Poșta electronică și arobaza [@] vor sărbători, în 2002, 30 de ani de existență, dar acesta va fi singurul eveniment care va tulbura cât de cât ritmul virtual devenit obișnuit al rețelei rețelelor. Unde sunt, însă, promisele telefoane mobile care trebuiau să ofere acces la Internetul de mare viteză? Dar agendele electronice? Iar cărțile electronice care permit tele-încărcarea tuturor operelor prezente în Internet, oriunde s-ar găsi ele? Fără să mai vorbim de video la cerere și de televiziunea interactivă.
Promisiuni neonorate și multă... speranță
Firește, asemenea prototipuri există în laboratoare; problema este că ele n-au depășit stadiul de curioase excepții ale înaltei tehnologii, expuse cu mândrie la târgurile internaționale de specialitate și la saloanele tehnologice. Un singur vinovat în toată istoria: lărgimea benzii '“ în același timp realitate pentru puțini aleși și miraj pentru plebea internaută. Totuși, pentru 2002 ni s-a promis (pe cuvânt de onoare, de către IBM, Oracle, Microsoft și Palm) că vom avea radio-telefoane, dar lărgimea de bandă nu va fi disponibilă decât opțional. Dacă ne aducem aminte, însă, de eșecul usturător al WAP-ului, promisiunile de acum trebuie luate sub beneficiu de inventar, deși se aude din ce în ce mai des și mai tare noua zicală a Internet-ului mobil: 'žWeb-ul va fi mobil sau nu va fi deloc'.
Așa, de pildă, John Palfreyman, directorul diviziei IBM 'žservicii mobile e-business' din Marea Britanie, spune că astăzi banda nu mai are, practic, vreo valoare; ceea ce aduce o valoare adăugată sunt aplicațiile care-i pot fi grefate. Potențialul de inventivitate tehnologică este enorm, deoarece Internetul fără fir nu se limitează doar la radio-telefoanele mobile. 'žCel mai bun punct de acces la Internet este web Pad, un terminal cu ecran tactil monosarcină, altfel spus, dedicat în întregime navigării pe net, lipsit de orice constrângere fizică', spune Palfreyman.
Această părere contrazice întreaga tradiție care miza pe aparate multifuncționale, centrate pe Internet (al căror port-drapel ghinionist sunt mobilele UMTS). Explicația trebuie căutată tot în lărgimea de bandă, a cărei implementare pe scară largă a fost amânată pentru orizontul anului ... 2005 și care nu poate, așadar, alimenta aplicațiile prea exigente. După cum se vede, tehnologia este condamnată să aibă o mare întârziere asupra propriilor sale debușee. 'žCreșterea capacității în banda de trecere nu va compensa niciodată complexitatea în creștere (și intim legată) a conținutului și a funcționalităților cerute de către utilizatori', spune profesorul Pierre Vandergheynst de la EPFL - Școala Politehnică Federală din Lausanne (Elveția).
Cum lărgimea de bandă pare să nu mai fie panaceul universal, nu mai rămâne altă soluție decât să facem Internetul cât mai accesibil și mai comod. În acest fel, rețelele fără fir - diferențiate - vor putea beneficia de favoarea operatorilor. Palfreyman merge însă și mai departe și prezice că va trebui, în curând, să utilizăm 3 feluri de rețele, toate cu acces la Internet (deși nu aceasta va fi prima lor vocație):
- rețeaua privată de tip Bluetooth pentru interconectivitatea între aparatele noastre domestice,
- rețeaua locală de comunicații regionale,
- rețeaua 3G pentru transmisia de date pe distanțe lungi.
IPv6 '“ viitorul Internetului
Aceste idei conduc la un frumos program de activități, cel puțin pe hârtie; căci între întârzierea în dezvoltarea UMTS și a rețelelor private - mult prea lacome de energie - furnizorii de soluții nu se prea înghesuie. Fără să mai amintim că rămâne, încă, de rezolvat problema interconectării diferitelor tipuri de rețele, pentru a putea asigura mult lăudata rețea Ethernet fără fir. Firește, toate acestea nu repun în discuție posibilitățile tehnologice ce vizează ușurarea vieții utilizatorilor Web. Într-un viitor mai îndepărtat, o mulțime de aplicații ar trebui să apară pentru a 'žhrăni' Internetul mobil: recunoașterea vocală pentru telefonul portabil, sisteme 'žinteligente' pentru navigarea pe Internet fără mouse, respectiv fără identificarea biometrică, sau pentru a garanta accesul la rețea - via un computer portabil - doar pentru cei îndreptățiți. Atâtea 'žgadgets' au traversat începuturi mai degrabă anevoioase. Dacă luăm exemplul recunoașterii vocale, fabricanții de chip-uri ca Motorola și Intel sunt pe cale de a integra în produsele lor funcționalități, permițând configurarea agendelor electronice și a telefoanelor mobile, în funcție de profilul utilizatorilor.
Dar tot acest frumos program va fi redus la zero fără apariția atât de trâmbițatului Internet2 (anume protocolul Ipv6) care va permite desțelenirea canalelor de transmisie și a numelor de domenii, complet saturate de creșterea exponențială a numărului de internauți. Acest nou standard deschide calea creării unei mulțimi de rețele virtuale private. Acestea nu vor utiliza decât o parte a autostrăzii net-ului, prin crearea unei linii de legătură între doi utilizatori, o condiție sine qua non pentru apariția unor aplicații cum ar fi telefonia prin Internet (voice over IP) sau Web TV. Ținând, însă, seama de investițiile colosale pe care le necesită această nouă variantă a rețelei 'žde păianjen', webnet, (dat fiind că vor trebui înlocuite toate infrastructurile de rutare a datelor), este inutil în momentul de față, să așteptăm debușeuri atât de elaborate. Și fără să li se ofere aplicații, de ce s-ar 'žmișca' furnizorii de infrastructură și de conținut? Serviciile online rămân endemice, ceea ce nu provoacă, de altfel, decât o reacție timidă din partea utilizatorilor... Cu lărgimea de bandă (amânată pentru 'žmai târziu') Internet-ul a devenit proverbialul șarpe care-și mușcă coada...
