În ediția din luna trecută a revistei anunțam, tot la rubrica Contraeditorial, lansarea la nivel mondial a primului operator 4G. Și asta în timp ce în România se anunța lansarea serviciilor 3G de către Orange România, cel de al doilea operator de la noi care a făcut acest pas tehnologic, după Vodafone România. Iar dacă titlul editorialului precedent era 'S-a lansat primul operator 4G!', poate de data aceasta un titlu mai potrivit și mai rezervat ar fi 'S-a lansat primul operator 4G?'
În ciuda faptului că este doar în etapa testelor Alpha-Beta și fără o rețea proprie, operatorul londonez Truphone s-a declarat în luna mai drept 'primul operator de rețea 4G'. Folosind SIP (Session Initiation Protocol), software-ul Truphone - ce trebuie descărcat pe un terminal mobil inteligent cu facilități Wi-Fi - le permite utilizatorilor conexiuni între rețelele celulare și WiFi pentru voce și date. 'Suntem primii care am creat un brand internațional pentru roaming WiFi/celular, pentru care am înregistrat patentele în 1999', susține James Tagg, fondatorul și CEO companiei britanice Truphone.
A pretinde, însă, că au lansat un 'brand internațional' poate fi un pic prematur. Mai e nevoie de un push puternic de marketing până să poată fi recunoscut statutul de 'primul operator al unei rețele 4G'. În plus, patentele sale trebuie încă să fie recunoscute și de către Uniunea Europeană.
Totuși, operatorul Truphone pare de nestăvilit. Și chiar dacă definiția precisă a unei rețele 4G nu a fost agreată, deocamdată, de toată lumea, caracteristicile generale ale unei rețele 4G sunt în general acceptate ca fiind următoarele: rate ridicate de transfer, infrastructură all-IP și utilizarea unor standarde deschise Internet.
Iar Truphone crede că tocmai prin utilizarea Internetului și a protocolului SIP va câștiga în cursa convergenței serviciilor fixe și mobile bazate pe UMA (Unlicensed Mobile Access), așa cum au stat lucrurile, tot în Marea britanie, și cu BT Fusion.
'Cu UMA, toate pachetele WLAN pentru autentificare și semnalizare ajung pachetizate la operator. Bineînțeles, operatorii nu vor oferi un preț bun pentru ocolirea rețelei lor, susține Tagg. Prin SIP, Truphone rutează traficul de voce pe Internet (atunci când apelatul sau apelantul se află în aria unui hotspot WiFi) și astfel ocolește operatorul.
Acest lucru ar putea avea anumite implicații asupra previziunilor despre viitoarele venituri ale operatorilor mobili. În timp ce operatorii mobili din Europa se află sub presiunea reglementărilor pentru scăderea taxelor de roaming, James Tagg crede că presiunea competitivă din partea celor ca Truphone va fi mult mai mare.
UMA: 3-4 ani implementarea comercială; SIP are nevoie de doar 2 săptămâni
'Dacă apelantul sau apelatul se află în aria unui hotspot WiFi, 90% din costurile unui apel Truphone vor fi economisite, dacă se operează cu taxele de roaming din Europa. Dacă ambii se află în aria unui hotspot WiFi, atunci apelul va fi gratuit. 'Când am lansat serviciul, un punct important pe care l-am luat în calcul a fost acela ca utilizatorul să obțină un beneficiu financiar semnificativ fără a fi neapărat dependent de faptul că apelantul se află în aria unui hotspot WiFi', arată Tagg. Alte avantaje SIP peste UMA sunt o disponibilitate mai mare a dispozitivelor și un timp mai scurt pentru lansarea a noi servicii pe piață. 'Numărul dispozitivelor cu facilități SIP depășesc în prezent numărul terminalelor UMA de circa 10 ori, susține Tagg. În cazul UMA e nevoie de 3-4 ani de la momentul inițierii serviciului până la implementarea comercială, în timp ce în cazul SIP e nevoie de doar circa 2 săptămâni. Toate bune și frumoase.
Obstacole: prețul terminalelor și durata bateriei pentru terminalele dual mode celular-WiFi
Însă operatorul Truphone mai are încă multe probleme cărora trebuie să le facă față. Prețul terminalelor este unul dintre obstacole, fiind deocamdată șocant de mare, iar durata bateriei pentru terminalele dual mode celular-WiFi este și ea o problemă ce nu trebuie câtuși de puțin neglijată. În timp ce Tagg se așteaptă, și pe bună dreptate, ca performanțele tehnologice să înlăture cele două obstacole, operatorul Truphone se confruntă încă cu provocarea inițierii unor acorduri favorabile de împărțire a veniturilor din întreaga lume - dacă inspirațiile sale internaționale vor fi îndeplinite - și cu provocarea oferirii către clienți a unor proceduri unitare de logare.
În prezent, un abonat Truphone trebuie să aibă cel puțin două facturi: una de la operator și una de la fiecare furnizor de hotspot WiFi. Truphone își dorește să devină un MVNO de talie internațională, iar în acel moment le va putea oferi abonaților săi o singură factură.
Cât mai este până atunci, însă, e încă prea devreme pentru a ne pronunța cu siguranță. Oricum, până la confirmarea promisiunilor atât de atractive, britanicii de la Truphone vor mai avea multe de tras și, ca în cazul tuturor lucrurilor noi și avangardiste, vor trebui să aibă puterea de a depăși valul opozanților și a criticilor. Abia după aceea vor deveni cu adevărat primul operator 4G.
