Literatura de specialitate nu semnalează o incidență mai mare a bolilor din cauza radiațiilor electromagnetice
Profesor univ. Alimpie IGNEA '“ Universitatea Politehnica din Timișoara
De-a lungul întregii existențe a omenirii nu se poate vorbi de o interacțiune foarte clară între câmpurile electromagnetice și organismele vii. Să fie vorba oare de o programare genetică pentru adaptarea omului la câmpul electromagnetic? Probabil în viitor se va da răspunsul la această întrebare. Oricum, studiul sistematic despre interacțiunea dintre organismele vii și câmpul electromagnetic a început din perioada anilor '˜70. Haideți să analizăm lucrurile dintr-o perspectivă academică.
Nivelul perturbațiilor - la joasă frecvență se înregistrează o caracteristică scăzătoare, care în principal provine de la descărcările electrice atmosferice care au loc în întreaga lume. Valoarea intensității câmpului magnetic în zilele senine este de circa 200 volți/metru, putând ajunge în zilele cu furtună până la circa 1000 megavolți/metru.
Institutul COMAR a studiat efectele produse de câmpurile electromagnetice și consideră că este puțin probabil să existe o asociere între problemele de sănătate și expunerea la câmpurile magnetice care au valoare medie de 1-2 beta. Dacă, însă, valoarea câmpului magnetic este mai mare pot apărea unele efecte biologice, însă nu neapărat negative, putând fi chiar și benefice.
În privința interacțiunii câmpului electromagnetic cu corpul omenesc, dacă este vorba de un câmp electric apare așa numitul 'efect de antenă' și atunci apar niște curenți care sunt transversali corpului omenesc. Intervine aici și problema intensității acestor câmpuri cu care interacționează câmpul omenesc. Este de așteptat ca intensitatea curenților care iau naștere din cauza câmpului magnetic, respectiv electric, să fie mai mică decât intensitatea semnalelor bioelectrice indogene atunci când se transmit direct în câmpul omenesc. Probleme pot apărea atunci când se depășesc valorile respective. E vorba de efecte care pot apărea asupra țesuturilor, iar dacă se depășesc anumite praguri, poate apărea o stimulare biomusculară. Pentru valori foarte mari există posibilitatea de a pune în pericol chiar viața.
De regulă valoarea câmpurilor electrice în zonele rezidențiale și în spațiile de lucru este sub 100 volți/metru, deci mult mai mică decât cea înregistrată în zilele senine și proporțional mult mai mici decât cele în zilele cu furtună. Dacă aceste câmpuri magnetice cresc peste o anumită valoare se pare că se produc anumite efecte asupra organismului, dar zonele respective sunt, de regulă, zone cu caracter special, de aplicații speciale. În ceea ce privește câmpurile electrice nu s-au constatat efecte deosebite în interacțiunea câmpului electric cu organismele vii.
Perspectiva medicală
Câteva constatări care s-au făcut în lumea medicală privind expunerea la câmpurile electrice, respectiv magnetice, arată o complicare a producerii melantominei la animale, deci inclusiv la om, care poate avea anumite efecte cum este acela de încetinire/stopare a cancerului.
În privința efectelor asupra sistemului imunitar unele laboratoare susțin că ar exista anumite efecte asupra șobolanilor pe care s-au făcut teste, altele susțin, dimpotrivă, că nu există nici un fel de efect. Nu se cunoaște foarte clar efectul asupra celulelor in vitro, dar se pare că se modifică un singur parametru, și anume viteza de transport al calciului care poate explica, cumva, din ce cauză sub acțiunea câmpurilor electromagnetice se produce o sudare mai rapidă a oaselor după o fractură.
În ceea ce privește efectele biologice, acestea pot fi împărțite în două categorii mari, și anume: efectele termice și efectele atermice. În privința efectelor termice, cuptorul cu microunde este cel mai cunoscut exemplu. Aproximativ același lucru se întâmplă cu orice organism viu ce conține apă. Din cauza moleculelor cu apă se produce o încălzire locală sau în întregul corp omenesc, în funcție de frecvența cu care se lucrează. În privința efectelor atermice, e vorba de efectele care nu se referă neapărat la încălzirea țesuturilor, ci la interacțiunea directă care poate exista între câmpul electro-magnetic și molecule, respectiv diverse componente ale țesuturilor. Unul dintre efectele despre care se spune că ar fi posibil este asemănător sistemului de afișare cu cristale lichide, adică în câmp electric toate moleculele se ordonează într-o oarecare direcție. Se pare că și în celulele corpului omenesc moleculele pot suferi o asemenea influență, în sensul orientării într-o anumită direcție.
În ceea ce privește meniurile caracteristice care se iau în considerare pentru fiecare interacțiune a corpului omenesc și respectiv câmpurile electromagnetice avem doi parametri, SAR (Rata Specifică de Absorbție '“ care se referă la energia de radiofrecvență absorbită de țesuturi) și expunerea maximă permisă (care reprezintă limita superioară a intensității de putere pe care o poate suferi organismul, fără riscuri). Valorile celor doi parametri depind de parametrii câmpului incident, de frecvență, intensitate, caracteristicile corpului expus (pentru un corp mai mare aflat în câmp electric s-ar putea ca influența să fie mai puternică decât pentru un corp mai mic), geometria internă, proprietăți electrice, bioelectrice ale țesuturilor. Nu în ultimul rând prezintă importanță din cauza propagării undelor electromagnetice efectele Pământului și eventual unele corpuri reflectoare de câmpuri electromagnetice care se găsesc în preajmă. Valoarea parametrului SAR este proporțională cu pătratul intensității câmpului electric sau câmpului magnetic și în privința distribuției în corpul omenesc pot fi calculate sau exprimate prin măsurători de laborator, inclusiv prin măsurări care se fac pe baza unor 'fantome'. Acestea sunt niște reproduceri ale corpului omenesc care conțin, în interior, apă cu sare.
Există câteva recomandări ale unor institute care se ocupă cu acest domeniu '“ intensitatea de putere de microunde care trebuie să fie sub frecvența în gigaherți de 1500. Valoarea mediată pentru 30 de minute, pentru 1 gram de țesut trebuie să fie sub 1,6 miliwați. Nivelul respectiv echivalează cu creșterea temperaturii corpului, respectiv a țesutului care se studiază, de 1 grad celsius peste temperatura normală. Nivelul câmpurilor care produc această disipare de energie în corpul omenesc este în funcție de frecvență. La frecvențe joase nivelul este mai mare și același lucru se întâmplă la frecvențe înalte.
Undele induc o clasificare a câmpurilor electromagnetice în funcție de absorbția energiei în organism. Pentru frecvențe cuprinse în gama 100 kHz '“ 20 MHz, absorbția descrește rapid odată cu scăderea frecvenței. Se pare că absorbția este destul de ridicată în gama de frecvență 20'“300 MHz, după care încep să apară absorbții locale '“ fenomen datorat moleculelor de apă începând de la 300 megaherți până la câțiva gigaherți și peste 10 gigaherți pentru absorbția de energie care are loc în special la nivelul pielii.
Undele electromagnetice coboară la nivelul străzii
Fenomenul propagării e mult mai complex și nu include doar influența antenelor. Practic, într-un oraș cum este Bucureștiul, cu o multitudine de blocuri, apar fenomenele propagării sub forma unor umbre pe străzi. Noi recepționăm cu telefonul mobil undele care se propagă pe străzi, și astfel putem purta convorbirile telefonice. Practic, undele electromagnetice coboară la nivelul străzii.
Care sunt obiectivele cercetării în momentul de față?
În primul rând e vorba de evaluarea efectelor biologice ale expunerii continue sau intermitente la câmpurile de radiofrecvență. E vorba de compararea efectelor expunerii la undă continuă și undă modulară pentru a vedea care dintre cele două este mai periculoasă în același condiții de densități de putere.
E foarte important în momentul de față să înțelegem care sunt mecanismele care duc la această interacțiune dintre câmpurile de radiofrecvență și organism, iar cercetările vor continua pentru stabilirea legăturii dintre efectele biologice și cantitatea de energie absorbită de organism.
Să nu uităm că posturile radio au început să emită în jurul anului 1900. În acea perioadă, radioamatorii din SUA respectau o reglementare prin care nu aveau voie să emită la o putere mai mare de 2 kilowați și nu își luau nici un fel de măsuri de protecție. Chiar și așa, în literatura de specialitate nu se semnalează cazuri care să indice o incidență mai mare a anumitor boli din această cauză. Iar în România sunt destule orașe mari în care antenele de largă emisie sunt amplasate chiar în centrul orașului.
