă, având în vedere că pentru echipamentele WiMAX costurile sunt mult mai mari față de cele ale echipamentelor fixe, însă performanțele acestora sunt în prezent mult mai mici?
Trebuie să admitem că această dezbatere asupra viabilității conexiunilor wireless în bandă largă în zonele bine deservite de rețelele fixe a câștigat proporții academice, însă exemplele din lumea reală încep să ia forma unor jucători serioși, ce atacă tot mai puternic piața comunicațiilor.
Un exemplu ar putea fi reprezentat de ofertele a 2 operatori din Marea Britanie: Bulldog, un furnizor de servicii DSL, și Now, care oferă conexiuni wireless în bandă largă ce au la bază standardul UMTS-TDD. Compania Bulldog oferă o conexiune fixă de 8 Mbps în schimbul unei taxe lunare de 19,50 GBP, în timp ce compania Now oferă o conexiune wireless de 512 Kbps, abonamentul lunar costând 14 GBP. Efectiv, Bulldog oferă un produs de 16 ori mai rapid, pentru care utilizatorul plătește în plus doar 5,5 GBP, sumă care reprezintă costul unei călătorii cu metroul în Londra.
Rar întâlnim asemenea diferențe uriașe între 2 furnizori ai aceluiași produs. Din perspectiva consumatorului este foarte dificil de înțeles în ce mod serviciul wireless oferit de Now, care oferă viteze mai mici de transfer, poate concura pe o piață unde există deja o competiție acerbă între furnizorii DSL și cei care oferă conexiuni prin cablu în bandă largă. Vor exista unii consumatori care vor fi atrași de costurile mai mici ale serviciului Now, deși unii ar putea să-și facă mai bine temele și să afle că Bulldog oferă de asemenea o conexiune de 8 Mbps pentru doar 9,5 GBP lunar, însă limitată la 1 Gb de date transferate lunar. Vor afla, de asemenea, că Bulldog oferă, tot pentru 19,50 GBP (pentru o perioadă promoțională), o conexiune de 16 Mbps, în timp ce Now oferă o conexiune de 1 Mbps pentru o taxă lunară de 18 GBP. De ce ar alege cineva serviciile Now?
Serviciul broadband oferit de Now este operat de către UK Broadband, o subsidiară a operatorului PCCW, operator ce oferă servicii mobile și fixe în Hong-Kong și care deține și o licență de 3,5 GHz în Marea Britanie. Serviciul are la bază standardul wireless UMTS-TDD, echipamentele fiind oferite de IPWireless, operatorul acoperind zone extinse din sud-estul Angliei. Pe site-ul său, Now afirmă că serviciul său este wireless și că poate fi folosit oriunde în interiorul gospodăriei, însă bineînțeles că nu spune că pot fi făcute exact aceleași lucruri folosind o conexiune DSL și echipamente Wi-Fi, la costuri mai mici. Însă pe site utilizatorii mai întâlnesc o problemă: datorită unor motive tehnice, potențialii clienți ce locuiesc la parterul unui bloc sau la subsol nu se pot înregistra, doar cei care locuiesc de la etajul I în sus putând avea acces la serviciile Now.
Situația competitivă din Londra, dintre furnizorii de conexiuni în bandă largă, ficși și mobili, arată ce-i așteaptă pe operatorii WiMAX care doresc să-și lanseze serviciile în zonele urbane. Nu negăm însă nici faptul că operatorii mobili în bandă largă vor avea succes în cazul zonelor slab acoperite de rețelele fixe '“ odată cu explozia cererii pentru conexiuni broadband, acestea vor putea dicta prețurile în zonele respective. Însă aceste zone nu justifică amplasarea unei rețele WiMAX la nivel național. Deci, care este modelul de afacere optim?
Un răspuns ar fi că, odată ce tehnologia WiMAX va fi implementată în dispozitivele portabile, operatorii nu vor mai trebui să suporte costurile echipamentelor clienților, reducându-și astfel substanțial propriile cheltuieli. Totuși, deși Intel afirmă că laptop-urile WiMAX vor sosi anul viitor, realitatea este că nu vor fi furnizate în volum până în 2008-2009, același lucru fiind valabil și pentru terminalele mobile cu capacități WiMAX. În acel moment, tehnologia WiMAX va lupta împotriva conexiunilor celulare în bandă largă, a conexiunilor Wi-Fi externe în bandă largă (hotspot-uri și hotzone-uri) și împotriva conexiunilor Wi-Fi fixe din birouri și gospodării. Iar tehnologiile Wi-Fi și HSDPA sunt deja integrate, împreună, în același dispozitiv mobil.
Asta nu înseamnă, însă, că WiMAX-ul nu va fi lansat alături de HSDPA și Wi-Fi, însă va fi exploatat ca o simplă cale de distribuție de către companii precum Carphone Warehouse, prin intermediul căreia să-și 'pompeze' conținutul cu valoare adăugată și propriile servicii '“ 'WiMAX gratuit'¦ Pentru Totdeauna!'. Câștigătorii vor fi consumatorii, care vor avea parte de conexiuni în bandă largă ieftine, însă marii perdanți vor fi companiile care au văzut în WiMAX o sursă bogată și sigură de venituri pentru piața telecom.
