Mircea Eliade '“ 'Secretul doctorului Honigberger', lectura Ion Caramitru
Cititul a devenit un lux. Răsfoitul grăbit mai leagă puțin viața de vis, alterându-i însă consistența. A citi pentru alții presupune o lectură dublă. Una cu ochiul minții, iar cealaltă folosindu-te de voce pentru a da viață născocirilor din scris. Stai pe scaun, cu textul în față, microfonul este treaz, benzile se mișcă, operatorul ți-a făcut semn să începi. Timpul, viața, personajele curg sonor, iar tu dispari lăsându-te furat de vis. Desigur, al Cuiva care, și el, s-a așezat pe un scaun și a scris tăcut povestea pe care acum te încumeți s-o citești pentru toți '“ Ion Caramitru.
Marguerite Yourcenar '“ 'Povestiri orientale', lectura Oana Pellea
Închipuiți-vă că nu sunt decât un ecran transparent prin care textul ajunge la dumneavoastră. Ce privilegiu, ce voluptate să fii traversat de un text ca de o fantomă și să rămâi cu parfumul și amprenta lui ...' '“ Oana Pellea.
Gabriel Liiceanu '“ Sebastian, mon frere '“ Scrisoare către un frate mai mare
Cei care citesc cu glas tare povești o fac pentru că îi iubesc pe copii și pentru că iubesc deopotrivă povestea pe care o citesc. Dar nu numai copiii pot să asculte povești. Toată cultura nu este în fond decât o poveste pentru oameni mari. Iar eu nu fac decât să le citesc povești oamenilor mari. Poveștile care mi-au plăcut cel mai mult și pe care sper că și ei le vor asculta așa cum le-am citit și eu prima oară: cu sufletul la gură '“ Gabriel Liiceanu.
Ion Luca Caragiale '“ 'O făclie de Paște în hanul lui Mânjoală', lectura Victor Rebengiuc
Îmi place să citesc cu voce tare. Îmi amintesc cum, în liceu, profesorul de limba română mă punea să le citesc colegilor, în clasă, fragmente literare din manual. A fost primul pas pe care l-am făcut către teatru, către cariera de actor '“ Victor Rebengiuc.
