Televiziunea în culori, care a apărut mai întâi în America, la mijlocul anilor '™50, nu a reprezentat un succes instantaneu. S-au dat lupte dure între diferitele standarde existente în acel moment, un televizor color costa o avere, iar unele televiziuni au emis în alb-negru ani buni după apariția acestora. Abia din 1972 vânzările de televizoare color au depășit vânzările de televizoare alb-negru. Acum, o tranziție similară are loc odată cu trecerea la televiziunea 'de înaltă definiție' (HDTV), care, după cum sugerează însuși numele ei, oferă imagini mai bune din punct de vedere calitativ.
Tranziția abia a început: în prezent există aproximativ 1,5 mld. de televizoare pe glob, iar numărul de gospodării dotate cu televizoare HDTV a crescut de la 8 mil. la cca.14 mil. în2005, conform firmei de consultanță IMS Research. Transmisiunile HDTV sunt disponibile de ceva timp în America și Japonia, au fost recent lansate în Franța și Germania, iar din 2006 vor fi disponibile și în Marea Britanie și Olanda. Însă spre deosebire de trecerea la televiziunea color, procesul de trecere la HDTV este mai dificil de explicat fără termenii de jargon din industrie.
Televiziunea tradițională transmite într-un format 'împletit', în care ecranul este divizat în câteva sute de linii orizontale. Jumătate din aceste linii, cele cu număr par se modifică, apoi se modifică și cele cu număr impar, acest proces continuându-se la nesfârșit. Sistemul american NTSC, de exemplu, împarte ecranul în 480 de linii (formatul 480i), jumătate dintre acestea fiind updatate la fiecare 60 de sutimi de secundă. Majoritatea țărilor europene folosesc un alt format, denumit PAL, care împarte ecranul în 576 linii (formatul 576i). Liniile suplimentare, împreună cu redarea mai precisă a culorilor explică de ce televiziunea europeană 'arată' mai bine decât cea americană.
Tehnologia HDTV crește numărul de linii, principalele formate existente fiind 1080i și 720p. Formatul 1080i este un format 'împletit'cu 1080 de linii, pe când formatul 720p crește numărul de linii la 720 și îmbunătățește calitatea prin updatarea simultană a întregului ecran '“ o tehnică numită 'scanare progresivă'. Aceasta duce la obținerea unor imagini mult mai bune, în special în cazul subiecților aflați în mișcare rapidă. Pentru a se califica ca un televizor HD (High Definition), acesta trebuie să redea ambele semnale, 1080i și 720p, cât și formatele deja existente.
Toate aceste lucruri vi le-am prezentat pentru a putea înțelege micul secret 'murdar' al tehnologiei HDTV: aproximativ 80% dintre televizoarele HDTV nu recepționează transmisii HDTV. În multe cazuri, consumatorii cumpără un televizor HDTV flat, cu diagonală impresionantă, și îl conectează la operatorul prin cablu existent. Imaginea devine mai mare, însă nu și mai bună: 'Cunosc oameni care mă invită să le admir noile achiziții HDTV și trebuie să le spun că de fapt ei privesc transmisii obișnuite', arată Anna Hunt, analist IMS Research. Alți utilizatori cumpără seturi HDTV pentru a le folosi împreună cu playere DVD, care produc un semnal de tip 480p. Imaginile arată mai bine decât în cazul unor transmisii de tip 480i, însă tot nu este o transmisie HD.
Pentru a urmări programe TV la calitate HD este necesar accesul la o sursă de transmisii HDTV. Dar puține canale emit în format HDTV, dintre sutele de canale disponibile pentru majoritatea utilizatorilor.
Viitoarea lansare din 2006 a 2 formate diferite de discuri HD, HD-DVD și Blue-Ray, cât și abilitatea noilor console de jocuri de a reda semnale HD ar putea crește viteza de adoptare a acestor tehnologii. Iar industria speră că transmisiunile TV de la Cupa Mondială de Fotbal, care vor fi în format HD, vor face cunoscute utilizatorilor HDTV diferențele dintre transmisiunile HD și cele tradiționale, mai ales în Europa. Ideea este că oamenii vor urmării un meci la un televizor HD dintr-un bar sau la un prieten și că apoi vor achiziționa la rândul lor un set HDTV.
Este neclar însă cât de rapidă însă va fi adoptarea HDTV în Europa. În primul rând, superioritatea imaginilor HD asupra transmisiunilor 576i europene sunt vizibile doar în cazul ecranelor cu o diagonală mai mare de 30 inch, însă europenii nu au adoptat televizoarele cu diagonale mari la fel de mult ca cei americani, arată analiștii de la Datamonitor. Majoritatea rețelelor de cablu europene nu au fost îmbunătățite pentru a oferi transmisii HD iar transmisiile terestre HDTV ar putea începe abia din 2010, când transmisiile analogice ar înceta, eliberând banda pentru cele în format HDTV. În America, operatorii prin cablu și-au îmbunătățit deja rețelele, doar 15% din gospodăriile americane recepționând semnale terestre. Majoritatea se bazează pe cablu sau satelit, care pot oferi mai ușor transmisii HDTV.
Declararea anului 2006 ca 'anul HDTV' de către unile voci din industrie este privită cu scepticism de majritatea analiștilor. Au mai fost declarați înainte alți câțiva ani HDTV, deci scepticismul este garantat. O educație mai bună pentru consumatori și mai mult conținut HDTV sunt necesare, dar și o scădere a prețurilor dispozitivelor HD. Adevăratele momente importante pentru tehnologie ar putea fi reprezentate de Jocuile Olimpice din 2008 sau de Cupa Mondială de Fotbal din 2010. Cu toții vom auzi multe despre HDTV în 2006, însă tranziția, la fel ca și în cazul trecerii la televiziunea în culori, va lua mulți ani de acum încolo.
