.

Până pe 29 septembrie 2003, un număr de 1.628 de companii au notificat ANRC pentru

obținerea dreptului de a furniza rețele sau servicii de comunicații electronice, informează ANRC. Dintre acestea,

1.437 au primit deja certificatele tip aferente. Numai 174 de companii au obținut dreptul de a furniza servicii de

telefonie, dintre care 172 vor utiliza rețele publice fixe, 73 rețele mobile terestre, iar 10 vor furniza servicii

de telefonie prin satelit. În ceea ce privește serviciile de telefonie fixă, 133 companii vor furniza convorbiri

locale, 145 - convorbiri la distanță și 161 - convorbiri internaționale. În afara serviciilor de telefonie, 440

companii pot furniza și alte tipuri de servicii precum transmisiuni de date, acces la Internet, radio-comunicații

mobile profesionale, radio paging.

Cantitatea bate calitatea
Numărul mare de companii autorizate să

furnizeze rețele și servicii de comunicații în România, ca măsură a succesului reformei legislative din industrie,

este o 'cauză nobilă' față de care reprezentanții înșiși ai MCTI și ai ANRC încep să aibă dubii. Pregătiți pentru

o chestionare mai dură a rezultatelor liberalizării decât a fost dispusă audiența de la 'Zilele Biz' să formuleze,

Radu Cernov, directorul general pentru comunicații de la MCTI, și Radu Tudorache, directorul de reglementare a

pieței de la ANRC, au punctat o vulnerabilitate majoră a procesului de liberalizare: viitorul incert al celor 1437

de operatori. Corelativ, este vorba despre amânarea pe un termen nedeterminat a beneficiilor consumatorilor finali

pe care presupusa competiție între un număr atât de mare de furnizori ar trebui să le aducă în termeni de scădere

a tarifelor și diversitate a opțiunilor de conectare. Autorizațiile au fost acordate inclusiv firmelor cu

investiții mici și tehnologii alternative neverificate, cu riscul, formulat explicit de Radu Tudorache, de a avea

a face cu 'operatori ce acționează la limita legii', oferind servicii sub standardele de calitate în vigoare și cu

modele de afaceri ocazionale, pe principiul 'luăm sacul de bani și dispărem'. Radu Cernov a preferat să apere

această strategie de autorizare ca fiind una de 'neutralitate tehnologică', în baza căreia în România să poată

apărea toate opțiunile de conectare, cu sau fără fir, disponibile în lume. În ce privește rata falimentelor,

aceasta a fost calificată drept 'neglijabilă' până acum și, se speră, și de acum, datorită climatului general de

prudență ce a caracterizat mediile finanțatoare ale industriei telecom la nivel global.

O piață telecom

artificială, dar... reală
Nimeni nu se așteaptă ca toți cei cca. 1500 de operatori să supraviețuiască în

piață, dar acesta devine, în mod bizar, un argument al succesului noilor reglementări: putem să avem 'siguranța'

că va avea loc o 'triere a soluțiilor', atât în ceea ce privește metodele de acces pentru consumatorii finali, cât

și a modelelor economice viabile. Radicalismul acestei ideologii a mâinii invizibile a pieței este comparabil - și

în mod trist compatibil - numai cu succesul. Este la fel de inexplicabil cu modul în care fostul monopol național

își conservă, de facto, privilegiile, cum a încercat să ne arate Mihai Bătrâneanu, directorul PCNET.
MCTI și

ANRC se aflau, la începutul anului 2003, în situația clasică a reformatorilor post-socialiști, care doreau să

creeze o piață telecom deschisă, capitalistă, în lipsa clasei mijlocii (întreprinzătorii telecom) ale cărei

interese urmau să fie apărate prin multitudinea de reglementări ex-ante (bazate pe anticiparea obstacolelor în

calea competiției, spre deosebire de cele ex-post, care taxează doar abuzurile care au avut loc) presupuse de

modelul liberalizării prin noile Directive UE.
În această interpretare foarte generală, cei 1.437 de operatori

autorizați în mai puțin de 1 an de zile îndeplinesc exact această funcție: ei sunt clasa mijlocie de care e nevoie

pentru a se putea vorbi de scenarii ale competiției, de 'mâna invizibilă a pieței', de viitoarea retragere a

obligațiilor impuse de ANRC asupra operatorilor, când o piață devine practic competitivă. Rămâne de văzut, însă,

dacă liberalizarea a fost făcută pentru aceștia și cine se va retrage din competiție, până la urmă: ANRC sau micii

operatori.