Interviu cu Emil VISLOGUZOV, director comercial Alcatel România
C@M: După un 2003 dificil pentru industrie, dominat de recesiunea telecom, cum vedeți prima jumătate a anului 2004 și cum previzionați viitorul?
Emil Visloguzov: Anul 2004 este primul ce confirmă creșterea în industria telecomunicațiilor la nivel mondial și asta se simte și la Alcatel România. De altfel, noi percepem relativ ușor și puțin în avans față de analiștii financiari perspectiva din industrie. Pentru că avem uzina de la Timișoara și atunci când cresc vânzările evident că trebuie să și fabrici, iar pentru a produce sisteme complexe de comunicații ne pregătim din timp.
De la începutul lui 2003 lucrăm în uzină în 4 schimburi, 7 zile din 7 și acesta e un semn foarte bun. Astfel, pe primul trimestru din 2004 creșterea Alcatel România a fost de 15% față de perioada echivalentă din 2003. Sintetic, cred că șansa telecomunicațiilor la nivel global are 3 direcții de susținere, pe care ne axăm și noi: comunicațiile mobile ce cresc și se consolidează pe piețele în devenire, cum e și România; comunicațiile în bandă largă (mobile sau fixe), ce câștigă clar teren la nivel global și răspund imperativelor 'digital divide' și altor provocări socio-economice privind dezechilibrele globalizării.
A treia linie de forță ar fi piața non-telecom: sistemele telecom avansate ale marilor companii folosite în scopul satisfacerii nevoilor interne. Aș cita aici companiile de utilități: electricitate, gaz, petrol, companiile de transport feroviar, maritim și autostrăzi.
Alte exemple sunt date de armată, de interne și de vamă (protecția frontierelor), dar și compania McDonalds ar fi un alt exemplu de mare companie ce investește în sisteme telecom proprii.
C@M: Care este cel mai mare proiect Alcatel în România și în ce stadiu de realizare vă aflați cu acesta în prezent?
Emil Visloguzov: Desigur că cel mai mare proiect Alcatel în România este cel de dezvoltare a infrastructurii companiei Orange. Astfel, ultima buclă din backbone-ul de fibră optică Orange s-a finalizat în Moldova, așa încât Orange are acum unul din cele mai dezvoltate backbone-uri de fibră optică din țară.
Acesta îi asigură baza pentru dezvoltarea comunicațiilor de mare debit, cum sunt EDGE și cum va fi în continuare UMTS, adică GSM-ul de generație a treia. EDGE e un proiect foarte important ce pregătește și chiar educă piața pentru viitoarele servicii 3G, un sistem de avangardă, iar Orange își dezvoltă continuu infrastructura, tipurile de servicii și oferta. Orange e un client extrem de pretențios și prețios pentru Alcatel, deoarece se dezvoltă într-un ritm foarte rapid (își crește baza de clienți, de servicii), iar noi trebuie să venim în același ritm și să le dezvoltăm infrastructura tehnică. Una din cerințele majore ale Orange este să aibă calitate și fiabilitate aproape de perfecțiune în infrastructura lor.
Comunicațiile feroviare de la Alcatel
C@M: În zona domeniilor non-telecom, cum se plasează Alcatel ca furnizor de echipamente și servicii, în special în domeniul feroviar?
Emil Visloguzov: CFR este un alt mare client Alcatel cu care am finalizat în 2003 un proiect foarte important de voce și date, peste toată rețeaua din România a CFR. Subliniez că e un proiect de anvergură, unul dintre cele mai mari privind rețelele feroviare europene și chiar unul dintre cele mai moderne. Vorbim despre peste 250 de puncte de prezență, în care CFR folosește echipamente Alcatel pentru comunicațiile de voce, pentru cele de date și care, de fapt, cred că se constituie în a doua rețea terestră - fixă ca dimensiune, după cea a Romtelecom.
Proiectul răspunde, în primul rând, nevoilor interne de telecomunicații pentru rețeaua națională feroviară și, în al doilea rând, oferă capacități libere suplimentare către clienți potențiali. Practic, CFR e un actor real și important pe piața telecom fixă din România, prin Agenția de telecomunicații, și sperăm chiar să se dezvolte mai mult în continuare.
În privința unei categorii specifice de telecomunicații feroviare, amintesc de sistemele IRTMS și ITCS ce duc la proiectul european de unificare a semnalizării feroviare continentale, poate chiar în întreaga lume. Semnalizarea feroviară e un element cheie de securitate și în funcție de aceste semnalizări se ciocnesc sau nu trenurile, practic vorbind. CFR are un istoric de siguranță foarte bun, excelent în Europa. Cred că, practic, de la sfârșitul anilor '˜60 în România nu a mai avut loc nici un accident feroviar cu consecințe grave, spre deosebire de alte rețele cu mare tradiție, ca cea din Germania sau Anglia unde se întâmplă frecvent accidente foarte grave. Prin diverse programe finanțate de surse europene și internaționale, infrastructura internă CFR se îmbunătățește (de curând s-a mărit viteza pe linia București-Câmpina, ajungându-se până la 160 km/oră și în viitor până la 200 km/oră). La vitezele acestea semnalizarea clasică devine deja un factor de risc, adică operatorul uman nu mai are timpul necesar să reacționeze la semnalele clasice luminoase care se află pe marginea căii ferate. Atunci au fost dezvoltate sisteme unitare la nivel european, în care indicația semnalului feroviar este afișată în mod automat la bordul locomotivei și, mai mult decât atâta, locomotiva acționează la această semnalizare chiar și în lipsa reacției operatorului uman.
C@M: Sistemul feroviar digital este corelat și cu barierele care intersectează șoselele, deci cu sistemele digitale din industria auto?
Emil Visloguzov: Bineînțeles că este corelat cu absolut toate obiectele ce intervin în procesul de siguranță: cu bariere, cu macaze, cu stații etc. Sistemul știe să calculeze cu cât timp înainte că trebuie să frâneze trenul, cât de înclinat e terenul în zona respectivă etc. Mai mult decât atâta, un alt sistem digitalizat, computerizat la maxim permite trenurilor să circule fără a schimba locomotiva între diverse țări. În momentul de față, oricât ar părea de ciudat, un tren ce merge din Franța în Austria, de exemplu, trebuie să schimbe de două ori locomotiva, o dată în Germania și altă dată în Austria, pentru că semnalele automate de protecție de la bordul locomotivei sunt diferite, iar semnalele luminoase sunt diferite la rândul lor. În prezent, un mecanic de tren din România nu ar putea conduce un tren din Franța, de exemplu, pentru că semnalizările sunt extrem de diferite.
De aceea, Europa dorește o standardizare, alocând fonduri importante pentru omogenizarea sistemului de semnalizări pe continent, pentru fiabilizarea lor, asigurarea securității la nivele foarte mari de circulație. Aici avem și un factor ecologic foarte mare, lumea începând să înțeleagă că transportul auto și cel aerian sunt un factor foarte mare de poluare, dar și de risc. Sistemul feroviar fiind o tehnologie ecologică, evident că Alcatel promovează soluțiile de tip ERTMS, TCS și GSMR, care e un sistem telecom ce suportă voce și date. Transmisia de date pe care o asigurăm este securizată și fiabilă.
Starea competiției pe piață
C@M: Vedeți în Siemens, cât și în Nortel competitori de calibru pentru Alcatel?
Emil Visloguzov: Alcatel realizează proiecte complexe în parteneriat cu unii sau cu alții din competitorii tradiționali, în funcție de situația particulară din rețeaua respectivă. În unele proiecte ne completăm, sunt proiecte de mare anvergură cu responsabilități pe care chiar giganți ai industriei noastre nu le pot asuma în întregime. În particular, în România, Alcatel și Siemens furnizează deja Căii Ferate Române instalații de siguranță feroviară, așa numitele 'electronic interlocking' pentru marile noduri feroviare.
Alcatel va finaliza în cursul lui 2004 stații de foarte mare dimensiune cum sunt Arad, Timișoara, Brașov și București, practic cele mai mari stații din rețeaua feroviară românească și unele dintre cele mai mari la nivel european. Vorbesc aici de un proiect finanțat de PHARE, care la rândul lui este unul dintre cele mai mari proiecte industriale finanțate vreodată de PHARE. Dar CFR a încheiat în trecut contracte și cu Siemens. Practic, CFR lucrează și cu Alcatel și cu Siemens - cei mai importanți furnizori de sisteme de siguranță din domeniu. Am și o explicație istorică: ambele tehnologii, a noastră și a Siemens sunt dezvoltate în Germania și în mod tradițional, de circa 150 de ani CFR se dezvoltă după referințele de securitate și fiabilitate din Austro-Ungaria, din Germania antebelică și interbelică mai ales.
C@M: Ce vizează strategia Alcatel - ca integrator de proiecte '“ privind furnizarea de software dedicat infrastructurii telecom?
Emil Visloguzov: Sistemele telecom de azi sunt în proporție covârșitoare software ca și efort de dezvoltare, ca și costuri ale sistemelor. Software-ul e o dominantă în toată industria, nu numai în cazul Alcatel. Pe măsură ce sistemele tehnice se dezvoltă și ajung la performanțe ridicate de viteză de transmisie, de număr de canale, de număr de biți din echipamente etc, ce urmează imediat sunt aplicațiile. Evident, mașinile acestea impresionante din punct de vedere ingineresc trebuie să aibă și o finalitate care să satisfacă nevoile consumatorilor, în final. Pentru dezvoltarea aplicațiilor de o diversitate infinită și foarte impredictibile ca succes comercial și pentru dezvoltarea acestor aplicații e nevoie de un efort foarte mare. Alcatel, ca și alți competitori, a identificat lucrul acesta ca o piață potențială foarte mare.
Echipa principală de softiști a Alcatel nu este localizată numai în România, ci există o echipă globală ce dezvoltă software în sistemul 'multisite'. În România avem o echipă foarte numeroasă de softiști, în număr de 500, de o calitate excepțională. Dar softiștii români lucrează pentru întregul grup Alcatel și nu doar aplicații specifice României. În prezent avem peste 500 de ingineri la Timișoara pe 3 domenii: telecomunicații mobile, fibră optică și aplicații de rețele internaționale, iar în curând vom dezvolta la București o echipă specializată pe semnalizări feroviare. Din câte știu, deținem aici cea mai mare echipă de softiști a unei companii multinaționale, chiar dacă ne-am compara cu companiile de software din România.
Unde ne este Conținutul?
C@M: Cum comentați realitatea unui Conținut prea sărac în România pentru partea de hardware deja cumpărată?
Emil Visloguzov: Din nefericire, aveți mare dreptate în privința Conținutului sărac. E relativ simplu să cumpărăm PC-uri, cutii, switch-uri, hub-uri și să le implementăm în instituții, dar e puțin mai greu să realizăm și sisteme coerente care să aibă o funcționalitate finală. Atunci apare frustrarea unor cheltuieli destul de mari, fără ca investiția să se întoarcă către acționari.
Aici e marea provocare ce trebuie adresată în primul rând asociațiilor de companii de software din România și care ar trebui să își joace foarte bine cartea și să își impună punctul de vedere. Acum trăim situația paradoxală în care România e cunoscută ca un exportator de software deosebit, iar pe de altă parte ca un importator de produse finite de software pentru sistemele din administrația țării. Se vede că una e să ai softiști buni și alta să produci software bun.
C@M: Cum vedeți rolul regional al companiei Alcatel?
Emil Visloguzov: Voi începe aici cu proiectele noastre pentru Transelectrica, ce contribuie și ele la dezvoltarea unei infrastructuri moderne de telecomunicații, suprapuse celei energetice. Transelectrica și-a instalat deja un backbone de aproape 4000 km ce începe să funcționeze și care, pe de o parte, aduce la nivel național un plus de capacitate de transmisiuni. Asta e foarte important apropo de gradul de dezvoltare al infrastructurii de telecomunicații autohtone.
Vă spun sigur că nivelul energetic național este cu minimum 4 ani înaintea celor din țările vecine. Noi știm bine acest lucru, pentru că am câștigat proiecte la Transelectrica și acum replicăm, aproape la indigo, proiecte și în Bulgaria, în Macedonia, probabil în curând în Moldova, Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina. La Transelectrica urmează a fi instalați alți 1000 km de rețea, iar în Bulgaria noi am instalat primii 180 de km.
În cazul Bulgariei fac precizarea că are un grad de penetrare de circa 28%, peste jumătate din aceste linii fiind cuplate, așa încât și la acest capitol stăm mult mai bine decât vecinii de la sud. Dacă numărăm kilometrii de fibră optică per abonat telefonic bulgar, infrastructura lor de fibră optică e mai puțin dezvoltată decât a noastră.
Tocmai de aceea apare și dorința Alcatel România de a se implica regional, pentru că există o piață reală regională, interesantă și în creștere, iar cu experiența acumulată în România cred că putem răspunde foarte bine acestui tip de clienți regionali.
