Dan Georgescu, președintele ANRC, și Alexandrina Hîrțan, vicepreședinte ANRC, în dialog cu Ion VACIU despre noua lege telecom, la emisiunea "COMUNIC@ȚII Mobile" pe MixFM
C@M: Ce aduce nou legea tarifelor de monitorizare?
Dan Georgescu: ANRC este co-inițiator al legii care modifică cadrul de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice, alături de MCTI. Această lege aduce câteva corecturi urgente pe care piața le aștepta de mult, referitor la tariful de monitorizare pe sursa de finanțare a ANRC, modalitatea de calcul, de încasare. Legea vizează și tarifele poștale pentru că până acum exista o diferență între modul de calcul al tarifelor poștale și al celor din comunicații. De asemenea, întărește poziția ANRC în ceea ce privește modalitatea de încasare a acestor plăți, și devine mult mai clară. Legea se referă și la o categorie de informații pe care ANRC le cere operatorilor. Practic, noua lege aduce câteva corecturi la Ordonanța 79 a legii cadru. Vestea bună pentru operatori este legată de modul de calcul al cifrei de afaceri. Până acum legea era simplă, în sensul că orice operator de comunicații electronice care este autorizat de ANRC, indiferent de obiectul de activitate, plătea un procent din totalul veniturilor, ceea ce era oarecum incorect pentru cei ce nu aveau ca principală activitate comunicațiile. Un exemplu în acest sens este Transelectrica. Chiar dacă compania a contestat și în instanță această lege, trebuie să i se supună, până când va intra în vigoare, începând de anul viitor, noua lege. Procentul este variabil, dar maxim 0,5%, și este stabilit de ANRC în funcție de bugetul său de venituri și cheltuieli și de cifra de afaceri globală. Pentru 2005 s-a calculat un procent de 0,298% din cifra de afaceri și se bazează pe cifrele de afaceri din 2004, cumulate, pe baza bilanțelor contabile depuse la ANRC.
C@M: Din cei 3030 de jucători de pe piață, totuși numai 987 și-au depus bilanțul, până la 30 iunie 2005. Care este situația celor care nu au depus bilanțul?
Dan Georgescu: Din totalul de circa 3000 sunt scutite aproximativ 1000 de companii de depunerea bilanțului, și anume acelea ce furnizează servicii de comunicații pentru necesități proprii. Pentru cei ce nu depun bilanțul există și mijloace de penalizare, până chiar la retragerea autorizației, dar nu am avut însă nici un caz de acest gen până acum.
C@M: Care este motivația acestor schimbări? Ați analizat și modelele altor țări?
Alexandrina Hîrțan: În Europa se aplică mai multe metode de finanțare a autorităților de reglementare, iar cele care au posibilități să suporte aceste finanțări de la buget creează, evident, o situație mai fericită pe piață, însă în acest caz toți cetățenii țării respective suportă prin taxe și impozite funcționarea tuturor instituțiilor statului printre care intră și autoritățile de reglementare. În cazul României, ca și în cazul altor țări care nu au mijloace de a sprijini funcționarea instituțiilor de reglementare din bugetul statului, trebuie să ne autofinanțăm, în sensul în care sectorul sprijină funcționarea organismului de reglementare. Atunci când legea a intrat în vigoare, acum 2 ani și jumătate, s-a recurs la această metodă de calcul, pe întreaga cifră de afaceri și este adevărat faptul că nu existau posibilități ale autorității, în acea vreme, de a se proceda la
o analiză separată a contabilității operatorilor. Practic, noi am crescut și suntem acum într-o etapă de maturitate și am putut introduce această reglementare care este bine primită pe piață, de către operatori.
C@M: Dvoastră chiar simțiți că ANRC este receptat pe piață ca un arbitru?
Dan Georgescu: Ca fost președinte AOTR am militat pentru această postură. Atât companiile mari, dar și cele mai mici își desfășoară activitatea îmbinând mai multe obiecte de activitate - furnizează sisteme de comunicații electronice, vând și instalează echipamente, iar utilizatorul folosește acest one stop shop pentru a-și rezolva toate problemele. Practic din asta trăiesc firmele și sigur, dacă acestea au activități comerț 90% și încasări de 10% din furnizarea serviciilor, nu agreează ideea unei plăți din întreaga cifră de afaceri.
Alexandrina Hîrțan: În afara țărilor din cadrul Uniunii Europene și a țărilor candidate care și-au asumat obligații în privința preluării acquis-ului comunitar și implicit a modelului de reglementare care include organisme de reglementare după modelul european, există așa numitul spațiu european care aplică reglementări europene și care se întinde destul de mult în afara granițelor Uniunii Europene. E un model pe care și Banca Europeană îl impune țărilor cărora le acordă finanțare pentru proiectele de reformă structurală. Cred că este bine să punctăm acum necesitatea înființării unei autorități de reglementare. În principiu, autoritățile de reglementare sectoriale încearcă să suplinească acțiunea forțelor pieței, deci acolo unde există piețe care au fost afectate de monopol și e nevoie de introducerea unor reguli procompetitive este nevoie de un organism de reglementare. Rolul nostru este de a ne asigura că piața se dezvoltă către o concurență sustenabilă, către o concurență care asigură faptul că resursele se împart echitabil tuturor jucătorilor de pe piață.
De fapt, ideea ar fi ca Autoritatea să facă inutilă intervenția unui organism de concurență pentru că piața, prin efectul pe care îl dă acest organism de reglementare sectorial, este concurențială și practic nu poate genera situații precum abuzul de putere dominantă. În practică, însă, se pare că autoritățile de reglementare vor avea viață lungă. S-a spus la un moment dat, în teorie, că ele nu vor mai fi necesare în momentul în care piața va fi pe deplin concurențială. Însă, realitatea este alta. Chiar și Marea Britanie, de exemplu, unde funcționează acest sistem din anii '˜80, este departe de momentul în care Autoritatea de reglementare nu va mai fi utilă. Așadar, cu cât o Autoritate de reglementare este mai puternică pe piață, cu atât are mai puțină treabă de făcut Consiliul Concurenței. Autoritatea intervine înaintea producerii unui abuz, pe când Consiliul Concurenței intervine ulterior, după ce s-a comis abuzul.
C@M: Cum încurajează ANRC operatorii alternativi în fața Romtelecom?
Dan Georgescu: Din fericire, Romtelecom e o companie privată, la care statul român deține doar 46% din acțiuni. MCTI este acționar în numele statului la operatorii de stat. Asta explică grija cu care se operează în legislație pentru separarea competenței ANRC față de MCTI, în sensul în care MCTI este jucător pe piață în numele statului. Iar lucrul acesta nu se întâmplă doar în România pentru că și în Germania și Franța, de exemplu, Deutsche Telecom și France Telecom au fost companiile de stat dintre cele mai puternice. În legislație este prevăzută clar independența Autorității și este foarte bine că ANRC nu este finanțată de la bugetul de stat, care este influențat direct de guvern; e chiar un barem de arbitraj pe care îl plătesc echipele, adică jucătorii de pe piață și atunci e mai mult ca sigur că arbitrajul nostru este corect.
Alexandrina Hîrțan: Aș aminti aici de subiectul ajustării tarifelor de interconectare pe care le percepe Romtelecom. Deja din momentul în care intervenim asupra tarifelor de interconectare e o dovadă suficientă a puterii pe care o are o autoritate de reglementare. Pe scurt, noi am propus o ajustare în 3 etape, din octombrie 2005 până în decembrie 2006, iar la sfârșitul acestei perioade de tranziție, mai precis la 1 ianuarie 2007, tarifele de interconectare vor fi mai reduse cu un procent ce variază între 16%-92%, în funcție de categoria de tarif. De exemplu, tariful de interconectare la nivel local, la orele de vârf, va scădea cu 16%, pe când tariful de tranzit simplu va scădea cu 92% până la aceeași dată. Această scădere a tarifului de interconectare înseamnă că operatorii alternativi interconectați cu Romtelecom vor avea posibilitatea de a-i plăti mai puțin acestui operator. Având în vedere faptul că tariful de interconectare reprezintă o parte importantă a costurilor unui operator, care în cazul operatorilor nou intrați pe piață reprezintă un factor important la intrarea și menținerea pe piață, avem motive să credem că tarifele pe care le percep acești operatori pot scădea, operatorii alternativi devenind astfel mai competitivi comparativ cu operatorul Romtelecom.
C@M: Cum arată piața văzută prin statisticile ANRC? Avem o creștere coerentă?
Dan Georgescu: Sigur că da. Noi credem că piața de telecomunicații din România este cea mai dinamică. Cifra de afaceri a sectorului de comunicații pe anul 2004 este de peste 2,7 miliarde euro, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 14% față de 2003. Avantajul acestui sector constă în faptul că e predominant privat. Din această cauză influența politică este eliminată. Penetrarea comunicațiilor mobile este de peste 50% la noi, dar trebuie să ajungem la rata de peste 100% la care s-a ajuns în Europa de Vest. Ne îndreptăm cu pași rapizi spre acel moment. Acum, bătălia mare se duce pe partea de broadband, iar ANRC încearcă să stimuleze operatorii să meargă în această direcție pentru că în momentul de față aceștia satisfac cererea de voce.
Alexandrina Hîrțan: În momentul în care micii operatori plătesc mai puțin pentru interconectare, evident au șanse de a face un profit mai bun. Din acest punct de vedere, noul model de calculație a tarifelor e o măsură pro-competitivă, pe care o pregătim de multă vreme. De fapt, a fost vorba de două modele - unul dezvoltat de ANRC și unul dezvoltat de Romtelecom, model care a solicitat anumite ajustări de eficiență. Modelul construit de ANRC a pornit de la anumite estimări ale cererii de servicii furnizate de Romtelecom și a inclus numai costuri eficiente. Din îmbinarea celor două modele a rezultat un model hibrid cu care se va opera de acum încolo. Pentru a doua jumătate a anului vom lansa spre consultare rezultatele modelului de calculație a costurilor pentru interconectarea cu rețelele mobile, adică ceea ce s-a întâmplat cu Romtelecom se va întâmpla și cu cei doi operatori mobili care sunt reglementați. De asemenea, pregătim revizuirea ofertei de referință pentru interconectare și a ofertei pentru accesul necondiționat la bucla locală.
C@M: Care a fost relația Orange '“ ANRC în proiectul telecentrelor?
Dorin Odiațiu - Orange Romania: În 2004, MCTI și ANRC s-au implicat în demararea procesului de instalare a serviciului universal în România, iar la sfârșitul anului a avut loc o licitație a primelor 50 de telecentre. Orange România a considerat că este necesar să sprijine demersul autorităților din România pentru că implementarea serviciului universal în România este un proces necesar. Ca atare, și în calitate de operator major al pieței de comunicații electronice din România am considerat că avem anumite obligații pe care trebuie să ni le asumăm, și mă refer aici la responsabilitatea socială. Noi considerăm că abordarea implementării serviciului universal în România, pe lângă caracterul economic și comercial, trebuie să intervină și o altă fațetă și anume implicarea noastră în viața societății. E posibil ca unii operatori să fi considerat că unele condiții impuse nu sunt de natură să îi facă să se implice, dar sunt convins că vor fi și alți operatori care se vor implica în acest proiect al telecentrelor care atrage și calitatea de furnizor de serviciu universal. În acest moment, Orange România este singurul furnizor de serviciu universal din România.
C@M: Acesta este strict un proiect social sau există și profituri pentru Orange?
Dorin Odiațiu: Au intervenit și calculele economice, dar în principal ne-am axat pe ideea că aceste telecentre vor duce la dezvoltarea comunităților locale în care vor fi implementate și considerăm că acesta este un proces necesar și util. Orange a investit circa 150.000 USD pentru implementarea primelor 5 telecentre. E greu de previzionat acum numărul telecentrelor pe care le vor implementa în viitor, dar cu siguranță vom continua acest proces.
Dan Georgescu: Față de anul trecut am făcut câteva modificări în caietul de sarcini și am încercat să perfecționăm condițiile oferite operatorilor. Răspunsul autorităților locale, pe care le implicăm mult mai mult în acest proces, dar și cel al operatorilor, este pozitiv. De altfel, în vara aceasta vom scoate licențe pentru alte 50 de localități, demarând astfel un proces în masă, comparativ cu proiectul pilot de anul trecut. Principalul criteriu de alegere a localităților este ca acestea să nu aibă telefon public sau penetrarea să fie foarte redusă și să aibă un număr mare de locuitori, astfel încât un telecentru să deservească un număr semnificativ de oameni.
C@M: Romtelecom și-a schimbat politica față de anul trecut și dorește să participe acum la licitația pentru telecentre. Cum comentați?
Alexandrina Hîrțan: Am urmărit să instalăm telecentre în zonele care nu au telefon public cu plată și am identificat peste 1000 de localități rurale care se încadrează în această categorie și care au și peste 400 de locuitori, un alt indice de care trebuie ținut cont.
Un telecentru este un spațiu public dotat cu 2 telefoane, 2 computere cu acces permanent la Internet, 1 aparat fax. În plus se oferă posibilitatea de a efectua apeluri de urgență și am identificat deja din primul lot de telecentre situații în care au fost date apeluri de urgență din telecentre. Noi am urmărit în primul rând ca oamenii ce trăiesc în aceste localități să folosească mijloacele de comunicare la care altfel nu ar fi avut acces și este vorba, în primul rând, de stimularea unui comportament de consum. Este evident că în anii următori vom spera și la o creștere a pieței în zona rurală, dar dacă oamenii de aici nu cunosc avantajele de care se pot bucura, atunci nu putem spera la o creștere semnificativă. Noi practic ajutăm creșterea naturală a pieței, fără a distorsiona concurența. Noi mergem cu infrastructura acolo unde poate operatorii nu s-ar fi dus atât de repede. Și mai important e faptul că operatorul trebuie să mențină funcționabile aceste telecentre pentru o perioadă de 3 ani și după această perioadă ne așteptăm ca telecentrele să devină sustenabile prin forțe proprii, să fie viabile ca afacere, ele fiind nucleul unei dezvoltări ulterioare a companiei în acea zonă.
