L-am întâlnit pe Cătălin Rizea la Zagreb, la Congresul 3GSM - CEE. Ne-a contactat cu bucuria unui român care-și întâlnește conaționalii dedicați aceluiași domeniu de activitate. Ne-a spus cu mândrie că a fost al 30-lea angajat al Connex, la înființarea operatorului, trecând din 1997 până azi prin mai multe companii multinaționale din Est. Azi muncește și locuiește cu familia în Slovenia.
Cătălin Rizea - Marketing Manager, Western Wireless International d.o.o., Slovenia:
Veritabil enfant terrible al publicității românești, telefonia mobilă a dat în ultimii ani prilejul unor campanii de promovare dintre cele mai creative, încât ajungi să crezi că operatorii de telefonie mobilă își împart nu numai frecvențele radio, ci și aspirațiile românilor.
Obstinația cu care companiile de telecomunicații din România caută să se poziționeze ca făcători de bine în imaginarul colectiv e, poate exagerată, după gustul unora. Eu cred, însă, că telefonia mobilă e într-adevăr un fenomenal facilitator de dezvoltare socială.
Atâta vreme cât sunt agregați în comunități și societăți, oamenii au nevoie organică de comunicare. E destul de simplu de înțeles că, în condițiile în care prețul serviciilor de telecomunicații mobile e corelat cu puterea de cumpărare a consumatorilor, rata acceptabilității acestui tip de tehnologie tinde să fie maximală. Acest simplu fapt social face ca norocoșii investitori care au înțeles oportunitățile deschise în anii '™90 se pot felicita pentru prezența lor de spirit: cei mai mulți operatori europeni de telefonie mobilă, inclusiv din România, au acum baze de clienți de milioane de plătitori lunar, și se bucură de rate ale profitabilității de invidiat.
Așadar, telefonia mobilă, în Europa și în România, este acum un bun public câștigat: consumatorii se bucură de servicii indispensabile și ușor de folosit, iar investitorii sunt foarte mulțumiți cu profiturile investițiilor lor.
Natural, 'hype-ul' investițional care a generat marele crash al piețelor dot.com a lăsat urme care s-au materializat, de pildă, în reluctanța investitorilor de a finanța proiecte de expansiune a rețelelor 3G/WCDMA. Cum se întâmplă, însă, piețele libere au capacitatea de a-și căuta echilibrul, și, cu puțin noroc, majoritatea îl și găsesc: marile sume de plătit pentru licențe de operare în spectrul 3G au fost re-negociate ori re-eșalonate cu guvernele, și, în paralel, s-au dezvoltat tehnologii care au permis alocarea eficientă de capital (e.g. GPRS/EDGE/WLAN).
Europa e în căutare de oportunități
Una peste alta, totul e bine când se termină cu bine: suntem în 2005 și, după toate aparențele, industria de telecomunicații mobile e în plină etapă de consolidare, în Europa și în România. Marii operatori din piețele europene sunt acum într-o febrilă căutare de oportunități de dezvoltare: Telefonica achiziționează O2 și devine al doilea mare operator european după Vodafone, care tocmai își consolidase poziția prin achiziționarea TIW în România și Cehia. Swisscom, gigantul elvețian, se uită cu interes la Eircom, liderul irlandez în rețele fixe și broadband, recent re-intrat în arena mobilă, iar Deutsche Telekom și-a consolidat poziția în Austria prin cumpărarea Telering.
Plusurile și minusurile României
În mod cert, ținând cont de oferta de servicii și de calitatea operatorilor din piața sa, România este integrată în segmentul european al pieței mondiale de telecomunicații mobile. Totuși, există un segment din piață care e actualmente într-o stare de dezvoltare incipientă, i.e. cel al micilor furnizori de servicii. Aceste companii, care agregă ideile unui mic număr de indivizi, au o importanță critică în viitorul dezvoltării piețelor de telecomunicații, pe măsură ce ponderea serviciilor de voce și SMS scade în favoarea celor de informații, de divertisment sau de servicii colaterale (e.g. comunicații video, servicii bancare complexe).
Succesul i-mode în Japonia a fost explicat exact prin abundența acestor mici companii, a căror creativitate a fost sistematic stimulată de NTT DoCoMo, liderul pieței japoneze. Treptat, același lucru s-a întâmplat și în Europa de Nord și de Vest, apoi de Sud și, progresiv, în zona Central Est Europeană. Ce face, însă, diferența între aceste piețe, inter alia, e disponibilitatea capitalului investițional de risc. După cum știm, România nu are, cel puțin deocamdată, un cadru instituțional dezvoltat serios care să stimuleze crearea de noi companii mici. Acest lucru se reflectă, deocamdată, într-o slabă capacitate a pieței de a răspunde eficient nevoilor consumatorilor.
Cert e însă un lucru: timpul lucrează în favoarea consumatorilor și ne putem aștepta ca marea convergență a tehnologiilor (cel puțin mobilă și de broadband internet) să fie un veritabil catalizator de creștere economică. Eu unul mă număr printre optimiștii care cred că tehnologia în general, și telefonia mobilă în particular, descătușează energii creative și facilitează dezvoltarea individuală și, implicit, socială.
