Ce fac media?
Înaintea analizelor ce vizează atât de efervescentul domeniu al noilor tehnologii comunicaționale, Bourdieu a întreprins o cercetare amănunțită a comunicării media căreia îi aduce o critică '“ aceea de a fi supusă unei logici comerciale din ce în ce mai opresive. În demersul său antimediatic, s-a adresat în 1999 responsabililor marilor grupuri de media cu eseul 'Întrebări pentru adevărații stăpâni ai lumii', iar un alt eseu dedicat televiziunii l-a plasat în centrul unor aprige controverse.
Jurnaliștii, susține Bourdieu, își datorează importanța avută în lumea socială faptului că dețin un monopol de facto asupra instrumentelor de producție și de difuzare pe scară largă a informației, monopolizând accesul celorlalți cetățeni la ceea ce obișnuim să numim 'spațiul public', altfel spus la marea difuziune. Jurnaliștii au ajuns să exercite o formă cu totul ieșită din comun de dominație: ei dețin puterea în ceea ce privește mijloacele de exprimare publică, de existență publică, de a te face cunoscut, de acces la notorietatea publică.
Fiind în măsura de a accede permanent la vizibilitatea publică, la exprimarea pe scară largă - cu totul de neimaginat, până la apariția televiziunii cel puțin -, jurnaliștii au posibilitatea de a impune societății propriile lor principii de viziune asupra lumii, propria lor problematică și propriul lor punct de vedere.
'Mi se va obiecta, spune Bourdieu, că lumea jurnalistică este divizată, diferențiată, diversificată, capabilă, altfel spus, să reprezinte toate opiniile, toate punctele de vedere, sau să ofere posibilitatea ca acestea să se expime. Rămâne, cu toate acestea, de netăgăduit faptul că acest câmp jurnalistic se sprijină, asemenea tuturor celorlalte câmpuri, pe un ansamblu de presupoziții și de credințe comune (care transced diferențele de poziție și de opinie) ce se află la baza selecției pe care jurnaliștii o operează în realitatea socială și în ansamblul producțiilor simbolice.
Nu există discurs sau acțiune care, pentru a putea accede la dezbaterea publică, să nu fie obligate să se supună probei selecției jurnalistice, adică cenzurii pe care jurnaliștii, chiar fără să fie conștienți, o exercită, nereținând decât ceea ce se dovedește în stare să-i intereseze pe ei, altfel spus să intre în grila lor, și zvârlind în insignifianță ori indiferență expresii simbolice care ar merita să fie cunoscute de ansamblul cetățenilor'.
Ce fac tehnologiile?
Analizele lui Bourdieu dau o nouă interpretare socio-politicii Internetului. Bourdieu cataloghează Internetul drept o formă periculoasă a dominației economico-culturale americane, a violenței simbolistice ca rezultat al invaziei neo-liberale. Studiile sale de sociologie arată că Internetul este un element de destabilizare cu efecte de proporții.
Comunicarea mediată de computer
Înaintea prezentării teoriei lui Bourdieu cu privire la comunicarea mediată de computer (CMC) este necesară definirea conceptului, cu atât mai mult cu cât interpretările sunt destul de numeroase dată fiind și dependența de schimbarea rapidă a standardelor tehnologice. Definirea domeniului în sine constituie prima provocare pentru că există două modalități de a ne imagina domeniul în mediul CMC. Prima se referă la posibilitatea de interpretare a fiecărui sistem bazat pe CMC ca pe un domeniu în parte și din această perspectivă Internetul poate reprezenta un domeniu, Usenet-ul un altul, iar FidoNet-ul un al treilea. A doua modalitate se referă la posibilitatea de a vedea toate media CMC ca formând un singur domeniu având ca subdomenii sisteme individuale CMC.
Interesant e faptul că cei care au o prezență mai îndelungată în această rețea beneficiază de o poziție autoritară, având senzația că pot dicta cum ar trebui opera practicile comunicaționale curente. În multe privințe, acest model de interacțiune este similar celui practicat în societățile mici și industrializate, în care autoritatea e transmisă de cei mai în vârstă, iar tradiția e la loc de cinste. Un alt element ce trasează o distincție între clase este posibilitatea unora de a avea propriul cont sau un cont la diferite universități prestigioase. Aceștia au un statut privilegiat față de cei care au un cont de Internet pe sisteme comerciale precum Delphi sau America Online sau pe cele de amatori precum FidoNet.
Internetul și aleșii săi
În timp ce CMC a fost un mod neobișnuit de comunicare, frecventat de un segment de elită de utilizatori ai computerelor, capitalul economic a jucat un rol minor pentru a permite intrarea în acest domeniu și aproape nici un rol în determinarea puterii și statutului în cadrul domeniului.
E posibilă astfel identificarea a două grupuri cheie care au format populația mediilor CMC.
Acestea îi includeau, pe de o parte, pe oamenii de știință ce lucrează în domeniul computerelor și cercetătorii asociați cu primele proiecte de rețea precum ARPANet; pe de altă parte sunt pasionații de computere sau hackerii care frecventau rețelele ad-hoc (precum FidoNet), dar și cei responsabili pentru construirea și menținerea primelor sisteme și rețele de computere. Puterea economică deținută de comunitatea oamenilor de știință le-a permis implementarea și îmbunătățirea primelor structuri de putere în mediile CMC.
De exemplu, în cazul ARPANet, precursorul Internetului, restricțiile care limitau participarea celor care nu făceau parte din comunitatea menționată aveau o susținere serioasă. Istoria se repetă - chiar și în zilele noastre, infrastructura Statelor Unite în privința Internetului - care este susținută financiar și implicit controlată de Fundația Națională de Știință - restricționează utilizarea facilităților rețelei la anumite scopuri (în principal comerciale) prin intermediul 'Acceptable Use Policy' care este un exemplu extrem de elocvent de utilizare a puterii simbolice pentru controlul activității celorlalți participanți.
