Interviu cu Dan BEDROS, CEO Alcatel România
Conducerea Alcatel România a anunțat pe 20 aprilie că preia frâiele coordonării regionale de la Alcatel Italia, devenind Centrul de Coordonare Regională pentru filialele companiei din 10 țări sud-est europene: Bulgaria, Grecia, Cipru, Albania, Macedonia, Serbia și Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia și România. Centrul Regional este coordonat de Dan Bedros, actualul președinte-director general Alcatel România. Domnia sa ne-a detaliat noua poziționare a țării noastre în consolidarea și dezvoltarea Alcatel pe piețele emergente din sud-estul Europei.
C@M: De ce credeți că a ales compania Alcatel țara noastră ca centru regional pentru Europa de Sud-Est?
Dan Bedros: Părerea mea este că și poziționarea geografică ne indica pentru o astfel de funcție. România este, totuși, țara cea mai mare și cea mai dezvoltată din regiune. Dacă până acum Alcatel lucra în mod direct din Italia, Franța, Belgia, e clar că dimensiunea și reducerea costurilor datorită competiției, îi obligă pe furnizorii europeni să-și reducă costurile. Și doar serviciile făcute din România sunt la prețul acestei zone. Aceasta este șansa României. Suntem într-o piață în creștere și acesta este unul din argumentele alegerii noastre. Chiar dacă e un dezavantaj să trăiești într-o țară nedezvoltată, iată că poate fi un avantaj pentru business, pentru că aici e de lucru pentru următorii 30 de ani și se pot face investiții substanțiale. Problema infrastructurii e o investiție majoră ce necesită și timp, nu doar bani. România are o caracteristică diferită de celelalte filiale ale grupului nostru, și anume spiritul de echipă, în detrimentul ierarhizărilor. Oamenii noștri sunt dedicați și lucrul acesta creează o forță extraordinară de adaptare. În mod concret, dacă până acum, noi răspundeam doar de România, partea de Balcani depindea de Alcatel Italia. Practic, acum se iese din coordonarea italiană și se trece sub cea românească. Coordonarea aceasta constă în faptul că unitățile se consolidează pe structura Alcatel România, pe termen lung. Toți responsabilii din țările menționate îmi sunt acum subordonați mie. Ofertele și participarea la licitații și proiecte vor fi făcute din România, chiar și în consorții cu Alcatel Franța și Alcatel Italia, noi venind cu partea de servicii. Noi răspundem de toate vânzările din zonă, ce intră în cifra noastră de afaceri, în raportarea pe regiune. Practic, trebuie să gestionăm în totalitate această zonă și administrativ, devenind o singură unitate. La sfârșitul lui 2006, estimez că cifra de afaceri pe întreaga regiune va fi de 350-400 mil. euro și va urca la 500 mi. euro în următorii 2 ani. Un obiectiv principal este creșterea penetrării Alcatel în Balcani, pe toate cele 3 segmente de piață: telefonie fixă, mobilă și private (non-telecom). Cred că în următorii 10 ani vom înregistra în zonă unul din cele mai ridicate ritmuri de creștere economică și progresul tehnologic cel mai spectaculos din Europa. Țările din regiune, dar și România, au avantajul că pot alege cele mai avansate tehnologii disponibile pe piață: broadband, UMTS /3G, IPTV, NGN etc. Acestea sunt exact tehnologiile în care produsele, soluțiile și expertiza Alcatel sunt cele mai competitive.
Alcatel România împlinește 15 ani
Alcatel România va aniversa, în noiembrie 2006, 15 ani de la înființarea societății. Tot acum devenim și Centru coordonator pentru întreaga Europă de Sud-Est în cadrul grupului Alcatel. Trebuie să subliniez că România deține atuuri extrem de importante, legate de poziția geografică, de dimensiunea acesteia, de creșterea economică și de competența oamenilor, de nivelul învățământului, de fapt de posibilitățile multilingve de comunicare, ceea ce e un mare avantaj în activitatea globală. În această perioadă, compania noastră a realizat vânzări de echipamente în domeniul telecom de circa 1,5 miliarde euro. Avem în România peste 1200 de angajați, cu activități în peste 80 de țări din lume și, foarte important, Timișoara este una din locațiile în care se face cercetare și dezvoltare software. Participăm la proiecte în domenii legate de telefonia fixă, mobilă, de partea de utilități, de comunicațiile prin satelit.
Istoricul unei
povești de succes
Suntem prezenți în rețeaua Romtelecom din 1992, atunci când Ministerul Comunicațiilor a ales doi furnizori pe baza unor licitații. Este vorba despre Alcatel și Siemens (Siemens a făcut la București o societate mixtă cu Electromagnetica '“ Emcom, iar Alcatel a făcut o societate mixtă la Timișoara cu Datatim). Lucrurile au evoluat, iar în 1996 licența de telefonie mobilă a creat o altă dinamică a pieței - cei doi actori principali din acea perioadă, Connex și MobilRom. Noi am fost pe partea cu France Telecom și am devenit furnizorul principal al rețelei mobile. În rețeaua fixă am instalat peste 1.500.000 de linii, iar cea mai mare parte a rețelei mobile Orange constă în echipamente Alcatel - partea de comutație, partea de radio, de rețea inteligentă, fibra optică. Din punctul de vedere al furnizorilor explicația se leagă, în primul rând, nu doar de calitatea echipamentelor, extrem de important fiind și suportul local oferit. În tehnică, lucrurile sunt dinamice - trebuie să ai o prezență permanentă și să oferi suport clientului. Acestea au fost axele principale în perioada 1992-2000 în privința telefoniei mobile și a celei fixe. După 2000, lucrurile s-au dinamizat, iar noi ne-am dat seama că domeniul pur al telecomunicațiilor se intensifică. Dacă în prima perioadă investițiile majore erau în partea de comutație, după care în schimbarea centralelor clasice Penta cu cele digitale, lucrurile au evoluat apoi de la digital la transmisiuni pe fibră optică și acum evoluează din ce în ce mai mult spre IP, broadband. Practic, domeniul telecomunicațiilor urmărește domeniul IP, al sistemelor de calcul în care rețelele vin distribuite, inteligența merge spre acces, ceea ce permite o comutație cu un switch global, astfel încât să ajungem la etapa în care vocea este un accesoriu, ca și titrarea filmelor, ce urmărește o imagine. Comunicațiile astăzi sunt, de fapt, comunicații de imagine care presupun debite enorme. Dacă înainte erau canale de transmisie de 64 Mbps, apoi 600 Mbps, 1 Gbps, acum vorbim de 1 terra/s.
Portofoliul de activități non-telecom
Urmărind tendințele pieței românești, ne-am orientat și noi către domeniul acesta de acces și ne-am diversificat foarte mult în domeniile non-telecom. Astfel, am intrat în domeniul semnalizărilor feroviare, am creat o competență foarte mare pe domeniul cercetării software (avem 600 de ingineri dezvoltatori software - atât pentru telefonia fixă, mobilă, WiMAX, semnalizări feroviare, rețeaua inteligentă, mobile chioșc, servicii de conținut care vor reprezenta viitorul business în telefonia mobilă și fixă). Avem exporturi de aproape 30 milioane euro pe software. De altfel, când am semnat licența pentru societatea mixtă cu Alcatel Franța, una din condițiile esențiale pe care noi le-am pus fiind participarea la dezvoltarea software, lucru extrem de important care ne-a permis să ajungem la nivelul actual. Din proiectele Phare am avut foarte multe licitații pe partea de semnalizări feroviare prin care am transformat gările Timișoara, Arad, Brașov și București - un proces foarte complicat pentru că diferența între telecomunicații și semnalizări feroviare este foarte mare. În domeniul căilor ferate securitatea este foarte importantă, precum și verificarea software-ului. Transformarea unei gări este foarte complexă pentru că sunt sute de macaze și semnalizări ce trebuie schimbate toate într-un moment, trebuie construită o clădire nouă în paralel, trebuie recablată toată gara, toate macazele etc. E o schimbare totală de tehnologie. A fost un efort foarte mare să creăm competență, să dezvoltăm software, să lucrăm în alt sistem de securitate. Sigur, în continuare investițiile în infrastructură sunt foarte mari. Căile ferate se dezvoltă, transportul feroviar va fi din ce în ce mai uzitat pentru că cel rutier are un grad crescut de poluare și crește uzura șoselelor (Elveția și Ungaria, de exemplu, au luat această decizie). Domeniul acesta e fascinant ca dezvoltare și vrem să lucrăm în continuare în această arie. În afară de partea de semnalizări feroviare, am avut și toată rețeaua IP de 250 de PABX-uri cu 35.000 de abonați, așadar am creat una din cele mai moderne rețele de IP din țară și din regiune.
Transelectrica, spre exemplu, are un proiect extrem de important de dezvoltare în domeniul comunicațiilor, deoarece operatorii de energie devin treptat și operatori de telecom, transportatori, iar firul de masă care ecranează rețelele de înaltă tensiune trebuie schimbat la fiecare 15 ani. Transelectrica va deveni din transportator de energie un transportator de date, deoarece liberalizarea serviciilor energetice obligă rețelele regionale să se cupleze între ele. E nevoie de o rețea globală de energie și în paralel de o magistrală de date care să permită în viitor legarea rețelelor de energie. De altfel, Transelectrica e un operator de energie foarte evoluat și modern în zona Europei de Sud Est. A fost un avantaj pentru noi să lucrăm cu ei, pentru că am putut face proiecte asemănătoare, replicabile și în alte țări. Transelectrica continuă și ideea creării unui cablu submarin de energie, proiect pentru care ne vom prezenta și noi oferta.
În Proiectul CFR am lucrat foarte mult cu compania RCS&RDS, un operator de cablu ce vrea să treacă masiv pe partea de voce. Lupta între operatorii de telefonie fixă și cei de video este extrem de dinamică - cei de pe fix vor să ofere servicii de imagine, cei de imagine vor să ofere servicii de voce. E vorba de convergență, ceea ce face ca numărul abonaților la telefonia fixă și al celor la cablu să fie destul de asemănător, de circa 4 milioane. Avem o dinamică foarte mare în acest sens, ce va duce la o invazie de operatori și de tehnologii, dar piața se va consolida desigur. Un alt operator cu care am lucrat este Atlas Telecom, care a avut o idee originală de a crea o rețea publică în Oradea, DECT, care oferă comunicații de calitate la un preț competitiv.
Un proiect foarte important este cel cu Poliția de Frontieră. Alcatel România a câștigat și un proiect pe partea de securizare a frontierelor de est, care e foarte important în contextul în care România devine frontiera de Est a UE. Există finanțări europene pentru crearea unei frontiere electronice (senzori optici, camere video, transmisii de date, recunoaștere de imagini, puncte centrale de comandament). Mai desfășurăm, în paralel, și un proiect cu Ministerul de Interne, legat de măsurătorile biometrice pentru imigranți (Franța a introdus recent primele pașapoarte cu măsurători biometrice impuse de regulile americane). Problema cea mai grea aici nu sunt pașapoartele, ci unificarea bazelor de date. Și acum România a luat-o, din nou, înaintea administrațiilor din regiune, pentru că e vorba de primul proiect european ce vizează standardul european de codificare a amprentelor digitale în baze comune de date.
În altă ordine de idei, de la introducerea sistemului de supraveghere pe DN1, numărul accidentelor auto a scăzut de 8 ori. În aceeași direcție am sponsorizat și supravegherea video a punctului de graniță Stamora Moravița, inițiativă în urma căreia s-a redus extrem de mult contrabanda.
În domeniul medicinei am participat la un proiect pentru care am creat un consorțiu cu HP, Microsoft și InfoWorld orientat către medicina de urgență. Astfel, am legat prin transmisie video Spitalul de urgență din București cu cel din Timișoara și Târgu Mureș. Spitalul Euroclinic are WLAN, medicii au Palm-uri, iar în momentul în care pacientul este urcat în ambulanță este regăsit și în baza de date, dacă înainte și-a dat acordul de acces la fișa medicală. Iar în momentele de urgență contează enorm ca doctorul să aibă la îndemână toate analizele. În al doilea rând, se creează o legătură în timp real de asistență video, existând un call center specializat (de exemplu, la New York este pentru inimă, la Zurich pentru stomac, la Paris pentru ficat). Astfel, dacă doctorul are o problemă poate accesa prin transmisiunea video un call center de specialitate pentru a solicita o părere, în timp real. E vorba evident de asistența medicală a punctelor izolate. În viitor va fi greu să se mai găsească doctori cu foarte mare calificare în zonele rurale și atunci e mult mai ușor de legat cabinetele medicale, pe video, la centrele regionale. Astfel, serviciul medical se globalizează. Am început cu un proiect similar, cu o finanțare europeană, ce leagă un oraș italian cu Timișoara. De fapt, românii de acolo, precum și italienii din Timișoara beneficiază de o astfel de asistență medicală.
Alcatel România în context regional
Compania Alcatel a dezvoltat pentru prima oară centrale de telefonie fixă la Belgrad, înaintea declanșării războiului, am creat rețeaua de telefonie fixă, precum și cea de telefonie mobilă din Kosovo, în condițiile în care Kosovo a fost decuplat de la rețeaua internațională (singura soluție a fost crearea unei rețele GSM cu Monaco Telecom, pe satelit). În plus, Kosovo nu are numerotație, nefiind o țară în sine, astfel încât cei ce apelează Kosovo apelează, de fapt, cu prefix de Monaco. Experiența de aici ne-a permis să organizăm și în Afganistan rețeaua de comunicații GSM, tot cu Monaco Telecom. Am continuat aceste proiecte apoi în Bulgaria, cu Mobitel, pentru telefonia mobilă, în Macedonia, am introdus telefonie fixă și în Kosovo. Sunt proiecte majore ce justifică această organizare, deoarece o mare parte din aceste activități în zona de sud-est sunt făcute de România. Sigur, sunt peste 80 de țări în care lucrează români, avem peste 300 de ingineri români ce lucrează în lume prin contracte cu Alcatel Franța, dintr-un motiv foarte clar: competență și nivel ridicat al școlarizării multidisciplinare.
O altă activitate extrem de importantă a noastră este colaborarea cu universitățile. Problema mare aici o reprezintă profesorii, mai mare chiar decât cea a migrării studenților competenți. Profesorii îmbătrânesc, cei tineri nu sunt foarte interesați de varianta rămânerii la catedră și atunci noi am hotărât să creăm laboratoare de specialitate. Am investit deja 400.000 euro în Politehnica Timișoara, am angajat profesorii la Alcatel University - la care am format până acum circa 16.000 de specialiști (circa 2.500 pe an) din toate țările, nu doar din România. Apoi, am legat laboratoarele Politehnica pe fibră optică cu ale noastre, cursurile se fac comun, profesorii se ocupă de acoperirea primului nivel de cunoștințe, iar noi le facem pe cele de specialitate. Noi facem gratuit cursuri la Politehnică și îi plătim pe profesorii care predau la Alcatel University, pentru a putea păstra un nivel ridicat al școlarizării. Datorită dezvoltării foarte rapide, Timișoara are o problemă legată de lipsa cadrelor pentru că sunt și multe firme dezvoltatoare de software aici. Acum aducem oameni și din Iași, Cluj, chiar și de la Chișinău și astfel e clar că lumea se globalizează. Pentru noi e foarte importantă investiția în școală. Dacă vrei să crești rapid și să te adaptezi pieței trebuie să ai surse de oameni calificați și capacitatea de a crea proiecte. Alcatel România s-a dezvoltat atât de mult pentru că am creat o sursă proprie de a face oferte. Ne-am creat specialiști din toate domeniile, astfel încât 90% din proiecte se fac aici la București, ceea ce ne permite să fim foarte rapizi în a răspunde la licitații și la cerințele clienților. Sigur că avem, în continuare, suportul clienților din Franța.
Provocarea WiMAX
La Timișoara dezvoltăm și software-ul pentru versiunea finală WiMAX, care va include și partea de mobilitate. În luna mai 2006 vom avea un prim trial în acest sens. Dacă dezvolți softul, în spate ai competența, suportul. E un domeniu extrem de dinamic pentru că este domeniul convergenței între telefonia mobilă și cea fixă. Acum e un pic confuz din punct de vedere al disponibilității benzii și încă nu s-au consolidat operatorii pentru a forma un operator național. Însă WiMAX e o tehnologie ce le permite operatorilor mobili să aibă acces broadband fix, ceea ce le utilizează capacitatea de transport oferind servicii fix-mobil, dar este și o ocazie pentru operatorii de telefonie fixă pentru a intra pe broadband mobil. Credeți-mă că e o luptă teribilă. Pe de altă parte, WiMAX e o ocazie pentru unii operatori noi ce vor dori să devină operatori broadband. În Europa, există o tendință care mi se pare foarte interesantă, și anume de a da aceste benzi administrațiilor locale, ca acestea să-și creeze resursele proprii de broadband local. Astfel acestea își reduc costurile, pentru că au rețeaua proprie și timp redus de implementare. Această teorie a integrării pentru care militează Europa, și anume toate localitățile să aibă tehnologie până în 2010, e una din modalitățile de liberalizare a pieței, prin faptul că se creează o rețea broadband disponibilă tuturor. Nu știu dacă și România este pregătită pentru o astfel de strategie, dar bănuiesc că s-ar putea să apară parteneriate public-privat, în care fondurile private vor investi, având suportul și clienții administrației.
C@M: În final, cum arată veniturile Alcatel în pe sectoarele public sau privat?
Dan Bedros: Partea de telefonie mobilă are o proporție de 50%, fiind generată de Orange România, celelalte 50% fiind împărțite între fix și privat, echilibrat, cu circa 25% fiecare.
