Romtelecom a acuzat ANRC de lipsă de imparțialitate în reglementarea pieței și de suprareglementare a companiei, în contextul inadvertențelor majore dintre actualul cadru de reglementare din România și realitățile de astăzi ale pieței de comunicații.
Cadrul de reglementare implementat de ANRC a fost copiat în premieră în Europa după cel stabilit în UE, prin directiva din 2002, fără ca acesta să fe adaptat la specificul pieței naționale, deși ANRC avea obligația legală să facă acest lucru. Drept urmare, politica ANRC nu stimulează investițiile în infrastructură și nu protejează cu adevărat interesele consumatorilor pe termen lung. Cadrul de reglementare din UE a fost elaborat avându-se în vedere piețe complet diferite față de cea din România, unde azi fiecare dintre cei doi operatori de telefonie mobilă dominanți, Vodafone România și Orange România, au de două ori mai mulți clieni decât Romtelecom, iar rata de penetrare a cablului TV este egală cu cea a Romtelecom. în schimb, Romtelecom este identificat ca operator cu putere semnificativă pe 13 piețe și reglementat în consecință, în timp ce cei doi mari operatori mobili sunt astfel considerați numai pe o piață, iar cei de cablu TV - pe nici o piață.
Romtelecom este aproape de a pierde în 2005 și 2006, cumulat, aproximativ un milion de clienți, dintre aceștia aproximativ jumătate migrând către operatorii de telefonie mobilă, iar cealaltă jumătate către operatorii de cablu. Substituția fix-mobil, deși este o realitate incontestabilă, nu este însă luată în considerare în nici un fel prin reglementările emise de ANRC.
Scăderea numărului de clienți si a veniturilor din telefonia fixa este un trend care se manifesta in cazul tuturor operatorilor de telefonie foști monopolisti din Europa. Din acest punct de vedere, Romtelecom se confrunta cu un fenomen similar care, insa, este puternic exacerbat de particularitățile pieței din România. In România se produce o substituție fix-mobil accelerata, confirmata de faptul că aproximativ jumătate din clienții noștri care renunța la serviciile de telefonie fixa ale Romtelecom aleg sa păstreze doar telefonul mobil. Aceasta se intampla în condițiile în care raportul dintre rata de penetrare a telefoniei mobile si a celei fixe este de aproximativ 4 la 1, mult diferite față de condițiile din alte țări europene.
Operatorilor de cablu nu li se aplică în acest moment nici un fel de reglementări din partea ANRC. Nu există deci nici o limitare legală pentru aceștia de a vinde anumite servicii sub costuri, de ex. servicii de telefonie fixă, pot să facă subvenție încrucișată, folosind veniturile din business-ul de cablu TV pentru serviciile de telefonie fixă.
Rămânând la tarifele de interconectare, putem spune că Romtelecom si clienții sai au un interes major in legătura cu acest subiect, având in vedere tarifele foarte mari plătite pentru apelurile din rețeaua Romtelecom către rețelele celor doi operatori de telefonie mobila, Vodafone și Orange, care se regăsesc si în prețurile plătite de clienți.
Romtelecom considera ca deciziile ANRC privind reducerea tarifelor de interconectare ale celor doi operatori de telefonie mobila constituie un minim care trebuie asigurat de ANRC. In plus, Romtelecom considera ca este de datoria ANRC sa constrângă in mod legal si eficient cei doi operatori de telefonie mobila sa furnizeze datele complete privind nivelul real al costurilor lor (inclusiv modelul de calculatie a costurilor de tip 'top-down"), astfel incat deciziile ANRC sa fie revizuite in cel mai scurt timp in sensul ajustării tarifelor de interconectare in funcție de costurile reale ale celor doi operatori si nu in funcție de un model teroretic de calculatie a costurilor, asa cum a făcut ANRC.
ANRC are obligația legala sa fie imparțiala fata de toți operatorii si consideram absolut scandaloasa diferența de tratament aplicat de ANRC intre Romtelecom (ale cărei tarife de interconectare au fost reduse de la 1.01.2006, in 2 trepte, pe parcursul unui singur an de zile) si, respectiv, fata de cei doi operatori de telefonie mobila (ale căror tarife au fost reduse mai târziu, respectiv de la 1.09.2006 si in 4 trepte, pe parcursul a 2 ani si 4 luni de zile). Romtelecom și clienții săi au plătit către mobili peste 3,5 milioane euro mai mult decât dacă tarifele s-ar fi redus de la 1 ianuarie 2006, așa cum se prevăzuse inițial.
In cazul în care pasul următor de reducere a tarifelor de interconectare Ia mobili, care este prevăzut inițial pentru 2007, s-ar amâna, așa cum intenționează ANRC, Romtelecom și clienții săi ar pierde alte peste 6 milioane euro.
Prin proiectul de decizie prin care propune amânarea aplicării reducerii tarifelor de interconectare pentru operatorii mobili Vodafone și Orange ANRC revine de fapt asupra unei decizii pe care a luat-o cu aproximativ 3 luni în urmă.
Considerăm că ANRC se descalifică iremediabil acceptând acum un argument pe care l-a respins în mod corect în urmă cu trei luni, motivul invocat atunci de Autoritate fiind că 'raportarea la o medie europeană relativ eterogenă și volatilă nu poate fi considerată un punct de referință în orientarea pe costuri a tarifelor de interconectare în România". Explicația dată atunci de ANRC a fost una corectă, ținând cont că în nici o altă țară din Europa nu există doi operatori de telefonie mobilă care să aibă fiecare de două ori mai mulți clienți decât fostul monopol de telefonie fixă si care să se bucure de atâta suport din partea autorității de reglementare în condiții de duopol pe piață.
Comparația cu tarifele practicate în Uniunea Europeană era relevantă numai pentru perioada 2003-2006, începând din 2006 fiind necesară o fundamentare a acestor tarife pe costurile efective înregistrate de operatori (pentru care Romtelecom a furnizat datele necesare, iar cei doi operatori de telefonie mobilă - nu).
În afară de imparțialitatea pe care ANRC ar trebui să o demonstreze, prin recenta decizie de a amâna reducerea tarifelor de interconectare cu operatorii mobili se creează un precedent care va face ca de acum încolo orice decizie a ANRC să poată fi revizuită ca urmare a unor presiuni. Aceasta dă naștere unei stări de imprevizibilitate care va afecta negativ investițiile de pe piața românească de comunicații.
Dorim totodată să precizăm că Romtelecom a reușit sa treacă bine peste impactul liberalizării pieței. Fata de acum 3 ani de zile, compania este azi foarte sănătoasa din punct de vedere financiar, fiind curățata de datorii de aproximativ 700 milioane de euro si având capacitatea de a-si finanța programul de investiții si chiar de a face achiziții. Din păcate, Romtelecom este puternic defavorizata in competiția din piața romaneasca a comunicațiilor electronice de un cadru de reglementare anacronic, care din motive suspecte nu este adaptat la realitățile de azi ale pieței, asa cum le-am menționat mai sus.
Astfel, este de neexplicat in mod rațional de ce Romtelecom, rămasa acum cu un număr de clienți de aproximativ 3,5 milioane, este inca reglementata pe tarifele cu amănuntul, in vreme ce cei doi mari operatori de telefonie mobila, care au fiecare in jur de 7 milioane de clienți, nu au nici un fel de control pe aceste tarife.
Este incredibil, in acest context, proiectul de decizie al ANRC privind controlul tarifelor cu amănuntul de la Romtelecom, publicat spre consultare publica in septembrie 2006, care in loc sa slăbească acest control asupra Romtelecom, intenționează sa ii facă si mai strict. De exemplu, ANRC are pretenția ca Romtelecom sa-si supună in permanenta spre aprobare politica comerciala, ceea ce este de neacceptat si denota un grad de alienare foarte ridicat al ANRC in raport cu realitățile pieței.
Deși practica europeana este in sensul stabilirii unui plafon maxim al tarifelor, in limita căruia operatorul sa aibă flexibilitatea de a majora sau micșora tarifele conform politicii sale comerciale, proiectul deciziei ANRC instituie un mecanism prealabil de control extrem de strict și absolut inacceptabil al ANRC asupra tarifelor cu amănuntul ale Romtelecom. Acest proiect impune, între altele, cerința aprobării prealabile de către ANRC a introducerii unor pachete de servicii sau a unor scheme de reduceri tarifare. Conform proiectului de decizie, documentele legate de modificări trebuie transmise ANRC cu cel puțin 60 de zile înaintea datei de la care se dorește implementarea. Este un exemplu clar de întârziere a reacției companiei la provocările pieței și de împiedicare a sa să lupte în condiții egale cu competitorii pentru clienți.
Romtelecom nu poate face subvenționare încrucișată între servicii și nu poate vinde sub costuri (din cauza reglementărilor), în timp ce competitorii săi pe acest segment (operatorii CATV) pot face orice oferte clienților. De altfel, jumătate dintre clienții care renunță la serviciile companiei se îndreaptă spre operatorii CATV.
Toate exemplele de mai sus (care sunt doar cele mai strigătoare la cer, nefiind insa singurele) arata ca exista o politica a ANRC de dezavantajare a Romtelecom in competiția din aceasta piața (prin supraregiementare) si de favorizare a principalilor competitori ai Romtelecom (cei doi mari operatori de telefonie mobila si cei doi mari operatori de cablu TV).
Discursul domnului James Hubley (foto), director general Romtelecom
Vă mulțumesc.
