Statele din Uniunea Europeană pot autoriza bibliotecile să digitalizeze anumite cărţi din colecţiile lor, fără acordul titularilor de drepturi, cu condiţia de a oferi acele volume doar pe dispozitive de lectură electronică, a decis pe 11 septembrie Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), precizeaza Mediafax. "Statele membre pot să autorizeze utilizatorii, în anumite limite şi în anumite condiţii, printre care plata unei compensaţii echitabile în favoarea titularilor de drepturi, să imprime pe hârtie sau să stocheze pe un stick USB cărţile digitalizate de bibliotecă". În temeiul Directivei privind dreptul de autor (Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională (JO L 167, p. 10, Ediţie specială, 17/vol. 1, p.230)), autorii au dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea şi comunicarea publică a operelor lor. Totuşi, directiva permite statelor membre să prevadă excepţii sau limitări ale acestui drept. O astfel de posibilitate există mai ales pentru bibliotecile publice, care, în scopul cercetării şi al studiului privat, pun opere cuprinse în colecţia lor la dispoziţia utilizatorilor prin intermediul unor terminale speciale.
Decizia Curţii de Justiţie din Uniunea Europeană vine după ce Curtea Federală de Justiţie din Germania a solicitat acestei instanţe să se pronunţe în procesul dintre Universitatea Tehnică din Darmstadt şi editura germană Eugen Ulmer KG.
"Curtea Federală de Justiţie din Germania trebuie să soluţioneze un litigiu între Universitatea Tehnică din Darmstadt (Technische Universität Darmstadt), pe de o parte, şi o casă de editură germană, Eugen Ulmer KG, pe de altă parte. Biblioteca universităţii a digitalizat o carte editată de Eugen Ulmer (este vorba despre manualul lui Winfried Schulze intitulat "Einführung in die neuere Geschichte", n.r.) pentru a o oferi în locurile pentru lectură electronică. Biblioteca a refuzat oferta casei de editură cu privire la achiziţionarea şi utilizarea manualelor editate de aceasta (printre care şi cartea în discuţie) sub formă de cărţi electronice («E-books»). Eugen Ulmer urmăreşte să împiedice universitatea să digitalizeze cartea în discuţie şi doreşte ca utilizatorii bibliotecii să nu poată, din locurile pentru lectură electronică, să imprime cartea sau să o stocheze pe un stick USB şi/ sau să păstreze aceste reproduceri la părăsirea bibliotecii", se mai arată în comunicatul citat.
În hotărârea pronunţată joi, Curtea de Justiţie din Uniunea Europeană declară mai întâi că, chiar dacă titularul de drepturi propune unei biblioteci să încheie în condiţii adecvate contracte de licenţă pentru utilizarea operei, biblioteca se poate prevala de excepţia prevăzută în favoarea terminalelor speciale, în lipsa căreia biblioteca nu şi-ar putea realiza misiunea fundamentală şi nici nu ar putea promova interesul public legat de încurajarea cercetării şi a studiului privat.
"Curtea statuează în continuare că directiva nu se opune ca statele membre să acorde bibliotecilor dreptul de a digitaliza operele cuprinse în colecţiile lor, dacă acest act de reproducere este necesar, în scopul cercetării sau al studiului privat, pentru a pune respectivele opere la dispoziţia particularilor prin intermediul unor terminale speciale. Astfel, dreptul bibliotecilor de comunicare, prin intermediul unor terminale speciale, a operelor pe care le deţin în colecţia lor ar risca să fie golit în mare parte de conţinutul său, ba chiar de efectul său util, dacă ele nu ar dispune de un drept accesoriu de digitalizare a operelor respective", se mai arată în comunicatul citat.
În schimb, Curtea declară că acest drept de comunicare care poate fi recunoscut bibliotecilor publice nu poate permite particularilor să imprime operele pe hârtie şi nici să le stocheze pe un stick USB de pe terminale speciale. Astfel, imprimarea unei opere pe hârtie şi stocarea acesteia pe un stick USB sunt acte de reproducere, în măsura în care privesc crearea unei noi copii a copiei digitale puse la dispoziţia particularilor. Astfel de acte de reproducere nu sunt necesare pentru a comunicarea operei prin intermediul unor terminale speciale şi nu intră, aşadar, sub incidenţa dreptului de comunicare prin intermediul unor terminale speciale, cu atât mai mult cu cât sunt efectuate de particulari, iar nu de biblioteca însăşi.
Curtea adaugă însă că statele membre pot să prevadă, în limitele şi în condiţiile stabilite de directivă, o excepţie sau o limitare a dreptului exclusiv de reproducere al titularilor de drepturi şi să permită astfel utilizatorilor unei biblioteci să imprime opere pe hârtie sau să le stocheze pe un stick USB de pe terminale speciale. Pentru aceasta, este necesar în special ca titularilor de drepturi să li se plătească o compensaţie echitabilă.
"Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară", se mai arată în comunicat.
