România și China intenționează să înceapă în 2010 pe piața locală mai multe proiecte „majore", finanțate de partea chineză, și să încurajeze companii din cele două state să colaboreze în domenii precum cel energetic, al infrastructurii sau al protecției mediului. Așa începe o știre difuzată pe 2 martie de către agenția Mediafax. Perfect normal într-un secol 21 dominat de către o mare putere economică pe nume China. Cum așa? Acea Chină comunistă căreia în urmă cu numai câțiva ani România îi întorcea spatele pe motiv că noi devenisem kapitaliști? Am avut ocazia să vizitez noua Chină și pot spune că este o experiență unică de a vedea cât de radical și de pozitiv se pot întoarce uneori roțile dințate ale istoriei recente în avantajul celor mulți și obidiți, în ciuda politicii celor puțini și îmbuibați. Dar asta e valabil pentru China, nu pentru România!
România încearcă să dreagă busuiocul în relația cu Marea Chină
Despre ce este vorba de fapt? Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Adriean Videanu, a avut, pe 1 martie, o întâlnire cu Gao Hucheng, adjunctul ministrului chinez al Comerțului, cu ocazia celei de-a XX-a sesiuni a comisiei mixte interguvernamentale dintre România și China. „Pe parcursul discuției, cei doi oficiali și-au manifestat dorința ca în cursul acestui an să fie demarate în România, câteva proiecte majore, susținute financiar de către partea chineză", menționează sec și protocolar un comunicat al Ministerului Economiei. În esență, schimburile economice din ultimii ani dintre România și China au crescut, iar exporturile românești în China au avansat anul trecut cu peste 20% față de anul 2008, cu mult însă sub posibilitățile reale ale celor două țări „surori" de dinainte de 1989. Revenind la prezent, la începutul lunii februarie, Videanu a invitat investitorii chinezi, în cadrul unei întâlniri cu ambasadorul Chinei la București, Liu Zengwen, să propună 4-5 proiecte de investiții în energie, infrastructură și protecția mediului în România. Acum am ajuns să ne rugăm cu căciula în mână de chinezi să ajungă în România, însă cu 20 de ani ei erau cei refuzați de puterea de la București să investească în țara noastră. Roata istoriei se tot învârte, dându-ne lecții de etică și de judecată în perspectivă. Însă înțelesurile ascunse ale istoriei nu sunt atât de evidente ca jocurile poker ale politicii sau sticlele de whisky deșertate pe gât de realeșii poporului.
China rămâne ce a fost și mult mai mult decât atât
Astăzi, cu coada între picioare, politicienii vremelnici ai țării noastre încearcă zadarnic, din păcate, să dreagă busuiocul în relațiile cu marile puteri ale lumii. Am pierdut după 1989 relații privilegiate cu puteri enorme și strategice cum sunt Rusia, China și India. Prostiile și aberațiile gregaro-politicianisto-populiste din capetele amatorilor-hoți de la palatele Victoria și Cotroceni au retrogradat diplomația și economia țării, poziționând-o pe ultra-rușinosul loc de codașă (dar și codoașă) a Uniunii Europene. Suntem piua a doua în toate strategiile câștigătoare economic, a șaptea roată la căruța nimănui, încercând să facem diplomație și business dâmbovițean în genunchi și pe genunchi prin marile capitale ale lumii. Însă, păcatele noastre, pe acești decredibilizați oameni politici nu-i mai bagă nimeni în seamă, în afară bineînțeles de ei înșiși, rudele și protejații lor, ce au ajuns să fure chiar tot statul român, în deplinătate lui.
„Ministerele de resort din cele două țări și-au exprimat dorința de a încuraja și sprijini companiile românești și chineze să se implice activ în realizarea de proiecte majore în cele două țari, în domenii de interes național precum energia, infrastructura, energiile regenerabile, protecția mediului, controlul poluării industriale, managementului apelor, agricultură, zootehnie, piscicultură și îmbunătățiri funciare", susține comunicatul lemnos (de "Scânteia") de la ministerul amintit. Așa o fi, nu putem să nu credem pe cuvânt o instituție oficială a statului, însă ce abia încearcă acum Videanu și echipa lui producătoare de "vid economic", a exersat cu succes deja tov. Ceaușescu, cu vreo două-trei-patru decenii în urmă. Imediat după revoluție, România ar fi putut fi vocea cea mai prezentă a Chinei și Indiei în context european, puteam clădi cu chinezii autostrăzi, orașe, industrii, o Românie adevărată și capitalistă, provenită însă firesc dintr-un filon socialist, ceea ce și suntem azi, mult mai mult decât ne închipuim noi. Ce au făcut în schimb politicienii noștri în afara devalizării și privatizării statului comunist român în interesul propriilor familii și a mafiilor lor personale? Mai nimic, vid economic, datorii incomensurabile, jale și foame, uitați-vă în jurul vostru cu atenție! Pentru asemenea politici și comportament social antipatriotic în China aceștia ar fi primit cu generozitate tovărășească niște gloanțe pe un mare stadion, iar familiile lor ar fi fost obligate să plătească cash gloanțele cu care sunt marcați corupții și trădătorii. Nu facem o apologie a crimei, însă ce a exersat clasa politică românească pe propriul ei electorat este mai mult decât o crimă, este multă bătaie de joc și dispreț-cinic. Dacă vom continua pe acest drum închis, soluția anarhiei generalizate, după modelul Greciei, ne paște în următorii 3-4 ani. Sper din toată inima să mă înșel, în ciuda tuturor evidențelor care ne duc cu gândul numai înspre această direcție.
