Actuala criză mondială a telecomunicațiilor are la origine supraestimarea cererii. Prima supraestimare a avut loc în deceniul trecut în privința capacității de transport, rezultatul fiind apariția mai multor companii transportatoare. Competița puternică ce a urmat a dus la scăderea dramatică a tarifelor si implicit a veniturilor, rezultând o capacitate de plată a creditelor mai redusă decât cea planificată. La aceasta au contribuit producătorii, operatorii, companiile de consultanță si băncile, dar si bursele care aveau ca principală atracție acțiunile de telecomunicații. A doua estimare optimistă a vizat telefonia mobilă UMTS: previziuni exagerate ale veniturilor generate de viitorii abonați. Aici au intervenit si guvernele, dornice să încaseze cât mai mulți bani. Primii afectați de criză sunt transportatorii, dar nici operatorii de telefonie mobilă nu o duc mai bine.
Global Crossing -
primul faliment al anului!
Global Crossing prezenta în iulie 2001 rezultate contradictorii: cresterea veniturilor si a ebitda, însă rezultat net negativ în crestere pe trimestrul 1. Din acest motiv se planificaseră 2.000 de concedieri si închiderea a 100 din cele 600 birouri Global Crossing din întreaga lume. În trimestrul 3, compania raporta pierderi uriase - 3,4 miliarde USD - si anunța alte 1.200 de concedieri. În decembrie, spectrul falimentului face să scadă brusc valoarea acțiunilor Global Crossing, pentru ca pe 28 ianuarie 2002, să se ceară protecția față de creditori, conform art. 11, din cauza unor împrumuturi totale de 12,4 miliarde USD.
În martie 2002, 40 grupuri erau interesate în preluarea companiei, pentru ca două luni mai târziu numărul lor să crească la 60, singura ofertă scrisă venind de la Hutchinson Whampoa si STT - 0,75 miliarde USD pentru 79% din companie si plata unor credite în valoare de 1,1 miliarde USD, ofertă refuzată ca fiind prea mică față de activele companiei - 22,4 miliarde USD.
De la declararea falimentului, Global Crossing a concediat 2.000 angajați si a închis 181 de birouri, planificând închiderea altor 217 filiale până la finele lui 2002. O stire de ultimă oră anunță 3 companii interesate de Global Crossing: Level3, Platinium Equity si Gores Technology Group.
Teleglobe - al doilea faliment
La sfârsitul lui aprilie 2002, operatorul canadian BCE decide să izoleze filiala sa Teleglobe care lucra în pierdere, pentru ca la începutul lui mai să apară primele zvonuri despre un posibil faliment al companiei.
Ca urmare a deciziei de a cere protecția față de creditori la Ontario Superior Court of Justice pe 15 mai 2002, Teleglobe a prezentat strategia de reorganizare, concentrându-se pe serviciile internaționale de voce si date, care în 2001 aduceau circa 0,75 miliarde USD din veniturile sale totale de 1,3 miliarde USD. Se planificase iesirea din unele afaceri si reducerea personalului cu 850 de angajați, rămânând 950. Au fost alesi noi membri ai bordului de directori si s-a asigurat o finanțare de 100 milioane USD de la BCE.
KPNQwest - al treilea faliment
KPQwest a fost creată de KPN si Qwest Communications în noiembrie 1998 si opera o rețea de fibră optică în lungime de 25.000 km, străbătând 18 țări europene, din Irlanda în România si din Spania în Finlanda. Acum doi ani, compania valora 37 miliarde USD (42 miliarde euro) - maximul istoric, pentru ca la începutul lui iunie 2002 să valoreze numai 4,67 milioane euro.
Ca urmare a unor împrumuturi neonorate în valoare de 1,8 miliarde USD, KPNQwest cere protecția, la sfârsitul lui mai 2002, conform legii olandeze. Cauza falimentului - neputința companiilor mamă Qwest si KPN să-i vină în ajutor, datorată si neînțelegerii cu băncile creditoare asupra valorii activelor. Ca urmare, băncile au refuzat să mai susțină compania, iar după demisia consiliului de directori, s-au repoziționat ca lichidatori.
Pe 23 iunie 2002 se anunță că unii dintre acționarii KPNQwest împreună cu acționarii Global TeleSystems (GTS) intenționează o acțiune în justiție contra fostilor directori ai companiilor pentru declarații false, venituri mărite etc. La sfârsitul lui 2001, activele GTS au fost restructurate în Ebone, care a fost achiziționată apoi de KPNQwest. Compania mai trebuie să facă față si acuzațiilor referitoare la practicile contabile, după ce Arthur Anderson a declarat că nu ar fi ajuns să semneze auditarea rezultatelor companiei pe 2001, publicate în februarie 2002.
Pentru usurința vânzării, operațiunile KPNQwest au fost împărțite în 5 părți, valoarea estimată de analisti fiind de 50 milioane euro. Rețeaua Ebone a fost închisă pe 2 iulie, după o ofertă de 14 milioane USD, considerată nesatisfăcătoare, iar pe 7 iulie 2002 Telia a decis preluarea operațiunilor KPNQwest din Franța pentru 3 milioane euro, valoare sub asteptările creditorilor (10 milioane euro). Pe 13 iulie, KPN a anunțat că nu mai finanțează menținerea rețelei KPNQwest, după ce discuțiile privind vânzarea unei părți din rețea au esuat, iar pe 15 iulie Interoute din Anglia a decis preluarea Ebone pentru 15 milioane euro.
XO Communications -
al patrulea faliment
Pe 17 iunie 2002 s-a anunțat că transportatorul american XO Communications a început procedura de faliment, conform art. 11 din codul American de faliment, deoarece nu a putut onora împrumuturile. Până recent, compania a fost mărul discordiei între două dintre cele mai cunoscute nume din finanțele americane: Teddy Forstmann si Carl Icahn. Forstmann decisese cu câteva luni în urmă o nouă investiție în XO pentru a bloca planul de refinanțare al lui Icahn. Amândoi au renunțat, însă, la planurile lor din cauza acutizării crizei telecomunicațiilor din SUA, iar încercarea prelungită de recapitalizare efectuată de XO a lăsat dubii asupra afacerii.
Versatel - al cincelea faliment
Din proprie inițiativă, pe 20 iunie 2002, operatorul olandez Versatel, care oferă acces Internet prin rețeaua proprie de fibră optică în Benelux si Germania, a cerut începerea procedurii de faliment, solicitând protecție în încercarea de a realiza un schimb de împrumuturi contra capital. Decizia survine ca urmare a faptului că planul de împrumuturi contra capital trimis la Securities and Exchange Commission (SEC) în martie nu avea sanse să fie aprobat înainte de 2003. Acum se vine cu o propunere revizuită, care ar avea ca rezultat 80% din capital pentru deținătorii de obligațiuni, în timp ce acționarii ar rămâne cu restul de 20%.
WorldCom - al saselea faliment!
WorldCom avea probleme financiare încă de la începutul anului si anunțase un plan de restructurare: reducerea operațiunilor internaționale si concedierea a 17.000 de angajați (20% din personal), pentru economii de 0,9 miliarde USD pe an. În mai, co-fondatorul Bernie Ebbers, cel care a construit compania prin mai mult de 75 de achiziții, a demisionat din funcția de director executiv, tot din cauza unor probleme financiare. Pe 25 iunie 2002, directorul financiar este concediat ca urmare a descoperirii unor înregistrări contabile incorecte de circa 3,8 miliarde USD. Cheltuieli au fost înregistrate drept investiții, micsorându-se astfel cheltuielile operative si mărind artificial ebitda, profitul net si cash flow. SEC ia măsuri pentru evitarea distrugerii documentelor, iar pe 26 iunie Justice Department începe investigația.
WorldCom a fost auditată de Arthur Andersen până la finele primului trimestru 2002, când a fost înlocuită de KPMG. Andersen a mai auditat Enron, Qwest Communications care este investigată contabil de autoritatea de reglementări din SUA, precum si Global Crossing, care în ianuarie a declarat falimentul.
După aflarea vestii, acțiunile WorldCom s-au prăbusit la 3,5 miliarde USD, față de maximul istoric de 200 miliarde USD.
Problemele contabile au complicat demersurile companiei pentru atragerea unei finanțări de 3 miliarde USD, fapt care i-ar putea provoca falimentul. WorldCom are active în valoare de 104 miliarde USD si datorii de 31,5 miliarde USD, dar nu are nici o obligație scadentă în următoarele 2 trimestre. Dacă băncile nu vor fi convinse să continuie finanțarea, singura soluție pentru a evita falimentul este vânzarea unor active. Deja mai multe companii si-au arătat interesul în achiziționarea unor părți din rețeaua WorldCom, care a refuzat o ofertă, de circa 5 miliarde USD, din partea IDT din New Jersey pentru operațiunile locale.
Preventiv, FCC declară că ar fi de acord cu preluarea WorldCom de către una din Baby Bells, în timp ce un grup de 25 bănci acuză compania de înselăciune, pentru ca pe 21 iulie WorldCom să ceară începerea procedurii de faliment.
Nici Qwest nu se simte prea bine!
Pe 15 iunie 2002, la cererea consiliului director, directorul executiv demisionează, fiind înlocuit de Richard Notebaert. Noul director al companiei a promis într-o conferință din 18 iunie 2002 că va revizui operațiunile internaționale ale companiei, orice proiect cu rata rentablității sub 12-15% într-un timp rezonabil urmând să fie eliminat. El a mai sugerat că s-ar putea încetini dezvoltarea magistralei Qwest spre cele mai dense orase americane. Rețeaua Qwest are o lungime de 190.000 mile si uneste 195 orase din întrega lume. Pe 26 iunie, Wall Street Journal anunța că oficiali ai companiei încercau să convingă SEC că a înregistrat corect în contabilitate vânzările sale, fiind în vizor asa numitele 'swap' - vânzări reciproce de capacitate cu alți operatori în scopul cresterii veniturilor. Pe 10 iulie, acțiunile Qwest au scăzut cu peste 30% ca urmare a începerii investigării companiei de către U.S. Attorney's Office si a retrogradării ratingului împrumuturilor de către Moody's si Fitch, iar pe 12 iulie compania anunță că vor fi reconsiderate declarațiile financiare ale anului 2001, fapt ce ar reduce veniturile cu 1 miliard USD, mărind pierderile de 4 miliarde USD pe anul trecut cu încă 0,8 miliarde USD.
Ce se întâmplă
în Europa Centrală?
Desi nu putem vorbi de o competiție puternică, primele probleme au apărut si aici, nefiind încă vorba de faliment. Polonia este cea mai competitivă piață din regiune, cu investitori strategici puternici si conflicte pe măsură.
Elektrim
Elektim Telekomunikacja (ET) deține 51% din operatorul mobil Polska Telefonia Cyfrowa (PTC), care anul trecut număra 3,77 milioane de abonați. Lupta pentru controlul PTC dintre Vivendi Universal si Deutsche Telekom, începută în 2000, a dus la slaba finanțare a companiei si instabilitatea procesului administrativ. Incapabilă să onoreze obligațiuni în valoare de 415 milioane USD, Elektrim cere tribunalului, în decembrie 2001, să medieze un acord cu deținătorii de obligațiuni pentru reducerea cu 40% a împrumutului si plata restului în 3 ani. Proporția reducerii i-a alarmat pe investitori, cerându-se intrarea în procedură de faliment, însă pe 16 ianuarie 2002 tribunalul respinge cererea de declarare a falimentului.
Netia
În ultima parte a lunii iunie 2001, operatorul polonez de telefonie fixă Netia a infirmat zvonurile privind intenția de a începe procedura de faliment, după ce valoarea acțiunilor sale s-a prăbusit cu 23% într-o singură zi. În primul trimestru 2001, Netia avusese pierderi de $39.5m. Operatorul suedez Telia, partner strategic deținând 48%, a intervenit reafirmând susținerea sa pentru Netia. La începutul lunii august 2001, acțiunile Netia scădeau cu 17% într-o singură zi, ca urmare a rezultatelor trimestrului 2 mai slabe decât se astepta, atingându-se minimul istoric de 9,9 zloți.
TPSA - Polonia
La începutul lunii iunie 2002, operatorul național polonez Telekomunikacja Polska SA (TPSA) a anunțat că a eliminat riscul rambursării anticipate a unei datorii de 3,17 miliarde USD, în urma încheierii unui acord cu creditorii. Un rol important l-a jucat France Telecom, investitorul strategic în TPSA.
Ce s-ar putea întâmpla în România?
Datorită crizei mondiale a telecomunicațiilor, atragerea de fonduri devine mai dificilă, iar costurile mai mari. Această situație survine în momentul în care România se pregăteste de liberalizare. La noi, telefonia mobilă este în expansiune: baza de abonați este în crestere, iar venitul mediu în scădere, noii clienți fiind persoane cu venituri din ce în ce mai mici. Se pare că noua autoritate de reglementări ar dori să analizeze relația dintre tarifele si costurile serviciilor de telefonie mobilă. Ar putea rezulta o limitare a tarifelor, amenințând operatorii cu o poziție mai slabă.
Pe plan mondial, telefonia fixă este în plin declin. În Cehia si Ungaria densitatea stagnează în ultimii ani. La noi, telefonia fixă a fost si încă este considerată un serviciu social, prin limitarea tarifelor. Investițiile mai mari si veniturile mai mici constituie handicapul telefoniei fixe în competiția cu telefonia mobilă în atragerea fondurilor.
Orange România este deținută majoritar de France Telecom (FT) prin Orange. FT, deținută majoritar de stat, are datorii uriase de 60 miliarde USD, contractate în urma achizițiilor din ultimii ani. Orange România nu pare a fi expusă, fiind practic indepedentă de compania mamă: o cotă de piață mare într-o piață în expansiune, rezultate financiare bune etc. Nici recenta înrăutățire a ratingului companiilor mamă, FT si Orange, nici intențiile statului francez față de FT nu par a o afecta.
Connex este deținut majoritar de TIW din Canada prin ClearWave, un pachet important fiind deținut de Vodafone. Connex este lider într-o industrie care nu a ajuns la maturitate, încearcând să obțină un împrumut în valoare de 300 milioane USD. Compania a avut rezultate bune anul trecut, plătind dividende în condițiile în care plănuia un nou împrumut. Obținerea împrumutului va fi un test atât pentru companie, cât si pentru telefonia mobilă din România. Desigur că împrumutul de 300 milioane reprezintă o expunere, dar Vodafone ar putea interveni oricând.
În octombrie 2000, Telemobil a fost preluat de Inquam (Qualcomm - 50%), iar pe 7 decembrie 2001 a lansat, în premieră mondială în banda de 450 MHz, o rețea cdma2000. Pentru lansarea noului serviciu s-au cheltuit 150 milioane USD, dar numărul clienților atrasi nu pare a fi prea mare - circa 15.000, majoritatea fiind clienți business. La nici 5 luni de la lansarea noului serviciu, echipa executivă este schimbată total. Telemobil pare a fi expusă, dar nu trebuie să uităm de acționarul majoritar - Qualcomm, companie cu o strategie globală. Tehnologia cdma2000 în 450 MHz ar putea fi "UMTS-ul țărilor sărace" din Europa, cu condiția ca "insula tehnologică CDMA450" să se extindă rapid spre vest, pe fondul gravelor probleme cu care se confruntă UMTS. Tehnologia CDMA, în care Qualcomm este pionier, este operațională în SUA, Japonia, Corea de Sud etc, iar din 2002 si în China. Există planuri pentru construirea de noi rețele în Indonezia, Portugalia, Danemarca, Bulgaria. În plus, Inquam anunța pe 11 iunie 2002 achiziționarea pentru 36,8 milioane USD a operatorului TETRA, falimentar, Dolphin Telecom, cu licențe de operare în banda de 450MHz în Anglia si Franța. În urma atâtor achiziții, însă, rezultatele financiare nu strălucesc. La finele lui martie 2002, Qualcomm raporta rezultate mai slabe decât în anul anterior: profitul net în scădere de la 109,7 milioane USD în 2000 la 43,9 milioane USD în 2001 si o scădere a veniturilor cu 3%, la 696 milioane USD. Totul depinde de planurile companiei Qualcomm pentru Europa. Se va hotărî Qualcomm să profite de slăbiciunile UMTS si să atace chiar în Europa? Dacă da, va reusi, oare?
În comparație cu operatorii GSM 900, Cosmorom a avut o evoluție modestă. Un prim motiv este finanțarea: Cosmorom nu a avut fonduri suficiente pentru acoperire națională, pentru a concura de la egal la egal cu operatorii GSM 900, în condițiile în care investițiile pentru operarea în banda de 1.800 MHz sunt mai mari decât în banda de 900 MHz. Principalul motiv îl găsim în structura acționariatului. Astăzi, în telefonia mobilă din România concurează operatori globali Orange (Orange România), TIW, Vodafone (Connex) si RomTelecom (Cosmorom). Pentru a avea sanse, Cosmorom are nevoie de un partener strategic care să aducă, pe lângă expertiza specifică industriei, si accesul la piețele de capital.
Principalii acționari ai RomTelecom sunt statul român, reprezentat de Ministerul Comunicațiilor, si operatorul grec OTE. OTE are împrumuturi mici, având unul dintre cele mai bune rapoarte de îndatorare din Europa. Recent, noua conducere a reafirmat intenția de a investi în RomTelecom. Partea română nu a avut în ultimii ani o strategie clară pentru telefonia fixă, poziționând RomTelecom ca rezolvator de probleme sociale limitând tarifele, rezultând servicii de slabă calitate si o slabă dezvoltare a infrastructurii. În ultima perioadă, cei doi acționari par a nu se înțelege. Astăzi, în contextul în care investițiile în telecomunicații sunt mai dificil de atras si mai scumpe, RomTelecom este în căutare de resurse financiare pentru a-si continua dezvoltarea, fiind în situația copilului cu două moase, fără a mai lua în considerație si sindicatele, care si ele ar vrea să mosească. Un copil cu atâtea moase, poate rămâne cu buricul netăiat. Accesul dificil la finanțare si interesul redus al operatorilor străini afectați de criză va face ca dezvoltarea potențialilor competitori să se facă si mai încet.
Rezultatul crizei
Criza va avea ca efect reducerea numărului operatorilor si, implicit scăderea competiției, care ar putea conduce la cresterea tarifelor, oferind supraviețuitorilor venituri care să le permită rambursarea datoriilor.
În cazul falimentului unor operatori importanți efectele pot fi deosebite, unele state luând, deja, măsuri. Guvernul englez va propune o reglementare destinată a proteja abonații în cazul falimentului operatorilor, avându-se în vedere menținerea serviciul în perioada de timp necesară oferirii unui serviciu alterntiv, amendarea obligației serviciului universal asigurat de BT, căruia i se va cere să ofere acest serviciu alterantiv, găsirea unei scheme de finanțare pentru continuarea serviciilor în cazul falimentului. FCC intenționează elaborarea unui plan pentru protecția abonaților din SUA în cazul întreruperii sau închiderii serviciilor.
Actul terorist de la 11 septembrie 2001 si căderea Enron au avut un puternic impact asupra psihologiei investitorilor, conducând la scăderea încrederii si la dificultatea finanțării. În acest context, acțiunile vechilor operatori sunt în scădere, în timp ce transportatorii luptă să supraviețuiască.
Deutsche Telekom (DT) si France Telecom au împreună împrumuturi de cca. 120 miliarde USD (România are PIB-ul de circa 40 miliarde USD!), făcând eforturi deosebite pentru a le reduce. DT anunțase concedierea a peste 20.000 de angajați, iar companiei FT i s-a înrăutățit recent ratingul, guvernul francez punând problema renaționalizării.
Pentru producători, cea mai importantă problemă este supraviețuirea până când cererea pentru produse va începe să crească.
Cazul WorldCom lansează problema independenței auditorilor marilor companii, contribuind decisiv la discreditarea post Enron a "clubului de inginerie fianciară": contabili, auditori, bancheri, brokeri, consultanți. Revirimentul va fi posibil numai după refacerea încrederii investitorilor în cuplul operator-auditor. Iar aceasta nu se poate face fără o nouă cultură corporatistă. Intervenția organelor de monitorizare a piețelor de capital sau financiare si nu numai va fi decisivă si necesară. Un prim pas a fost făcut - intervenția presedintelui american pentru refacerea încrederii în corporație: legi dure anitfraudă, crearea Corporate Fraud Task Force.
Pe 8 iulie 2002 s-a anunțat că Waren Buffett a cumpărat obligațiuni Level 3 în valoare de 100 milioane USD. Faptul că Buffett investeste într-o rețea de fibră optică este considerat de unii analisti un semn că valoarea companiilor de telecomunicații a scăzut suficient de mult pentru a tenta investitorii prudenți, că s-a atins deci maximul crizei. Cu o floare nu se face primăvara! Fără măsuri radicale si rapide, recesiunea va continua si s-ar putea extinde si spre est, rezultatul putând fi un soc pentru economia unei țări în tranziție.
Retrogradarea ratingului France Telecom nu afectează
Orange România
Calificativele pe termen lung acordate France Telecom si Orange au fost retrogradate de la Baa1 la Baa3. De asemenea, Moody's a retrogradat ratingul pe termen scurt al France Telecom de la Prime-2 la Prime-3. Retrogradarea reflectă neîncrederea agenției în posibilitatea celor două companii de a genera suficiente lichidități pentru a reduce nivelul ridicat al datoriilor. După estimările Moody's, datoria netă a France Telecom ar putea ajunge la 70-75 miliarde euro la sfârsitul anului. De asemenea, capacitatea operatorului francez de a-si reduce datoria într-un termen relativ scurt devine din ce în ce mai redusă, din cauza căderii înregistrate la bursă de acțiunile sale. Acționarul majoritar al Orange a ajuns în această situație pe fondul unei politici de achiziții furibunde de pe piața mondială de telecomunicații. Presedintele-director general de la France Telecom, Michel Bon, a decis achiziționarea unor operatori de telefonie supraevaluați, a căror valoare actuală este egală cu zero sau cu mult sub prețul de achiziție. Rezultatul: pierderi de peste 10 miliarde euro. Achiziția operatorului britanic de telefonie mobilă Orange în august 2000 a fost singura miscare înțeleaptă a France Telecom. Analistii au, însă, o rezervă si față de această tranzacție: dacă ar fi avut loc cu 1 an mai devreme, France Telecom ar fi obținut un preț de cumpărare cu 18 miliarde USD mai mic, adică circa 25 miliarde USD, față de 43 miliarde USD. În orice caz, după ce a creat o stare generală de confuzie pe piața financiară de la Paris printr-o serie de declarații contradictorii, guvernul francez s-a hotărât să adopte o singură poziție în ceea ce priveste soarta France Telecom: nu este vorba de renaționalizare.
Este puțin probabil ca retrogradarea firmei-mamă să afecteze Orange România, dat fiind că tot capitalul social a fost vărsat în conturile Orange România. "Depunctarea creditelor France Telecom si Orange de către agențiile de rating Moody's si Standard&Poor's nu afectează cu nimic Orange România, ținând cont de poziția extrem de puternică, din punct de vedere financiar si comercial, a companiei: 1,75 milioane abonați, o cifră de afaceri de 401 milioane USD, investiții de 630 milioane USD - estimate până la sfârsitul anului 2002", a declarat Bernard Moscheni, director general Orange România. "Orange România este, însă, una dintre cele mai profitabile filiale ale grupului Orange si presupunem că acest rating este temporar, fiind cauzat si de întârzierea deciziei privind preluarea companiei germane de telefonie mobilă MobilCom si încorporarea ulterioară a creditelor acesteia", arată un comunicat Orange România. În cazul în care compania românească ar intenționa, însă, după liberalizarea pieței, să se lanseze pe piața telefoniei fixe internaționale, ea ar avea nevoie de noi credite bancare, deci de garanții, improbabile, ale France Telecom. Deocamdată, "Orange România nu intenționează să contracteze alte împrumuturi, iar compania generează din plin cash flow pentru activitățile curente, de investiții, de cercetare si dezvoltare de noi produse si servicii", a mai spus Bernard Moscheni. Orange intenționează, totusi, să ofere servicii de telefonie fixă internațională după liberalizare. "În acest sens dezvoltăm o rețea de fibră optică ce va fi gata la sfârsitul anului 2002, pentru a putea asigura apeluri internaționale la prețuri mult mai accesibile față de cele actuale", a declarat Bernard Moscheni într-un interviu din revista Capital din 4 iulie. La ora actuală, creditele companiei sunt de circa 128 milioane USD, după rambursarea în cursul lunii iunie a 40 milioane USD către Banca Mondială, prin intermediul International Finance Corporation.
