Alegerile din noiembrie 2004, cu întoarcerea spectaculoasă a situației politice de la București, în favoare Alianței Portocalii își arată efectele abia în aceste zile în Comunicațiile românești. Primul semnal l-am primit prin e-mail mobil, aflându-mă la Cannes, la ultima ediție franceză a 3GSM World Congress: Gabriel Grecu, directorul general al S.N. Radiocomunicații a fost demis. În locul său a fost pus un domn de la Sibiu, Mircea Cazan, despre care nici până azi multă lume nu a reușit să-mi spună multe lucruri.
De pe Dâmbovița pe Coasta de Azur
De la acea depărtare insolită, pe terasa însorită a restaurantului de pe Coasta de Azur, această veste - știre mi-a părut de un balcanism compătimitor pentru jocul politic de la noi. Dacă dăm ceasul înapoi, în 2000, când PSD venea la putere, fosta echipă a președintelui Constantinescu acuza, pe spații largi în media, practicile nocive ale puterii PSD ce schimba oamenii din sistem pe criterii politice. Și nu era vorba de posturi politice, ci, iată, de înalte poziții administrative la ANRC, C.N Poșta Română sau S.N. Radiocomunicații. Acum se întâmplă taman pe dos. Actuala putere schimbă oamenii PSD cu clienții lor politici. La o primă impresie, toate aceste organizații par a fi pur și simplu profesionale, tehnice, iar n-ar avea ce căuta în aceste zone. Însă, realitatea stă cu totul altfel: răsplata politică trebuie să funcționeze din plin, în ciuda oricărei evidențe de fiabilitate a echipei de conducere. Pleacă ai voștri, vin ai noștri - o fatalitate veche, de pe vremea lui Caragiale.
După schimbarea de la SNR a venit cea de la Compania Națională Poșta Română. Marius Macovei, fostul director general, abia organizase în toamna lui 2004, la București, Congresul UPU - Universal Postal Union - care a adus în România câteva mii de specialiști ai poștelor din toată lumea.
Numai bine ce se intrase într-o relație de colaborare strânsă cu mai marii planetei în politica poștală și pac, noul guvern ales îi trage o poacă directorului poștelor '“ că doar a fost pus de PSD. Fără drept de apel, posturile acordate politic se revocă pe aceeași cale. Ce dacă instituția respectivă este în derivă sau merge bine, decizia politică trece peste orice fel de logică. Iar dacă înainte se vorbea de pesederizarea administrației, acum lesne se poate chema că am ajuns la portocalizare.
La furat, că ne prind anticipatele
Însă nici poveștile de la Radiocomunicații sau Poșta Română nu ar conta așa de mult, cum este cea de la Autoritatea Națională în Comunicații. ANRC este arbitrul pieței de Comunicații, un organism echidistand, care face regulile jocului. Aici, tehnocrații sunt chiar la ei acasă, iar echipa condusă de Ion Smeeianu chiar a fost o surpriză plăcută pentru toți specialiștii din industrie. Profesioniști adevărați, tineri, dedicați muncii lor și incoruptibili, până în prezent. În această ecuație nu trebuia sa se schimbe nici o piuliță, după principiul nemțesc că dacă mecanismul funcționează, nu încerca să umbli la el. Presiunile politice din Alianța de guvernare sunt, însă, teribile. Copiii de suflet ai politicii noastre solicită tătucilor partidului, cu vocile lor vituperante, posturile la care au visat o viață. Acestea îi vor scoate pe cei norocoși din anonimatul financiar, propulsându-i către adevărata viață capitalistă: conturi grase, trafic de influență, deplasări în străinătățuri, comisioane pentru intermedieri și recomandări, atenții pentru licitații etc. Tot tacâmul enumerat este chiar specialitatea bucătarului (politicianului) român de la cantina de bogați ai guvernului României.
Să nu se înțeleagă că i-aș compătimi pe foștii guvernanți și echipa lor de băieți de mingi. Dimpotrivă, toate articolele mele sunt probe pentru acuzele extrem de grave aduse PSD când o mare parte a pixurilor din presa IT&C îi tămâia cu timiditate și respect. Eu chiar am votat pentru actuala configurație politică, neștiind că vor intra cu picioarele în afacerile noastre. Că au dublat taxele pentru microîntreprinderi de la 1,5% la 3%, mai treacă meargă, că au mai inventat vreo alte 15 taxe, nici asta nu e o tragedie (când ai de unde le plăti), însă când începi să epurezi organismele industriei pe motive politice, atunci avem o problemă gravă. Pentru că paranoia politică nu duce la nimic bun, iar boala se va re-re-repeta până la sfârșitul veacurilor. Nu vreau să cred ce am auzit în cercurile noii puteri instalate, că trebuie să se pună pe făcut bani (pentru ei) până la alegerile anticipate, că pe urmă nu se mai știe cum se învârte roata norocului. Nu vreau să cred că am auzit bine! Vreau să uit...!
