La un anumit moment în cursul anului 2005 observatorii Internetului au înregistrat vizitatorul cu numărul 1 miliard. Nimeni nu știe cu precizie cine anume este acest personaj faimos, dar potrivit expert ului în utilizarea Internetului, Jakob Nielsen, 'statisticile indică o femeie de 24 de ani din Shanghai'.
În rapoartele cu știri, pe blog-uri și în conversațiile mondene această informație probează încă o dată celebra vorbă 'ce mică-i lumea'. Potrivit lui Thomas Friedman, autorul unui best seller cu acest nume, 'câteva forțe tehnologice și politice au ajuns la o convergență, generând un câmp de acțiune facilitat de Internet, ce permite multiple forme de colaborare, fără a ține cont de poziționarea geografică, de distanțe și în curând, chiar fără a ține cont de limbă'. Câmpul de acțiune descris de Friedman este aplatizat de fluxul neîntrerupt al informațiilor.
Bill Gates se întreba acum 20 de ani dacă e de preferat să fii un student mediocru într-un orășel de lângă New York sau un geniu în Shanghai? Răspunsul favoriza prima variantă. Care ar fi, însă, răspunsul corect în zilele noastre? Cu totul altfel! De preferat e varianta geniului din Shanghai pentru că acum există posibilitatea exportării talentului oriunde în lume. Într-adevăr, suntem interconectați la o scară absolut uimitoare, de neimaginat acum 20 de ani.
Însă Gates, Freidman și numeroși alții fac o greșeală fundamentală, sunt de părere specialiștii de la Harvard Business Review, atunci când argumentează că această conectivitate va nivela câmpul de joc, dându-i personajului din Shanghai abilitatea de a concura umăr la umăr cu oricine, de oriunde din lume. Greșeala lor fundamentală este că nu fac distincția între informații și cunoștințe.
Aceasta nu este o idee nouă. Consultanții, jurnaliștii și oamenii de afaceri au încurcat în mod periculos această distincție, de vreme ce s-au întrecut în achiziții de echipamente IT&C în valoare de mii de miliarde de dolari, făcute cu intenția de a 'gestiona cunoștințele'.
Pentru majoritatea, ceea ce s-a realizat până acum e foarte eficient în privința transferului de informații, dar nu și al cunoștințelor.
Informații vs. cunoștințe
Dar, până la urmă, care este diferența între informații și cunoștințe? Informația este un mesaj, unidimensional și limitat de forma sa: poate fi un document, o imagine, un discurs, o rețetă. Poate fi 'împachetat' și distribuit instant către oricine, oriunde. Categoric, motorul de căutare Google este mașinăria fundamentală de informații, furnizând acces instant virtual către orice informație pe care ne-o putem imagina, incluzând chiar și instrucțiuni despre cum să efectuăm o operație de apendicită.
Dar oare cine s-ar lăsa pe mâna tinerei din Shanghai pentru o astfel de operație, indiferent de cât de multe informații ar fi adunat aceasta despre procedura chirurgicală. Tânăra nu ar putea câștiga în fața pacienților decât dacă ar avea la activ și câțiva ani de practică chirurgicală. Doar acești ani de citit, observat îndeaproape și de practică, sub ochiul atent al unui specialist, i-ar putea oferi cunoștințele necesare pentru a opera ca un adevărat expert.
Cunoștințele rezultă numai din asimilarea și conectarea informațiilor prin experiență, mult mai adesea prin ucenicie și îndrumare de specialitate. Cunoștințele le dau firmelor abilitatea de a crea noi medicamente, noi forme de proiectare a autorismelor, le oferă sfaturi competitive și multe altele.
Și în timp ce costul obținerii, stocării și al transferului informației este o povară grea, același cost este și mai împovărator în cazul cunoștințelor. Nici nu poate fi vorba de o scădere, ci din contră, în cazul cursurilor de chirurgie, de exemplu, costurile chiar au crescut.
Și asta pentru că nici un echipament IT nu poate - cel puțin deocamdată - să rezolve problema accelerării procesului de înmagazinare de cunoștințe, susține Laurence Prusak - co-autor al 'Working Knowledge', Harvard Business School Press, 2000, și al 'What'™s the Big Idea?', 2003.
Cunoștințele se acumulează la fel ca acum 200 de ani
În prezent, e nevoie cam de aceeași perioadă de timp pentru a învăța limba franceza, algebra sau chimia, ca acum 200 de ani.
Cunoștințele sunt consumatoare de timp și de resurse și lucrul acesta este la fel de adevărat atât în cazul organizațiilor și al țărilor, cât și al persoanele individuale. India și China se remarcă în ultimul timp a fi țările care fac progrese rapide în dezvoltarea capacităților de acumulare a cunoștințelor.
Majoritatea oamenilor din întreaga lume rămân, însă, în afara oricărui joc, fie el al informațiilor sau al cunoștințelor.
Un miliard de vizitatori pe Internet înseamnă, însă, și că cinci miliarde și jumătate de oameni nu au intrat pe Internet. Iar aducerea acestora în conversația globală e un lucru esențial pentru realizarea unei adevărate democratizări a cunoștințelor la nivel mondial.
Până când guvernele, ONG-urile, școlile, corporațiile și alte instituții nu vor adera, însă, la ideea că nu informațiile, ci cunoștințele sunt cheia prosperității, majoritatea oamenilor din întrega lume vor rămâne într-o lume a lor, aparte și necomunicativă.
