Un eveniment important în ordinea plasării Științelor Informației și Comunicării în cadrul mai larg al Științelor Umaniste a fost neglijat sau prezentat sumar de către presa română. Este vorba despre vizitarea țării noastre de către japonezul KoÄchiro Matsuura, directorul general UNESCO, în perioada 18 - 21 septembrie a.c. Oficial, vizita a fost motivată de analizarea activității organizațiilor ce își desfășoară activitatea sub egida UNESCO, punându-se un deosebit accent pe fenomenul informațional din România.
În cadrul unei conferințe de presă, domnul Matsuura, răspunzând unei întrebări a directorului revistei 'COMUNIC@ȚII Mobile', dl. Ion Vaciu, a comentat recenta reintrare a SUA în cadrul UNESCO, după o absență notabilă de 18 ani. Oficialul UNESCO a salutat, în numele celor 188 de țări membre ale organizației internaționale aflate sub patronajul ONU, recenta declarație de adeziune a președintelui SUA, George Bush, din 12 septembrie 2002.
'SUA a fost membru fondator UNESCO, implicându-se în procesul de consolidarea a drepturilor omului, a liberului acces la informație și în dezvoltarea programelor culturale și științifice. Sunt convins că reîntoarcerea SUA în cadrul Unesco va însemna un sprijin important în re-formarea și revigorarea acestui sistem multilateral, astfel încât UNESCO să poată deveni cel mai dinamic și eficient organism, oferind cele mai calitative programe și servicii țărilor membre', a susținut Matsuura.
Totodată, directorul general UNESCO nu a putut evita un scurt comentariu asupra cauzelor ieșirii SUA din UNESCO în 1984, analizând implicațiile și efectele Programului NOMIC - Noua Ordine Mondială a Informației și Comunicării. Astfel, directorul general al UNESCO din acea vremea a încredințat unei comisii prezidate de diplomatul irlandez Sean Mac Bride sarcina analizării problemelor dezvoltării comunicării la nivel mondial. În 1977, accentul a fost pus pe tratarea problemelor acute, dar trecute sub tăcere, ale dezechilibrului informației furnizate de mediile de presă între țările dominante din nord și cele sărace din sud, despre monopolul deținut de câteva mari agenții de presă și despre dezvoltarea comunicării democratice, încercând să se remedieze schimbul inegal de informații. Astfel a apărut propunerea unei Noi Ordini Mondiale a Informației și Comunicării (NOMIC).
Adoptarea de către UNESCO a propunerilor comisiei Mac Bride a dezlănțuit o criză gravă a organizării internaționale și a provocat retragerea Statelor Unite și a Marii Britanii, principalele finanțatoare, din cadrul UNESCO. Dezechilibrele în materie de comunicare au întărit ideea că 'libera circulație' nu reprezenta decât un 'curent cu sens unic'.
Rolul jucat de companiile multinaționale a devenit una din temele centrale ale dezbaterii asupra comunicării internaționale. Aceste societăți nu numai că mobilizează și transferă pe piața comunicării capitaluri și tehnologii, dar ele vând nenumărate produse de consum socio-culturale, care vehiculează, global, idei, gusturi, preferințe și credințe. Astfel, organizațiile multinaționale influențează direct aparatul de producție economic al țărilor în unde își exercită activitățile. Ele intervin în comercializarea culturii, modificând chiar orientarea socioculturală a unei societăți, în ansamblul său.
Țările nealiniate au jucat un rol esențial în evoluția ideilor referitoare la dependența mediilor, la dezechilibrul în circulația informației și a modelelor de comunicare globală, ca și la efectele negative ale acestui dezechilibru. Majoritatea țărilor erau reduse la starea de receptori pasivi ai informației emise de un mic număr de centre. Sentimentul că o nouă ordine mondială este astăzi necesară pleacă de la convingerea că informația și comunicarea constituie un element esențial al relațiilor internaționale în toate domeniile și, în special, în punerea la punct a unui nou sistem fondat pe principiul egalității în drepturi, al independenței și liberei dezvoltări a țărilor. Transformările comunicării sunt astfel legate de fundamentul conceptual al noii ordini economice internaționale.
Astăzi, Statele Unite ale Americii reprezintă una dintre țările cele mai active în apărarea drepturilor omului și a libertăților de exprimare, aceste libertăți fiind garantate chiar de Constituția SUA, în Primul Amendament. După 11 septembrie 2001, încrederea americanilor în mass-media de peste Ocean s-a redus simțitor, în ciuda eforturilor vizibile ale jurnaliștilor din SUA de a trata cât mai profesional și imparțial momentul dramatic care a încercat națiunea americană. Paradoxal, însă pe deplin previzibil, încrederea românilor în presă a început să crească considerabil în ultima vreme, conform ultimelor sondaje de opinie date publicității. Explicațiile acestui fenomen le vom analiza cu altă ocazie in extenso.
