Simplu '“ prin subestimarea evidentă a competiției cu ceilalți participanți la licitația pentru ultimele licențe 3G scoase de IGCTI la bătaie.
Telemobil și RCS&RDS trebuie acum să investească câte 200 de milioane USD pentru îndeplinirea condițiilor presupuse de proiectul depus, conform președintelui IGCTI, Cătălin Marinescu. Cele două companii vor intra în posesia licenței după ce vor achita prima tranșă a plății către statul român, adică 10,5 milioane USD în 120 de zile. Celelalte tranșe anuale, de 4,9 milioane USD trebuie achitate până la 30 ianuarie a fiecărui an, începând cu 2007, până la plata integrală a celor 35 de milioane USD '“ costul total al licenței 3G.
Cum s-au prezentat candidații?
Să începem cu cei care au ieșit din joc și să vedem care au fost faptele ce au dus la acest deznodământ. Surprizele au fost pe măsură. Pentru că nimeni nu putea să-și imagineze un Cosmote perdant, după ce acesta deja deținea două licențe 3G, în Grecia și Bulgaria.
România părea a fi doar o simplă prelungire a dominației grecești în spațiul balcanic. Și aici mai toată lumea se gândea la faptul că statul român e acționar la RomTelecom, care la rândul lui e acționar la Cosmote. Asta, pe de o parte. Nimeni nu-și imagina că grecii de la Cosmote ar fi putut să scrie un dosar de licitație prost sau incoerent, după cum denotă puținele puncte acumulate. În al doilea rând, SNR sau Radiocom brandat e produsul pur românesc al indolenței statului român, al intereselor politice, al mecanismelor economiei socialiste și al unei delăsări tradiționale. Fără nici o strategie de piață, fără un management competitiv, pus numai pe renovare la fațadă cu materiale de proastă calitate, SNR a eșuat lamentabil. Cu numai 49,58 de puncte din 100 posibile, SNR s-a dovedit a fi chiulăul clasei, care bate berbunca prin curtea școlii, când toți școlerii sunt la clase.
Mă gândeam, măcar, că statul român, în patriotismul lui din fișa de post, ar putea să susțină corigentul SNR în acest joc pentru a-i da un impuls către o vânzare mult așteptată. Nu a fost așa, însă. Pentru că statul român, cel invizibil, de fapt puterea politică a momentului a avut o strategie mult mai clară - analizarea dosarelor, fără părtinire, fără nici o preconcepție. Care dosar a fost mai bine scris, adică mai optimist, mai promițător, mai entuziast, acela a câștigat.
Chiar s-a dorit neimplicarea MCTI în acest subiect, toată responsabilitatea căzând în atribuțiile ICGTI. Iar acesta a decis foarte în litera dosarului, conform promisiunilor clienților. Dar iată și criteriile luate în calcul pentru toți participanții: acoperirea geografică '“ cel mult 55 de puncte, fezabilitate tehnică '“ 25 de puncte, capacitatea financiară '“ 10 puncte, fezabilitatea comercială '“ 5 puncte iar specializarea și experiența alte 5 puncte.
Premiantul clasei a știut bine subiectele
În cursa lui către niciunde, RCS&RDS a câștigat locul 1, făcând loc multor comentarii neortodoxe. Cele 90,41 de puncte obținute din 100 posibile indică o cunoaștere foarte bună a cerințelor decidenților, dublată de un optimist demn de vremuri mult mai bune pentru operatorul cablist. De ce nu cred în capacitatea RDS de a duce la bun sfârșit acest plan? Pentru că urmăresc și analizez piața telecom românească și internațională de cel puțin 7 ani și logica, ori coerența, nu mai pot înșela pe nimeni. Licența 3G este evident pentru RDS un cadou otrăvit, pentru că această investiție s-ar putea să-i fie fatală. Fără o strategie de dezvoltare națională, fără un management care să ia pulsul pieței, fără prezență de spirit și nici fizică în jocul public, fără a participa la dialogul din media, RDS are o singură șansă de a supraviețui '“ vânzarea, cu insigna 3G în piept. Asta în ciuda declarațiilor oficialilor companiei, ca și cum vânzarea unei companii fragede către un operator titrat ar fi o rușine. Zvonistica adevărată vehiculează cifra de 1 miliard de euro pretinsă de RDS mai marelui Deutsche Telekom, care nu ar fi agreat nici măcar 600 de milioane. Acum, cu licența premium 3G de la statul român, RDS are alte șanse să-și forțeze norocul german.
Telemobil '“ singurul câștigător adevărat
Am lăsat la urmă singurul candidat adevărat pregătit, dar și încercat, din acest joc destul de dur. Telemobil a trecut prin toate fazele construcției unei companii de piață, având câteodată chiar sentimentul unor succese adevărate.
Compania a încercat, cât a putut, să țină pasul cu cei doi mari giganți Orange și Vodafone, în ciuda tehnologiei sale insulare. Însă jocul a continuat și acum Telemobil - Zapp poate răsufla ușurat. A primit nota de trece în clasa următoare, unde chiar poate face, de acum încolo, o bună figură de jucător internațional. Cu o echipă tânără și cu un finanțist la vârful ei, companiei îi poate reveni destul de repede sângele financiar în obraji, pentru că, de acum, totul depinde numai de performanțele și coerența echipei. Așteptăm cu interes un operator de business foarte orientat către comerțul cu date, mai degrabă decât cu voce, ca până azi.
Care ar fi concluzia?
Cursa 3G e una de anduranță și pe termen lung, până la apariția 4G. Până atunci, sfatul prietenesc oferit operatorilor 3G este o învățătură a lui Dalai Lama, un manager de suflete mult mai priceput decât noi: 'Învață regulile, astfel încât să știi cum să le încalci cum se cuvine!' Aviz amatorilor, mult succes profesioniștilor!
