.

Din cei 2.003.600 clienți ai rețelei Connex la sfârșitul lui 2001, 63 de procente erau clienți cu cartele pre-plătite (1.262.268 utilizatori), iar 37% cu contract de abonament (741.332 utilizatori), arată un raport din 5 martie 2002 al Telesystem International Wireless (www.tiw.ca), acționarul majoritar al MobiFon. Vestea bună este că dominația utilizatorilor de cartele pre-plătite s-a concretizat recent în formarea unui curent de opinie suficient de puternic cât să chestioneze politicile dezavantajoase ale operatorului de telefonie mobilă în raport cu acest segment de clienți. Vestea proastă este că nemulțumirea abonaților față de aglomerarea rețelei nu are șanse să se rezolve înainte de 1 ianuarie 2003.

'žMobiFon urmărește piața atomizată a consumatorilor mici, tinzând să devină lider în ceea ce privește numărul de abonați sau utilizatori de servicii preplătite (cartele)', a declarat recent Ted Lattimore, președinte și CEO al MobiFon. Singurul impediment în calea creșterii numărului de abonați și, implicit, a volumului de convorbiri simultane este capacitatea rețelei, după cum o dovedesc de câțiva ani nopțile de Revelion și, mai recent, weekend-urile cu tarif de 1 cent pe minut. Este, deci, de așteptat ca în situații de urgență ce ar afecta grupuri mari de persoane, cum s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001 în SUA sau cutremurele din Turcia, să fie comunicarea în rețeaua Connex să fie amenințată.

Managementul de rețea trece prin marketing
În condiții de creștere a abonaților unei rețele, necesitățile de capacitate de bandă cresc. Aglomerarea unei rețele înseamnă un număr mare de apeluri simultane la intervale mici de timp. Apelurile simultane în număr mare produc coliziuni, cărora rețeaua le face față refuzând toate apelurile până la dispariția coliziunii; dacă apelurile simultane se repetă la intervale mici de timp, procedura de rezolvare a coliziunilor se repetă și ea. Tot ce pot face utilizatorii este să renunțe la a da apel după apel în momentul în care primesc cunoscutul mesaj 'žnetwork failure' (eșec de rețea), pentru a da timp rețelei să gestioneze coliziunea fără a intra în procedura de gestionare a unei noi coliziuni, adică de refuzare a apelurilor. De reținut este că în situații de acest gen, nimeni nu reușește să vorbească, cu excepția puținilor norocoși care prind un interval între coliziuni, ceea ce afectează, firește, veniturile operatorilor.
De aceea, pentru a limita indirect apelurile simultane în rețea, Connex a decis majorarea tarifului la serviciul 'žKamarad de weekend' de la 1 martie 2002. Măsura luată de operator a fost în interesul tuturor abonaților Connex, cu cartele preplătite sau cu abonament - care nu puteau vorbi în weekend din cauza aglomerării apelurilor ce beneficiau de tariful de 1 cent pe minut. Dar, strategic vorbind, clienții cu cartele preplătite au fost încă o dată discriminați prin condițiile restrictive de compensare a prejudiciilor aduse de modificarea tarifului anunțat în reclama Connex.

Conflictul de la ANPC
În februarie, peste 100 de cumpărători de cartele Kamarad de weekend, atrași inițial tocmai de prețul avantajos, au sesizat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) în legătură cu majorarea tarifelor de către Connex. În urma acestor sesizări, ANPC a stabilit o întâlnire cu conducerea MobiFon pe 1 martie, la sediul ANPC. Reprezentanții Connex au venit cu 2 propuneri de rezolvare a situației, ambele obligând clienții să își transforme cartele în abonamente în interval de câteva zile. Reprezentanții ANPC nu au fost de acord, pe temeiul că nimeni nu poate fi obligat să cumpere un serviciu pe care nu-l dorește, iar clienții cu cartele Kamarad au dovedit până acum că nu doresc abonament, de vreme ce au optat din start pentru cartela care promitea convorbiri de 1 cent pe minut în weekend. Reprezentanții Connex au recunoscut că rețeaua nu poate suporta actualul trafic de convorbiri, dar considerau ca abonaților li se face o favoare dacă li se promite gratuitatea abonamentelor pentru câteva luni de la preschimbarea cartelelor. Discuțiile de la ANPC nu au chestionat decizia Connex de a mări tarifele de la 1 martie. Remedierea prejudiciilor aduse consumatorilor care beneficiază de serviciul Kamarad de weekend, propusă de Mobifon, a constat în returnarea creditului existent pentru cei care nu au acceptat modificarea tarifului impusă de Mobifon și renunțarea la serviciul Connex Kamarad de weekend. Connex a returnat utilizatorilor sumele aferente unităților neutilizate în perioada 6-15 martie. 'žCartelele SIM au fost reținute de către dealerii Connex, deoarece aceasta era singura dovadă că persoana respectivă este utilizatorul serviciului Connex Kamarad de week-end', precizează ANPC într-un comunicat din 25 martie. Confiscarea cartelelor de la utilizatori înseamnă practic pierderea numerelor de mobil aferente cartelelor, înainte de expirarea datei contractuale până la care posesorul putea primi apeluri. 'žÎn perioada următoare adoptării acestei soluții, ANPC nu a primit nici o altă reclamație privind serviciul Connex Kamarad de weekend', se mai precizează în comunicat. Utilizatorii au rămas astfel, și cu banii luați și fără număr de telefon (pierzând, totodată, și contactele stabilite până atunci).

De ce MobiFon nu poate crește capacitatea rețelei ?
Deși prezentat în presă ca un conflict pe teme de publicitate falsă între Kamarazi și MobiFon, disputa de la ANPC are rădăcini mai vechi de un an, în procesul câștigat de RomTelecom împotriva MobiFon și MobilRom pentru exclusivitatea Cosmorom în banda de 1800 MHz. Astfel că bătălia se dă, de fapt, între drepturile utilizatorilor de cartele pre-plătite din rețeaua Connex și drepturile celor din rețeaua Cosmorom, în majoritate cu cartele pre-plătite și ei. MobiFon și, în curând, MobilRom - diferența dintre cei doi era la 1 ianuarie 2002 de numai 366.600 de utilizatori - și-au atins masa critică de utilizatori și volum de convorbiri în banda de 900 MHz, dar vor putea folosi cele 14 canale din banda de 1800 MHz la care au dreptul abia de la 1 ianuarie 2003. MobilRom și MobiFon au primit, în decembrie 1998, cu ocazia semnării contractelor de prelungire a valabilității licențelor de operare în banda de 900 MHz, dreptul de a utiliza pînă la 14 canale în banda de frecvență de 1.800 MHz. Prin contractul semnat de MobilRom și MobiFon cu statul român, acestea aveau dreptul să ceară cele 14 canale în caz că pe frecvența de 900 MHz s-a ajuns la 'žmasa critică'. Celor 2 operatori nu li s-a acordat încă licență de operare în această bandă, dar au efectuat teste de verificare a capacității lor de a opera pe frecvența de 1800 MHz.
În august 2000, RomTelecom și Cosmorom au dat în judecată fosta Agenție Națională pentru Comunicații și Informatică (actualmente MCTI) și, implicit, MobiFon și MobilRom, privind dreptul de exclusivitate asupra benzii de 1800 MHz al Cosmorom. Escaladarea conflictului în justiție de către RomTelecom și ANCI, prin 2 procese încrucișate, a generat la vremea aceea un deficit masiv de imagine pentru piața telecomunicațiilor din România, semnalat și în raportul pe 2000 al Comisiei Europene. Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a chemat la discuții comune reprezentanții companiilor implicate, Ministrul Dan NICA mediind aceste negocieri.
Pe 7 martie 2001 ostilitățile în problema licenței de operare în banda de 1800MHz s-au finalizat la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, prin încheierea unui protocolul încheiat între MobiFon, MobilRom și MCTI (semnat de Ted Lattimore, președinte și CEO al MobiFon, Andrei Chirică, președinte MobilRom și Dan Nica, ministrul CTI). Acest protocol este în vigoare și azi și prevede că MobiFon și MobilRom nu-și vor folosi drepturile de a utiliza banda de 1800MHz pentru servicii comerciale GSM până la 1 ianuarie 2003, dată de la care Ministerul recunoaște celor 2 operatori aceste drepturi.