Telefonia mobilă de generația a treia, 3G, utilizează același tip de unde radio ca și televiziunea, radioul și alte rețele mobile existente.
Stațiile de bază sunt poziționate astfel încât expunerea la undele radio este sub limitele stabilite.
3G reprezintă o dezvoltare a telefoniei mobile ce funcționează de câțiva ani. Aceasta furnizează capacitate ridicată astfel încât mai mulți oameni să poată folosi servicii de comunicații mobile în același timp. Pe măsură ce gradul de utilizare crește, iar numărul abonaților crește și el, rețelele sunt extinse.
Telefonia mobilă de generație a treia oferă noi servicii ce facilitează atât munca, cât și timpul liber. Tehnologia 3G utilizează același tip de unde radio ca și radio-ul, televiziunea, comunicațiile radio utilizate de mulți ani încoace de forțele de poliție, în traficul aerian, precum și de companiile de transport.
Nivelele de putere transmise de la stațiile de bază radio pentru 3G și alte tipuri de telefonie mobilă sunt relativ scăzute comparativ cu alte comunicații radio utilizate în societate.
Organizațiile de experți independenți au stabilit limitele de expunere pentru undele radio pe baza unor ani mulți de cercetare. Telefoanele 3G au aceleași limite ca și celelalte telefoane mobile. Aceste limite includ margini mari de securitate. Organizația Mondială a Sănătății, pe lângă alte instituții, recomandă limitele de expunere ce sunt adoptate de către autoritățile naționale. Cercetările continuă în efortul de extindere a cunoștințelor privind posibilele efecte ale undelor radio asupra omului.
Alături de numeroase alte companii, Ericsson sprijină cercetările independente în această zonă.
Expunerea la undele radio emise de stațiile de bază 3G nu este mai ridicată decât cea emisă de alte sisteme mobile. Antenele stațiilor de bază transmit undele radio într-o direcție specifică, asemănător direcției luminii emisă de un corp de iluminat. Acest lucru înseamnă că o antenă montată pe acoperișul unei case direcționează undele radio departe de casă, ci nu înspre aceasta.
Singurul loc în care limitele pot fi depășite este în apropierea antenei unei stații de bază. Antenele sunt de aceea plasate astfel încât oamenii să se afle în afara acestei zone. Intensitatea expunerii scade considerabil atunci când sunt îndepărtate de antene, iar nivelele de expunere sunt mult sub limită în zonele în care de obicei se află oameni. Acest lucru este valabil și în cazuri în care antena este ridicată pe un stâlp, pe un acoperiș sau pe un perete.
