Pentru Eric Schmidt, CEO Google, 2004 a fost un an foarte bun. Compania sa conduce industria de căutare pe Internet, sectorul cu cea mai rapidă dezvoltare dintre afacerile derulate pe Internet, veniturile companiei dublându-se și atingând cifra de 3 mld. USD. Însă cum piața de căutare începe să devină interesantă în ochii Microsoft, MIT Technology Review se întreabă, în ultima sa ediție, dacă nu cumva Google, aparent triumfător, nu se îndreaptă către marginea unei prăpăstii.
S-au mai întâmplat astfel de evenimente în trecut, unul dintre cele mai bune exemple fiind Netscape Communications. În 1995, compania a lansat Netscape Navigator, care în acel moment domina piața browser-elor. Pe atunci, CEO Netscape era Jim Barksdale. Acesta a fost atenționat în nenumărate rânduri să ia în serios amenințarea Microsoft, aducându-i-se în atenție faptul că pentru a supraviețui, trebuie să imite strategia Microsoft: crearea și controlul unor standarde industriale proprietare. Barksdale însă susținea că, dimpotrivă, Netscape chiar invită Microsoft să imite produsele sale, deoarece nu vor fi în stare să le egaleze pe cele existente. Internetul, arăta Barksdale, recompensează standardele deschise, nonproprietare. Patru ani mai târziu, Netscape era efectiv mort, timp în care valoarea acțiunile Microsoft crescuse de 4 ori.
Google este pus astăzi în fața acelorași opțiuni ca și Netscape în 1995. În ciuda a tot ce reprezintă Google '“ câștigurile mari, cei 300 milioane de utilizatori, brandul recunoscut în toată lumea, motorul elegant de căutare '“ poziția sa pe piață este destul de fragilă.
Site-ul Google este încă cel mai bun serviciu de căutare de pe Internet, iar Gmail (noul său serviciu de e-mail), Google Desktop (noua unealtă de căutare pe desktop) și toolbar-ul Google sunt foarte interesante. Însă doar atât. Nimic nu poate împiedica utilizatorii să treacă instantaneu, fără probleme, la serviciile de căutare și la software-ul Microsoft, în special dacă acestea sunt integrate cu produse Microsoft pe care utilizatorii le folosesc deja.
Premiul și competitorii
În noiembrie 2004, Microsoft a lansat o versiune beta, pentru teste, a unui motor de căutare menit să răspundă problemelor puse de limbajul de zi cu zi și care să ofere rezultatele în funcție de locația geografică a utilizatorilor. Microsoft a creat, de asemenea, software de căutare adițional pentru browser-ul său, Internet Explorer, și pentru aplicațiile de productivitate Office. Faptul că Microsoft dezvoltă propriile sale motoare de căutare pentru Internet și desktop are o importanță majoră. Însă competiția cu Google va avea repercursiuni nu doar în business-ul de căutare actual, poate chiar asupra industriei software în sine.
Google și Microsoft vor lupta pentru controlul asupra organizării, căutării și găsirii întregii informații digitale, pe toate tipurile de dispozitive digitale. Aceste piețe, luate ca un întreg, sunt cu mult mai mari decât actuala piață a serviciilor de căutare, iar specialiștii cred că în următorii ani acestea ar putea genera cumulat 500 mld. USD.
Microsoft începe târziu, însă deține resurse extraordinare și o perseverență de invidiat
(să nu uităm că și pe piața browser-elor a intrat târziu). În contrast, Google este tineresc, aventuros și inovativ, reușind să facă unele lucruri extrem de bine. Cursa între cele două companii s-ar putea sfârși într-o bătălie de genul Războiului Rece, printr-o victorie decisivă pentru una dintre părți, sau să continue printr-o distrugere mutuală, dacă competiția reușește să 'sperie' clienții și investitorii unei companii. O coexistență în pace a celor două companii însă este puțin probabilă.
Google caută să devină un 'păstrător de chei' nu doar pentru Internetul public, ci și pentru Internetul 'adânc', ascuns, al bazelor de date private, al paginilor generate dinamic, al site-urilor cu acces controlat sau al serverelor web din cadrul organizațiilor (estimate ca fiind de sute de ori mai mari decât Internetul public). Google țintește, de asemenea, datele de pe computerele personale sau de pe dispozitivele mobile, începând de la PDA-uri și până la player-ele TiVo.
Terenul confruntării
Industria de căutare reprezintă următorul loc în care ar putea fi construit un vast imperiu arhitectural. Unele porțiuni din acest spațiu sunt ocupate de Google, unele de Microsoft, majoritatea însă așteaptă un stăpân care să le 'câștige'.
Microsoft a luptat și a câștigat împotriva unor companii ca IBM, Novell, Apple sau Netscape. Însă din mai multe motive, acest război arhitectural s-ar putea încheia diferit.
În primul rând, multe dintre companiile învinse de Microsoft în ultimii 20 de ani au suferit în egală măsură atât de pe urma propriilor greșeli, cât și din cauza 'atacurilor' Microsoft. În al doilea rând, principalele servicii ale Google rulează pe o platformă pe care Microsoft nu o controlează: Internetul. În al treilea rând, în unele cazuri (cum ar fi lupta împotriva Linux, de ex.), software-ul Microsoft este un sistem dominant costisitor. În al patrulea rând, unii analiști cred că Microsoft și-a pierdut avantajul, că mărimea și vârsta sa au făcut loc mulțumirii de sine. Iar în al cincilea rând, Microsoft nu a câștigat întotdeauna: Adobe și Intuit se descurcă foarte bine, MSN nu a reușit să distrugă serviciile AOL sau Yahoo, iar consola Xbox nu a învins industria de jocuri japoneză (cel puțin nu încă).
Și, în sfârșit, recenta intrare a Microsoft în războiul pe piața căutărilor nu a impresionat deloc (însă, ca idee, și Windows 1.0 a fost destul de slab).
Google deține, în prezent, aproape 40% din piața americană de căutare destinată utilizatorilor individuali, peste 50% din piața de căutare destinată firmelor și o mare parte din piața globală de căutare. Yahoo deține același procent cu Google în SUA, iar serviciul Baidu se extinde în China. Interesant este că, în timp ce Google operează propriul său serviciu în China, compania deține și un pachet de acțiuni la Baidu.
Câștigurile Google derivă în cea mai mare parte din publicitate, publicitate care se împarte în 2 părți distinctive. Prima parte este reprezentată de plasarea reclamelor pe paginile ce conțin rezultatele căutării returnate de către propriul site, aceste reclame fiind plasate în funcție de cuvintele folosite de către utilizatori pentru căutare.
În al doilea rând, Google administrează publicitatea pentru o largă rețea de site-uri web externe, cărora le oferă servicii de plasare de publicitate. De fapt, aproape jumătate din veniturile și profitul Google provin din rețeaua sa de reclamă externă, o afacere în care capabilitățile sale superioare de căutare și indexare joacă un rol mai puțin important. Google comercializează, de asemenea, un
dispozitiv de căutare (un server Linux care
rulează propriul software de indexare și căutare) companiilor care doresc să ofere servicii de căutare serverelor interne proprii, însă această afacere este deocamdată abia la început.
Business-ul de căutare al Yahoo este similar. Ca și în cazul Google, mare parte din câștigurile totale ale Yahoo provin din publicitatea asimilată cu serviciul de căutare, atât pe propriul site, cât și pe site-urile afiliate. Portalul Yahoo oferă o varietate mai mare de servicii, comparativ cu Google, incluzând aici știri, cumpărături, întâlniri sau chat.
Însă Google își diversifică rapid oferta: pe lângă permisiunea pentru utilizatori de a-și descărca gratuit propria unealtă de căutare, personalizabilă, site-ul Google oferă acum știri, cumpărături, serviciu de e-mail și servicii de stocare a fotografiilor, fiecare dintre acestea aflându-se în diferite stadii de dezvoltare.
Piața de căutare este încă nestructurată și fără standarde. Site-urile de profil reprezintă, de fapt, insule de conținut. Ele nu interoperează, iar dezvoltatorii independenți nu pot folosi site-urile de căutare ca platforme pe care să ofere produse și servicii specializate deoarece, cu mici excepții, industria de căutare duce lipsa unor interfețe deschise (API). În cea mai mare parte, fiecare serviciu este limitat la ceea ce poate face singur.
Însă industria de căutare nu poate rezista în fața standardelor și a arhitecturilor deschise foarte mult timp. Nici o companie singură nu poate oferi utilizatorilor toate funcțiile pe care le doresc aceștia. Utilizatorii vor cere produse de căutare și servicii care să funcționeze pe mai multe platforme.
Iar Microsoft, în mod sigur va exploata în acest sens atât platforma Windows, cât și motorul său de căutare. Într-adevăr, Microsoft a anunțat deja că intenționează să ofere dezvoltatorilor terți modulul API pentru noul său motor de căutare, permițându-le astfel să construiască aplicații bazate pe acesta.
Strategii și rețete
Ce va face Microsoft în continuare? Strategia sa va fi brutală. Dacă va acționa logic, va introduce facilități de căutare mai bune în Internet Explorer și în Office, va construi o indexare avansată și unelte de căutare destinate atât PC-urilor, cât și sistemelor de operare dedicate serverelor și va modifica propriile produse pentru a face căutările de diferite tipuri mult mai productive. Uneltele de căutare ar putea da rezultate conform intereselor utilizatorilor, bazate pe datele colectate de sistemul de operare. Microsoft ar putea chiar ca în mod deliberat să cauzeze insuficiențe în cadrul produselor Google, de exemplu să altereze formatul fișierelor sale pentru ca utilizatorii Google să nu poată indexa corect fișierele Word sau Excel. Compania Microsoft a fost acuzată în mod repetat în trecut de un astfel de comportament, mai ales atunci când a dus o adevărată bătălie împotriva sistemului de operare DR-DOS (o tentativă de clonare a MS-DOS-ului) sau a software-ului de calcul tabelar Lotus.
Dacă va acționa logic, Microsoft va efectua o 'vasectomie' financiară asupra Google, la fel cum a procedat în cazul războiului browser-elor, când a lansat Internet Explorer. Chiar și cu lichidități în valoare de aproape 2 mld. USD, Google este vulnerabilă la această tactică. De exemplu, Microsoft va putea oferi acces gratuit total la motorul său de căutare. Apoi ar putea ataca rețelele de publicitate ale Google prin oferirea unor spații publicitare gratuite sau subsidiate. Aceste afaceri au la bază înțelegeri cu site-uri terțe, majoritatea lor neavând contracte pe termen lung cu Google. Microsoft ar putea de asemenea, în ultimul rând, să asmută competitorii unii împotriva altora, compania câștigând atunci când competitorii sunt fragmentați și nu posedă nici o alternativă la standardele comune.
Marile întrebări
Fie că va câștigă Google sau Microsoft în acestă luptă, implicațiile controlului unei singure companii asupra industriei de căutare sunt enorme, industria de căutare unificată putând avea probleme. În primul rând, această companie ar putea avea acces la o cantitate imensă de informații cu caracter personal, fapt care ar putea însemna un adevărat atac asupra intimității utilizatorilor. Deja putem învăța foarte multe despre oameni doar făcând o interogare pe Google. Peste 10 ani, furnizorii de servicii de căutare și utilizatorii vor putea să strângă mai multe informații personale decât datele strânse astăzi de instituții financiare sau de către serviciile secrete. În al doilea rând, apariția unei companii dominatoare pe piața de căutare ar putea agrava actuala concentrație de media proprietară într-un conglomerat global de firme ca Time Warner, Bertelsmann sau News Corporation.
În cazul în care compania care va domina industria de căutare pe Internet va fi Microsoft, implicațiile ar putea fi însă și mai grave. Compania care furnizează o fracțiune importantă din software-ul mondial ar putea deveni aceeași companie care sortează și filtrează majoritatea știrilor și informațiilor mondiale, inclusiv știrile despre software, politici antitrust și proprietate intelectuală.
În plus, Microsoft ar putea atinge un nivel la care dominația sa pe piață să rămână puternică, însă productivitatea sa să cadă victimă mulțumirii de sine și politicilor interne. Companiile dominante fac mai mult rău uneori prin incompetența decât prin atacurile lor.
Desigur, după cum mulți au observat, software-ul de căutare Microsoft pălește în fața celui creat de Google. Unul dintre motivele principale pentru care sperăm că Google va supraviețui este simplul fapt că atunci când piețele sunt competitive, calitatea crește mult mai bine. Dacă Google ar domina piața de căutare, Microsoft ar continua să rămână o prezență disciplinară, pe când dacă Microsoft ar domina totul, puține companii i-ar putea verifica mediocritatea.
