Hackerii nu se mai mulțumesc cu desktop-urile, acum vor să stăpânească telefoanele mobile și PDA-urile.
Cu toții știm că hackerii așteaptă undeva la granița propriilor noastre rețele, pândind cel mai mic semn de slăbiciune sau o mișcare greșită pentru a intra în posesia unor informații secrete sau a unor date financiare care ar putea costa milioane de dolari. Utilizatorii sunt vulnerabili în general la atacurile hackerilor, însă nu și cei care vor sfaturile specialiștilor de la Mobile Technology. În paginile următoare vă vom arăta cum să vă pregătiți datele pentru o securitate maximă, cum să vă transformați notebook-ul într-un seif, cum să securizați propria rețea Wi-Fi sau cum să vă protejați datele de pe terminalele mobile, începând de la simple șiretlicuri și continuând cu programe software avansate.
În cazul notebook-urilor, sunt câțiva pași simpli de urmat pentru a obține o securitate sporită:
1. Activați protecția cu parolă
Este un pas simplu de efectuat, care însă dacă nu este efectuat, poate avea efecte devastatoare asupra unui notebook, care va fi vulnerabil de fiecare dată când va rămâne nesupravegheat, chiar și pentru câteva secunde.
De exemplu, în Windows XP se navighează până la Control Panel > User Accounts și se apasă pe butonul 'Change an account'.
Se selectează contul propriu, apoi se apasă 'Change my password'. Se verifică apoi ca la restartare computerul să ceară parola introdusă inițial. Este, de asemenea, bine ca atunci când computerul revine din starea de standby să ceară parola utilizatorului. Acest lucru se poate realiza din Control Panel > Power Options > Advanced, unde se bifează opțiunea 'Prompt for password'.
De fiecare dată când notebook-ul este lăsat nesupravegheat, este bine să fie blocat sau lăsat în standby. Se apasă tasta Windows+L sau se selectează Start > Shut Down > Stand By. Pentru oricare dintre metode, pentru a intra înapoi în sistem va trebui reintrodusă parola utilizatorului. Pentru un nivel de securitate sporit, trebuie protejat BIOS-ul notebook-ului cu o parolă. Fără această parolă, nimeni nu va putea să pornească sistemul de operare sau să intre în BIOS. Important: nu uitați această parolă, dacă mai doriți utilizarea ulterioară a notebook-ului.
2. Incriptați-vă datele
Notebook-urile pot fi furate, iar parolele pot fi sparte. Dacă utilizatorul ține cu adevărat la confidențialitatea datelor sale, le va incripta. Cea mai simplă modalitate de incriptare se găsește în Windows XP (varianta Professional): click dreapta pe un director, selectați Properties, apoi se dă click pe butonul Advanced Properties și se bifează opțiunea 'Encrypt contents to secure data'. După aceea, va fi necesar un nume de utilizator și o parolă pentru a accesa datele din directorul respectiv. O altă modalitate de incriptare poate fi obținută prin descărcarea de pe Internet a unui program gratuit de incriptare ca Cryptainer LE (www.cypherix.com/cryptainerle). Se dorește o securitate sporită? Atunci se pot folosi datele în cauză pe un harddisk incriptat. O variantă ar putea fi soluția propusă de LaCie'™s (www.lacies.com), un harddisk mobil securizat de 80 GB ce poate fi accesat doar cu ajutorul amprentei digitale a utilizatorului.
3. Updatați Windows-ul
Windows-ul are destule 'găuri' de securitate, din fericire însă Microsoft emite constant patch-uri pentru remedierea lor. Însă pentru a beneficia de acestea trebuie să fie și instalate de către utilizatori. Făceți-vă o favoare și porniți serviciul automat de update-uri: click dreapta pe My Computer, se selectează Properties și apoi se selectează tab-ul Automatic Updates. Se selectează de aici opțiunea de update automat sau opțiunea de descărcare automată a update-urilor și alegerea de către utilizatori a momentului instalării acestora.
4. Oprirea virușilor
Instalarea de programe, citirea e-mail-urilor sau simpla navigare pe Internet pot expune un sistem la viruși sau programe de tip Trojan Horse. Pentru securizarea sistemului împotriva acestor amenințări va trebui instalat un soft antivirus. Recomandăm suita Symantec Norton Internet Securities (70 USD, www.symantec.com). Există și variante gratuite, cum ar fi scanarea online oferită de Trend Micro (http://housecall.trendmicro.com/). (Notă: ca browser va trebui utilizat Internet Explorer-ul și va trebui să se dea permisiunea instalării unui control ActiveX de pe site-ul menționat mai sus pentru ca soluția să poată funcționa).
5. Feriți-vă de spyware
Programul Spybot Search & Destroy (www.safer-networking.org/en/) este o santinelă ce veghează neîncetat împotriva enervantelor programe spyware, plus că este gratuit.
În cazul PDA-urilor, regulile pentru o securitate îmbunătățită sunt următoarele:
1. Utilizarea parolelor de acces
Pentru dispozitivele Palm, setările pentru parole se găsesc în Preferences > General > Security. Se alege orice tip de parolă și apoi se confirmă parola aleasă. Aceeași parolă va fi cerută și de către aplicația cu care Palm-ul se sincronizează cu un computer, la începutul operației de sincronizare. În cazul Pocket PC-urilor se poate seta o parolă din Start > Settings > Password. Trebuie să se aleagă apoi între 2 tipuri de parolă: de 4 caractere sau alfa-numerică. Pocket PC-urile permit introducerea unei 'sugestii', care să aducă aminte utilizatorului parola introdusă, și se pot crea date calendaristice regulate de introducere a parolei pe terminal.
2. Securitatea conexiunilor Bluetooth
Hackerii poate că nu așteaptă să se conecteze la un terminal mobil în orice moment, însă dacă încearcă, vă putem arăta cum să scăpați de aceștia. Când se face legătura cu un alt terminal, ar fi bine să fie utilizat un cod PIN alfa-numeric de minim 8 caractere. Limita este de 16 caractere: cu cât sunt utilizate mai multe caractere, cu atât mai bine. După ce s-a executat cu succes conexiunea cu celălalt terminal (operațiune care ar trebui efectuată numai într-un loc privat, cum ar fi acasă sau în la birou, însă niciodată într-un loc aglomerat), Palm-ul ar trebui trecut în modul Ascuns (să nu poată fi văzut de alte terminale ce folosesc tehnologia Bluetooth).
Pe Pocket PC-uri această opțiune se găsește în Start > Settings > Bluetooth >. Se debifează opțiunea 'Make this device discoverable to other devices'. Pentru Palm-uri, se merge în Preferences > Communication > Bluetooth, iar sub tab-ul Discoverable, se bifează 'No'.
3. Cutia Pandorei
Aplicația SplashID, creată de către Splashdata (30 USD, www.splashdata.com) reprezintă un receptacul de mare securitate pentru toate numele de utilizator, pentru parole, numere de cărți de credit sau coduri PIN. Un Pocket PC nu efectuează singur incriptări de date, așa că secretele utilizatorilor pot fi stocate cu ajutorul SplashID. Există numeroase nivele de incriptare, aplicația fiind ușor de utilizat. Există de asemenea și un generator de parole.
4. Blocări automate
O altă măsură de securitate este setarea propriului terminal mobil să se blocheze automat la fiecare 15 minute. Astfel, dacă dispozitivul este uitat undeva, sunt șanse ca acesta să se blocheze înainte de a fi găsit de altcineva. Blocarea se face din meniul Preferences > Security. Dacă cineva va încerca în mod repetat să treacă de parola de utilizator, se poate seta dispozitivul ca să se închidă definitiv sau să șteargă automat datele sensibile, după un anumit număr de încercări nereușite (Preferences > Security > Options > Intrusion Protection).
5. Cum scăpăm de parole
Dacă ideea introducerii unei parole alfa-numerice de 20 de ori pe zi îi sperie pe unii utilizatori, atunci se poate încerca o altă modalitate de parolare a terminalelor. Aplicația Carrot4Free SignWise Proffesional (50 USD, www.handango.com) folosește semnătura utilizatorului pentru a debloca dispozitivul. O altă opțiune este Softava PicturePassword (15 USD, www.picturepassword.com). Se descarcă o poză oarecare pe dispozitiv și se alege un punct secret sau mai multe puncte pe imagine care să reprezinte parola secretă a utilizatorului, necesară reactivării dispozitivului.
La telefoanele mobile, regulile pentru o protecție cât mai bună sunt următoarele:
1. Atenție la Bluetooth
Este recomandat ca atunci când nu este folosită conexiunea, opțiunea să fie dezactivată.
2. Securizarea căsuței vocale
Nu este de dorit ca prietenii utilizatorului sau alte persoane străine să asculte mesajele înregistrate pe căsuța vocală, de aceea este bine ca aceasta să fie protejată cu o parolă. Este o operațiune ușoară, însă puțini utilizatori atribuie efectiv o parolă propriei căsuțe vocale. Notă: nu se folosește parola 0000 sau ultimele cifre ale numărului de telefon utilizat, deoarece acestea sunt primele cifre pe care le va încerca un hacker. De asemenea, nu trebuie păstrată parola în agenda telefonică proprie.
3. CunoaȘterea codului IMEI
Pe unele telefoane GSM, tastarea codului *#06# va afișa pe ecran un șir numeric de 15 cifre, denumit IMEI (International Mobile Equipment Identity). Dacă un telefon mobil este furat, acesta poate fi dezafectat prin simpla raportare a codului IMEI la furnizorul de servicii. Operatorii pot suspenda cu ușurință serviciile pentru un telefon mobil furat, iar hoții nu îl vor mai putea utiliza, chiar dacă introduc un SIM diferit. Din păcate însă, această metodă nu este infailibilă, codul IMEI putând fi modificat de către hackeri cu un alt cod oarecare, care nu se află pe lista neagră a operatorilor, lucru care duce la utilizarea telefonului în rețeaua dorită.
4. Verificați-vă cu atenție factura de plată
Utilizatorii trebuie să verifice cu atenție factura de plată a telefonului mobil, pentru a nu regăsi în aceasta extra servicii sau 'upgrade-uri' pe care aceștia nu le doresc sau pe care nici măcar nu le-au cerut. De asemenea trebuie verificat dacă nu există taxe recurente pentru tonuri de apel, jocuri sau imagini. Dacă cineva nu mai folosește un joc, nu ar mai trebui să plătească pentru acesta.
5. Atenție la fraudele de tipul 'Apeluri ratate'
Dacă un utilizator observă un apel ratat, al cărui număr este pentru un apel la distanță, necunoscut utilizatorului, nu trebuie încercată apelarea acelui număr.
Așa numiții 'hoți prin bip-uri' folosesc programe automate, care apelează mii de numere și care închid legătura după primul apel, lăsând un număr interurban la care așteaptă să fie apelați. Deoarece aceste apeluri nu realizează niciodată o conexiune, nu există nici un cost, însă dacă utilizatorii sună la numărul de pe ecran, ar putea fi conectați la o linie erotică internațională, cu prețuri foarte mari, care să îi taxeze fără voia lor.
6. Atenție la vechile abonamente
Atunci când cineva dorește un telefon mobil nou, ar putea să obțină o afacere mai bună dacă achiziționează și un număr nou de telefon. Însă unii escroci nu dezafectează vechiul număr, utilizatorii trezindu-se astfel cu 2 abonamente de plătit pe aceeași factură.
În cazul conexiunilor wireless, iată câteva sfaturi pentru o securitate îmbunătățită:
1. Sharing-ul nu este bun
Trebuie să ne asigurăm că nici una dintre partițiile computerului personal nu este deschisă pentru accesul în rețea dacă acest lucru nu este dorit de către utilizator. În Windows, această operațiune se face dând click dreapta pe partiția respectivă, selectând Properties > Sharing, aici trebuind selectată opțiunea 'Do not share this folder'. Utilizatorii de Mac-uri trebuie să acceseze secțiunea Sharing Setup > File Sharing, de unde poate fi selectată opțiunea 'File Sharing Off'.
2. WPA pentru toți
3. Folosirea Alias-urilor 4. Mai slab este mai puternic
5. Activați firewall-ul router-ului
6. Soluții avansate
7. Folosiți accesul bazat pe MAC
8. Închiderea rețelei
În primul rând ar trebui folosită incriptarea WPA (Wi-Fi Protected Access), dacă toate dispozitivele din rețeaua wireless o suportă. Incriptarea WEP (Wired Equivalent Privacy) este o a doua opțiune, însă poate fi cu ușurință spartă de hackeri. Incriptarea WPA poate fi pornită prin simpla accesare a secțiunii de securitate wireless din cadrul paginii de configurare a router-ului folosit de utilizator. După alegerea metodei de incriptare, va trebui aleasă o cheie WPA. Cu cât aceasta este mai lungă, cu atât mai bine. De asemenea, trebuie evitată folosirea unor cuvinte regăsite în dicționare, ce pot fi folosite de către hackeri pentru a lansa un atac de tip 'brute-force' asupra rețelei. Numerele și caracterele speciale sunt foarte bune pentru aceste tipuri de chei.
'Lynksys' și 'Netgear' reprezintă invitații deschise: folosirea SSID-ului (numele unei rețele WLAN) presetat din fabrică arată hacker-ilor faptul că au în față un novice într-ale rețelelor wireless. Schimbarea SSID-ului router-ului în ceva obscur este o operațiune necesară. Pentru și mai multă securitate, se navighează în pagina de securitate a setărilor router-ului și se selectează opțiunea ca router-ul să nu aloce automat SSID-ul terminalelor din rețea. Astfel, Windows-ul nu va mai găsi automat rețeaua, utilizatorii trebuind să seteze manual SSID-ul pentru a accesa rețeaua.
Dacă vă faceți griji pentru musafirii nepoftiți în cadrul rețelei proprii, nu le dați șansa să facă acest lucru. Puterea de acoperire a rețelei poate fi ajustată în așa fel încât foarte puțin semnal, sau chiar deloc, să treacă de pereții propriei locuințe. Dacă rețeaua s-ar afla într-un buncăr ar ajuta și mai mult, însă este o metodă costisitoare și nesănătoasă din lipsa luminii naturale.
Din fabrică, majoritatea router-elor cu firewall inclus au acest firewall pornit, însă este o ideea bună verificarea acestui lucru. În mod obișnuit nu trebuie modificate setările inițiale ale acestuia, doar dacă nu folosiți vreo aplicație P2P mai veche sau vreun joc online.
Dacă sunteți foarte îngrijorat în privința securității rețelei wirelees proprii, atunci se poate achiziționa o soluție de genul Wi-Fi Defense 1.0 (30 USD, www.otosoftware.com), care automatizează incriptarea datelor și care arată cu exactitate cine se conectează la rețea, cât de des și pentru cât timp. Numai anumite routere sunt suportate, așa că ar fi bine să verificați lista router-elor suportate de pe site înainte de a achiziționa această soluție. Soluția oferită de către Interlink, LucidLink (www.lucidlink.com), este similară, însă se adresează utilizatorilor business. Prețurile încep de la 449 USD pentru 10 computere dintr-o rețea, însă există și o versiune gratuită, pentru o rețea formată din 3 computere.
Pentru o securitate sporită, restricționați accesul la rețea în funcție de adresa MAC (Media Access Control), autorizând astfel în rețea doar acele dispozitive ale căror adrese MAC sunt specificate de utilizatori. Și această opțiune se regăsește în secțiunea de securitate a router-ului. Vă va trebui, de asemenea, o listă cu adresele MAC a tuturor echipamentelor wireless folosite (de obicei acestea sunt imprimate pe spatele acestora). Pentru computerele desktop, dacă nu știți adresa MAC, se selectează în Windows butonul Start > Run, se tastează comanda 'cmd' pentru deschiderea unei ferestre cu prompter, iar aici se va tasta comanda 'ipconfig /all'. Adresa MAC va fi cea care apare în dreptul 'žPhysical Address'.
Cea mai bună modalitate de a proteja o rețea este a o închide efectiv când nu este folosită. Dacă este închisă, hackerii nu o pot accesa, plus faceți economie la factura energetică.
