IBM vine cu o viziune nouă, strategică a deschiderii către comunicații și foarte de curând ați avut și un anunț la nivel internațional în această direcție, a deschiderii unui departament specializat pe telecom în cadrul companiei IBM. "IBM are un focus foarte mare, începând cu anul viitor, pe comunicații și mai ales pe serviciile asociate comunicațiilor. De câțiva ani, IBM este într-un proces de transformare continuă. De la o companie mare producătoare de hardware tinde să devină o companie care furnizează servicii și mai puțin hardware", declară Mihai Ionescu (foto), Communications Sector - IBM România.
De un an de zile încoace a devenit tot mai evidentă o orientare tot mai mare către media și media legată de comunicații a tuturor companiilor multinaționale.
Pe rând, toate companiile și-au înființat departamente ori de media, ori de conținut, de comunicații. "Explicația provine și din evoluția pieței de hardware-software către convergența rețelelor și aplicațiilor.
Ca să fiu mai specific, în comunicațiile de orice natură majoritatea banilor sau cea mai mare parte a banilor care se învârt în industria de comunicații se leagă de entertainment în general, de unde cred că vine și interesul tuturor companiilor de a intra în acest segment de piață care are de-a face cu industria de entertainment și de media", apreciază Mihai Ionescu.
Mihai Ionescu a prezentat în cadrul 'Dezbaterilor C@M' din 7 decembrie viziunea IBM legată de integrarea de aplicații și modul în care această integrare de aplicații poate ajuta companiile românești, în particular, să treacă peste obstacolele și greutățile aduse de concurența care ne așteaptă pe această piață a comunicațiilor și nu numai, pe piața de IT, în general, după momentul aderării, în 2007.
Din punct de vedere istoric, în momentul în care într-o companie apar mai multe sisteme informatice, mai multe aplicații, acestea necesită o interconectare între ele, ceea ce începe să aducă diverse provocări în spațiul IT al companiilor respective.
Pornind de la un număr relativ mic de sisteme care trebuie interconectate, 7 de exemplu, deja discutăm de 21 de conexiuni, respectiv de 42 de interfețe care trebuie dezvoltate pentru numai 7 sisteme, toate acestea transformându-se sau traducându-se într-un nivel de efort semnificativ pentru companiile respective.
Ceea ce propune IBM pentru simplificarea sau pentru eficientizarea acestui model de integrare de tip spaghetti este o arhitectură cu un nod central la care se conectează toate sistemele pe care o companie dorește să le interconecteze.
Efortul pentru un asemenea tip de integrare este semnificativ redus, pentru că numărul de conexiuni sau de interfețe este mult mai mic în comparație cu modelul precedent.
Ceea ce aduce integrarea de aplicații ca avantaj pentru o companie se traduce în efectele benefice asupra costului total implicat de diverse sisteme și aplicații în cadrul unei companii.
Cele mai importante sunt reducerea timpului și a costului, mai ales, de implementare a unui sistem integrat și ușurința operațională, respectiv reducerea efortului de administrare, întreținere și operare pentru toate aceste aplicații.
Ca beneficii la nivel de business ale soluției IBM WebSphere sunt independența față de tehnologie - soluția poate integra aplicații produse în diverse tehnologii de diverși producători. Se evită, astfel, și captivitatea unui singur vendor sau produs de vânzători. În plus se poate obține o automatizare a proceselor de business dintr-o companie, un proces mult mai simplu decât în modelul tradițional.
Unul dintre cele mai importante avantaje este flexibilitatea pe care o asemenea soluție o oferă în alocarea resurselor și mai ales în dinamica pe care o permite alocării acestor resurse și a reacției față de schimbările pieței și industriei.
Din experiența companiei IBM în implementarea unei aplicații într-un caz din industria comunicațiilor mobile, integrarea cu ajutorul soluției IBM WebSphere a 12-13 sisteme ce se regăsesc în mod tipic în majoritatea operatorilor de comunicații mobile sau fixe a adus o reducere de 24% în costurile totale de exploatare ale sistemelor și aplicațiilor respective, față de modelul spaghetti pe o perioadă de 5 ani prognozată până la sfârșitul anului 2008. Aici nu au fost luate în calcul și alte beneficii conexe aduse de flexibilitatea și viteza de reacție pe care compania a avut-o față de mișcările pieței prin implementarea acestui tip de integrare.
