Am început, cu chiu cu vai, un nou an, care se vrea și el), decisiv pentru cuceririle europene ale țării noastre. Să încep însă cu veștile bune, cu voia lui Dumnezeu suntem cotați la coada unui studiu făcut printre adolescenții Uniunii Europe în privința consumului de droguri în rândul tinerilor. Slavă Domnului că măcar aici suntem salvați și această bucurie o datorăm probabil Bisericii Ortodoxe, clasată pe primul loc în preferințele românilor în toate sondajele. Apoi, în NATO suntem acceptați, grație Armatei Române cea fără de teamă și care figurează pe locul 2 în topul preferințelor românilor. Chiar dacă populația nu știe și nici nu va ști care ne sunt costurile acestei aderări, toți suntem de acord că e bine să fim în NATO. La UE, noi și bulgarii mai avem puțin de stat la coadă, pentru că momentan "se primește marfă" (10 țări pentru început).
Programarea noastră vizează anul 2007 pentru UE, dacă între timp atât UE cât și candidații codași nu își vor pierde prima optimismul, iar cei din urmă uzul rațiunii "acquis-ului comunitar". Și iată că ținând urma cârcotelilor permanente din țară, ajungem, în cele din urmă și la Presă, cea cu tipăriturile și cu audio-video show-urile, că știri sau informații nu le mai putem spune nicidecum.
Chiar dacă populația creditează Presa cu cel de-al treilea rang de credibilitate în topul preferințelor sale, trăim, din păcate pentru cei 14 ani scurși de la Decembrie '™89, o tragică și penibilă telenovelă națională din care nu ne revenim defel. Că pe președinte îl cheamă Iliescu sau Constantinescu sau pe premier Năstase sau Mugur Isărescu, Statul se confundă iremediabil cu Partidul, iar presa alunecă pe panta unui mercantilism periculos.
Aici vorbesc de marea presă "națională", care cu cele câteva pagini cotidiene ale fiecărui ziar în parte nu alcătuiesc (la o utopică adunare generală a volumului) nici măcar cât suplimentul de publicitate al unui cotidian occidental.
Despre stil, acuratețea limbajului, deontologia profesională, calitatea informațiilor transmise și aportul jurnalistului la viața socială, nu doresc a face comentarii. Aveți și d.voastră propriile convingeri. Să fie de vină pentru acest contrast față de Occident decalajul celor peste 200 de ani de capitalism ce ne despart de visul american sau incapacitatea românilor de a se trezi odată "din somnul cel de moarte" din imnul național?
Cum arată presa de specialitate?
La acest capitol, criza este și mai evidentă. Mai toată presa noastră IT&C este clar arondată intereselor comerciale ale companiilor ce activează în IT&C. Paginile tuturor revistelor sunt pline de articole advertoriale (comandate și plătite de companii) care mimează un act editorial imparțial, gest foarte grav, deontologic vorbind. Însă și aici nu există o vină din partea celor care comit acest "trafic de influență", pentru că majoritatea redactorilor și directorilor din presa specializată nu sunt jurnaliști de profesie, deci nu recunosc chiar ei înșiși nici un fel de cod deontologic.
Ingineri sau tehnicieni, doctori sau economiști, laolaltă într-o frățietate demnă de vremuri mai bune, toți "colegii de breaslă" văd în actul scrisului un efort de a-și justifica prezența "la serviciu" și bifează norma pentru salariul lunar. Din această proastă plasare, dar și înțelegere a meseriei de jurnalist specializat pe domeniile atât de înalte ale tehnologiei derivă o conduită ce, paradoxal, nu ajută, ci este chiar împotriva companiilor care "finanțează" politicile de "imagine roză" în revistele de specialitate.
Scrise mai tot timpul extrem de pozitiv (se mai spune fals și "obiectiv") articolele și știrile au devenit un exercițiu de "Copy & Paste" după comunicatele de presă transmise de companii prin intermediul agențiilor de PR sau direct din biroul managerului general al firmei plătitoare de imagine.
Cu riscul evident de a trezi antipatii de-o viață, declar sincer că această criză trebuie să înceteze fără nici o amânare. Dacă cei care conducem aceste reviste nu înțelegem că actul jurnalistic trebuie să fie unul pur de informare și obiectivare a vieții reale, iar actele economice (publicitate și advertoriale) trebuie să fie gestionate de Departamentele de publicitate ale revistelor, atunci criza va deveni organică. Nu doresc să prevăd un viitor nefast acestui comportament aberant, care a devenit deja regula jocului. Însă, la începutul acestui an am purtat negocieri cu mai multe agenții de publicitate, care reprezintă clienții de marketing dominanți pe piața românească.
Am avut tristul prilej să văd mai multe oferte de publicitate ale revistelor de specialitate și credeți-mă că situația este foarte gravă. La atât de jos s-au coborât tarifele revistelor pentru prezența într-o pagină de publicitate, încât nu peste mult timp, vom ajunge noi să plătim companiile să-și facă publicitate în reviste, la Radio și mai ales la TV.
Probabil că foamea de publicitate este mare, ca să nu spun altfel, însă dacă am ajuns la acest prag critic, șandramaua se va dărâma, spărgând capul celor care și-ai pierdut deja uzul rațiunii ("pure" era să spun). Profitând de deriva financiară a multora și de servilismul unora, companiile care comandă publicitate forțează nota și negociază discounturi de până la 80%. Fraților din advertising, reveniți-vă puțin și aduceți-vă aminte de vorba românului "de câți bani, atâta marfă". Despre calitatea mărfii la aceste discounturi vă lăsăm pe d.voastră să vă pronunțați.
Concluzia este că noi vom păstra tarifele și discounturile la aceleași nivel ca și în 2003 și chiar 2002. Cu riscul pierderii unor clienți, nu putem ajunge să plătim noi pentru prestația la scenă a companiilor IT&C. Pentru că obrazul subțire cu cheltuială se ține!
P.S.
Ce legătură are titlul editorialului cu textul nostru?
Simplu. Ne-am întâlnit la sfârșitul anului 2003 cu managerul unei mari companii IT&C, român de-al nostru, care dorește să aibă o imagine a companiei demnă, zice domnia sa, "de prestigiul și valoarea companiei".
Am discutat despre posibilitatea unui parteneriat PR, însă la bugetul pe care îl gândea managerul, orice discuție serioasă a pălit și apoi s-a stins. Nu asta este interesant, viața-i dură și nu putem avea toate succesele visate. În cursul discuției am amintit însă, ca argument pentru o comunicare eficientă și profesionistă, exemplul marelui profesor, scriitor și semiotician Umberto Eco.
La auzul numelui italianului, managerul general s-a uitat perplex la managerul său de marketing, chestionându-l sec "cine e Umberto Eco?". Ne facem o onoare din a-i semnala domnului "om de afaceri" un scurt citat din Umberto Eco, cu precizarea că la pagina 12 am pregătit un material dedicat acestei mari personalități a timpurilor noastre...
