Decizia istorică de la 1 ianuarie 2002, de a se trece la moneda euro, a generat multe îndoieli și speranțe pentru cele mai dezvoltate state europene și multe comentarii în presa mondială. Acesta este considerat cel mai important pas economic de creionare a unui stat european multinațional după modelul Statelor Unite ale Americii, pornindu-se însă de la cu totul alte premise și obiective decât în cazul SUA. România face și acum o figură aparte în contextul regional, economiile populației fiind păstrate în dolari USA (USD) și nu în mărci germane (DEM), cum procedează celelalte state din jurul nostru. Astfel, dacă este să comparăm, 1 ianuarie nu a avut, practic, la București semnificația pe care evenimentul a avut-o la Budapesta, Sofia sau Belgrad.
Campanie euro în 23 de limbi
Evenimentul introducerii monedei fizice euro la 1 ianuarie 2002 a căpătat o semnificație istorică în întreg spațiul european, având un impact larg - de la vânzătorul de lozuri din Madrid până la restauratorii din Paris, notează publicația britanică 'The Guardian' (ediția din 4 ianuarie). Chiar dacă fostele state comuniste din Europa de Est au fost mai puțin menționate în contextul dezbaterilor prilejuite de acest eveniment monetar major, introducerea euro în rândul celorlalte valute palpabile va juca, potențial, un rol important și pentru bișnițarii din Priștina, dar și pentru bancherii din Belgrad.
După cum știm, Europa de Sud-Est a trecut printr-o serie de schimbări pe plan monetar în ultimul deceniu, însă nici una din aceste experiențe trecute nu a fost atât de radicală precum cea presupusă de trecerea la euro. Marca germană s-a numărat printre valutele cele mai puternice ale lumii, fiind prețuită mai ales în Balcani. Circa 30-40% din masa monetară a Germaniei circulă în afara țării, iar o mare parte din acest procent în regiunea ocupată de statele din fosta Iugoslavie. Numeroase alte monede naționale, precum leva bulgară, depindeau, până la introducerea euro, de marca germană. În Serbia, marca a circulat în paralel cu moneda națională, în timp ce în provincia sârbă Kosovo și în Muntenegru a devenit chiar moneda națională (noiembrie 2000) la presiunea opiniei publice interne.
În această situație, cea mai mare provocare cu care s-au confruntat economiștii Băncii Centrale Europene (BEC, Frankfurt) a fost aceea de a-i convinge pe cetățenii acestor state să transforme mărcile în euro și nu să se grăbească să cumpere dolari americani sau alte valute puternice, care nu au fost 'înghițite' de euro (ale statelor europene rămase în afara zonei euro), precum francul elvețian. 'Încercăm să îi convingem pe oameni să nu-și schimbe economiile în dolari americani, deoarece acest lucru ar slăbi euro', a declarat un purtător de cuvânt al Băncii Naționale a Germaniei (Bundestag), citat de 'The Guardian'.
Printr-o campanie intensă de mediatizare prin pliante și postere realizate în 23 de limbi (de la sârbo-croată până la română), s-a încercat adaptarea mentalității oamenilor la noua realitate monetară pe care avea să o aducă data de 1 ianuarie 2002: 'Euro se apropie. Marca va dispărea. Valoarea însă va rămâne'.
Chiar dacă nu sunt complet conștienți de importanța și anvergura acestui eveniment, cetățenii statelor din Europa de Est și Sud-Est nu au mai avut ocazia de a simți propriu-zis ce înseamnă forța consumatorului. Să luăm exemplul României, unde 'bătălia' monetară se dă între dolarul american și marca germană. În vestul țării a reușit să se impună aceasta din urmă, însă din iunie 2001 consumatorii au început și aici să se orienteze spre dolarul american. Un purtător de cuvânt al Băncii Naționale a României (BNR) a declarat că, în ultimele 6 luni, cererea de dolari americani a fost mult mai mare comparativ cu cea de mărci germane, lucru neobișnuit până acum pentru vestul țării, informează 'The Guardian'.
Pe fondul acestei evidente reorientări a preferințelor valutare, autorul articolului se întreabă dacă putem pune în legătură această tendință în plan monetar cu decizia Comisiei Europene de a ridica obligativitatea vizelor pentru cetățenii români, care doresc să circule în spațiul Schengen. Această decizie este menită să îi aducă cât mai repede și pe români în 'marea familie euro'.
Stafia DEM bântuie Estul
Părerile cetățenilor din statele central, est și sud-est europene ale căror instituții financiare centrale au fost aprovizionate cu euro încă de la începutul lunii decembrie a anului trecut, sunt, însă, împărțite și chiar paradoxale.
Pe de o parte, teama că momentul acesta de tranziție monetară va fi speculat de unii, iar pe de alta entuziasmul alimentat de credința că inevitabilul proces de 'euro-penizare' a regiunii le va asigura acestor state de la periferia Europei intrarea în clubul statelor europene occidentale.
'žMomentul euro simbolizează pentru Kosovo un nou început și în plus euro nu are nici o legătură cu Iugoslavia și cu războiul (din 1999)', a declarat Agron Dida, directorul executiv adjunct al Autorității Bancare și de Plăți - instituție financiară din provincia Kosovo, administrată de ONU, citat de 'žThe Guardian'.
Economiștilor europeni le place să vadă în evoluția mărcii germane matricea viitorului spațiu de stabilitate spre care regiunea balcanică - fragilă din punct de vedere politic și zguduită de recentele războaie interetnice - ar putea evolua, dacă ar fi ajutată. 'O Germanie destabilizată politic și devastată de război a fost pusă pe picioare prin crearea mărcii germane în 1948', a apreciat Helmut von der Lahr, reprezentat al reputatei firme germane de consultanță financiară Malecki (Frankfurt). Au urmat 20 de ani de stabilitate absolută pentru Germania. Deși povestea de succes a mărcii germane a ajuns practic la sfârșit, mulți economiști germani speră în supraviețuirea sa 'în spirit', în încercarea de reconstrucție a spațiului balcanic.
