Ziua de 4 ianuarie 2006 a adus pe masa decidenților economici din întreaga lume a 12-a ediție anuală a unui raport esențial pentru orientarea investițiilor. La București acest raport nu prea a fost băgat în seamă de către autorități. Cu două excepții ale mass media, cotidianele 'žEvenimentul zilei' și 'žGândul' care au acordat raportului 'ž2006 Index of Economic Freedom - The Link Between Economic Oportunity and Prosperity' - o atenție marginală, aducând chiar laude politice la adresa 'žperformanțelor' României. Să vedem, însă, cum este văzută cu adevărat țara noastră la Washington, cu un an înainte de posibila intrare în Uniunea Europeană.
Raportul a fost efectuat pe 157 de țări de către Fundația Heritage din USA și celebrul cotidian american de afaceri Wall Street Journal (WSJ), luând în calcul 10 criterii de evaluare.
Politica comercială, povara fiscală, intervenția statului în economie, politica monetară, investițiile străine, sistemul bancar, dreptul de proprietate și legislația au dus la încadrarea României în categoria 'žîn cea mai mare parte economie neliberalizată', în urma unor țări ca Republica Moldova, Senegal, Namibia, Mali și Cambodgia, plasându-ne pe locul 92 la egalitate cu Sri Lanka. Chiar dacă a urcat cu 32 de poziții în acest clasament, față de 2005, România rămâne în continuare o țară neatractivă pentru investitorii străini. Ratingul obținut este în 2006 de 3,19, față de 3,58 în 2005, pe o scală de apreciere de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cel mai mare grad de libertate economică, iar 5 - cea mai mică libertate. Creșterea insesizabilă a ratingului României în 2006 se datorează reducerii cheltuielilor guvernamentale, precum și introducerii cotei unice de impozitare (16%). Note de mijloc (3) ocupă sistemul bancar, investițiile străine, precum și implicarea statului în stabilirea prețului.
Mult mai prost, cu nota 4, stăm la politica monetară (rata mare a inflației), dreptul de proprietate intelectuală (foarte slab protejat în România), frecventa schimbare a legislației, politica comercială, precum și ponderea economiei subterane.
Radiografia unui eșec
Politica comercială obține un rating mai prost decât anul trecut, urcând de la 3 la 3, 5, din cauza obstrucționării acesteia de către corupție și de întârzierea adoptării aquis-ului comunitar. Cu povara fiscala stăm mult mai bine (1,9), introducerea cotei unice de impozitare îmbunătățind ratingul cu 1,4 puncte, față de 2005. Intervenția statului în economie este cotată cu 1,5, deoarece au scăzut sensibil cheltuielile guvernamentale, față de anul trecut. Politica monetară are nota 4 (5 fiind cea mai proastă), din cauza unei rate a inflației foarte ridicată, după un avans ușor față de 2005 când ratingul la acest capitol a fost cel mai prost posibil - 5. În cazul investițiilor străine, cu nota 3, se arată că schimbarea frecventă a legislației fiscale continuă să fie un serios obstacol în calea companiilor ce s-ar orienta către România. Cu toate acestea, față de 2005, acest indicator s-a mai îmbunătățit cu un punct, de la 4. Coloana vertebrală a economiei oricărei țări, sistemul financiar și bancar este apreciată cu nota 3, chiar dacă majoritatea instituțiilor bancare au fost privatizate, statul român deținând acțiuni la mai puțin din 10% din acest sector. Salariile și prețurile, aflate într-o corelare directă, denotă sănătatea economiei ce a primit nota 3, datorită prețurilor liberalizate, cu excepția energiei și gazului folosite de consumatorii casnici. Dreptul de proprietate are nota 4, pentru că România oferă un grad redus de protecție, legislația este schimbată frecvent, iar judecătorii sunt slab pregătiți. Legislația tot cu 4 este cotată, din cauza unui cadru legal nepredictibil, investitorii fiind obligați să-și rectifice de câteva ori pe an planul de afaceri. În România nici un om de afaceri nu-și poate face un plan anual, de aceea toate strategiile de dezvoltare nu se hazardează la o predicție mai mare de 6 luni, în cele mai bune cazuri. Pe ultimul loc, dar nu și ultima ca importanță, piața informală primește tot 4, cotație ce provine din rapoartele și analizele Transparency International.
Comparații care ne dor
Contextualizând ierarhiile acestui raport, România se situează în urma unor țări despre care cu greu ne-am putea imagina că ar fi atractive pentru vreun investitor serios: Cambodgia, Trinidad și Tobago, Capul Verde, Belize, Botswana, Uganda, Kirghistan, Mauritus, sau Swaziland. Când ne apropiem de zona est-europeană, ne plasăm cu mult în urma Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Poloniei, Albaniei, Croației, Bulgariei, Bosniei și Herțegovina (care a trecut printr-un război), Moldova și Turcia. România a devansat Tanzania, Tunisia, Gabonul, Argentina, Ecuadorul, Pakistanul, China, India, Rusia, Egiptul, Bangladeshul, Vietnamul, Belarusul, Iranul și Coreea de Nord. Serbia și Muntenegru, Sudanul, Congo și Iraqul nu au fost luate în calcul în acest clasament.
Fiind și foarte puțin optimiști, putem într-adevăr vedea în acest raport și un progres important în anul 2005, România fiind clasată atunci pe locul doi în privința celei mai mari îmbunătățiri, după Pakistan. În concluzie, analiza acestui raport deosebit de influent pentru marile corporații și pentru marii investitori nu a fost dezbătut la nici o televiziune sau post de radio din România. Cenzura informațională a funcționat perfect sau poate ignoranța mass media a atins cote impresionante?
