Curtea Europeană de Justiție ( CEJ ) a decis pe 24 noiembrie că monitorizarea preventiva a traficului de rețea prin intermediul unui provider de internet nu este compatibilă cu legislația UE. Furnizorii de acces nu ar trebui să fie obligați să stocheze date pentru controlul și filtrarea conținutului ilegal pe Internet. Decizia se opune monitorizării active a tuturor comunicațiilor electronice în rețeaua furnizorului de acces și, prin urmare, stocării și expunerii oricăror informații transmise de către clienții furnizorilor de acces la Internet.
Dreptul Uniunii se opune unui ordin judecătoresc pronunțat de o instanță națională prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fișiere. Această cauză are la origine un litigiu între Scarlet Extended SA (Belgia), furnizor de acces la internet, pe de o parte, și SABAM, societate belgiană de gestiune care autorizează utilizarea de către terți a operelor muzicale ale unor autori, compozitori și editori, pe de altă parte.
În hotărârea pronunțată Curtea amintește mai întâi că titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pot solicita ca un ordin judecătoresc să fie pronunțat împotriva intermediarilor, precum furnizorii de acces la internet, ale căror servicii sunt folosite de terți pentru a aduce atingere drepturilor lor. Condițiile emiterii acestor ordine sunt stabilite în dreptul național. Totuși, normele naționale trebuie să respecte limitările care decurg din dreptul Uniunii, precum, în special, interdicția prevăzută de Directiva privind comerțul electronic potrivit căreia autoritățile naționale nu trebuie să adopte măsuri care ar obliga un furnizor de acces la internet să efectueze o supraveghere generală a informațiilor pe care le transmite prin rețeaua sa.
În această privință, Curtea constată că ordinul judecătoresc în discuție ar obliga societatea Scarlet să efectueze o supraveghere activă a ansamblului datelor tuturor clienților săi pentru a preveni orice încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală. Rezultă că ordinul ar impune o supraveghere generală care este incompatibilă cu Directiva privind comerțul electronic. În plus, un astfel de ordin nu ar respecta drepturile fundamentale aplicabile.
Protecția dreptului de proprietate intelectuală este consacrată, fără îndoială, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Totuși, nu rezultă nicidecum din cuprinsul cartei, nici din jurisprudența Curții, că un astfel de drept ar fi intangibil și, prin urmare, că protecția sa ar trebui să fie asigurată în mod absolut.
Or, în speță, ordinul judecătoresc de a institui un sistem de filtrare implică supravegherea, în interesul titularilor drepturilor de autor, a integralității comunicațiilor electronice realizate în cadrul rețelei furnizorului de acces la internet în cauză, această supraveghere fiind, în plus, nelimitată în timp. Astfel, un ordin de această natură ar determina o atingere gravă a libertății societății Scarlet de a desfășura o activitate comercială, deoarece ar obliga-o să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent și pe cheltuiala sa exclusivă.
