Lucrarea 'Din istoria telecomunicațiilor române', de Nicolae Perciun și publicată de Editura Academiei Române în 1999, cu sponsorizarea RomTelecom, este o lectură excelentă fie și numai prin atmosfera de secol XIX și antebelică pe care o evocă cititorului capitolele atent documentate, în care circumstanțele politice ale Principatelor se negociază cu infrastructura de comunicații, iar figuri politice ca Al. I. Cuza sau M. Kogălniceanu dialoghează cu ingineri vizionari ca Cezar Librecht sau Dimitrie Brătescu.
l Pașoptismul - Prima linie de telegraf, transilvăneană, între Viena și Sibiu, a fost deschisă la 20 aprilie/2 mai 1853. Muntenia capătă telegraf în 1854, iar Moldova în 1855.
l Unirea - La 1 august 1862 au fost unificate poștele din Moldova și Muntenia, iar în septembrie 1864 serviciul de poștă a fuzionat cu cel telegrafic, o premieră în Europa.
l Fin du Siecle - În 1893 a fost dat în folosință publică primul multiplu telefonic, în București, str. Doamnei colț cu str. Vestei (Ion Ghica), cu 50 de linii și posibilitate de extindere la 300 linii.
l Micul Paris - În 1899, Dimitrie Brătescu aduce în țară 'cel mai nou și cel mai bun multiplu telefonic' din Europa (cu excepția Angliei), creat în America în 1898 de Western Electric. Dat în funcțiune în București la 1 februarie 1901, noul multiplu deservea 700 de linii în București. În 1907, acestea ajungeau la 1200, pentru ca în 1909 numărul abonaților să depășească 3.000.
