O întâlnire cu fostul ministru al MCTI, cel mai tânăr din cabinetul Tăriceanu, nu putea să se desfășoare decât la Biblioteca Centrală Universitară din centrul Bucureștiului. Am aflat pentru d.voastră care sunt gândurile lui Zsolt Nagy ca cetățean.
Video extra:
C@M: Cum credeți că s-a ajuns la situația demiterii dvs. din funcția de ministru MCTI?
Zsolt Nagy: Este o situație pe care nu o pot clasifica altfel decât ca fiind regretabilă. Era firesc pentru mine și bine știut de la început că acest mandat va avea un sfârșit, dar nimeni nu s-a gândit la un sfârșit de acest fel și mai ales nimeni nu se aștepta să se întâmple un lucru nejustificat și nedrept cum s-a întâmplat în cazul meu. Este vorba de o acuzație lansată nefondat și neprobat în care atât instituțiile justiției, cât și instituția prezidențială au tărăgănat deciziile până în momentul în care s-a ajuns la plecarea mea din funcția de ministru. Nu pot spune altceva decât că acesta a fost scopul. Este o mașinațiune politică, care nu are de-a face cu domeniul IT&C, pe care am încercat să îl promovez foarte mult pe durata mandatului meu. Este vorba de un război politic, o răzbunare politică împotriva partidului UDMR, care m-a desemnat în această funcție.
C@M: Cu toate acestea, actualul post de ministru la MCTI este ocupat tot de un membru al UDMR, chiar de un prieten al d.voastră.
Zsolt Nagy: Într-adevăr, nu funcția în sine era scopul, ci atacul politic la adresa UDMR.
C@M: Voiați în anul 2005 ca MCTI să devină centrul administrației electronice din România. S-a realizat acest deziderat?
Zsolt Nagy: Acest lucru este dorit în continuare, am făcut primii pași în sensul în care anul trecut, în 2006, într-o ședință convocată de primul ministru, acesta a desemnat MCTI în calitate de coordonator al elaborării strategiei de eGuvernare și ca instituție care să coordoneze implementarea acestor servicii electronice. De atunci am început lucrul foarte strâns cu mai multe ministere, în primul rând cu Ministerul Administrației și Internelor pentru că ei sunt cei mai mari beneficiari ai acestor servicii și pe de altă parte și deținătorii acelor baze de date care creează fundamentul unor reorientări spre o guvernare modernă.
C@M: Spuneați că dacă România își continuă acest ritm de dezvoltare unic în regiune, la nivelul anilor 2005-2006, poate deveni un lider regional. Vă mențineți această părere?
Zsolt Nagy: România este o voce care contează foarte mult în regiune. Este, în primul rând, o piață foarte interesantă și semnificativă ca mărime și mult mai interesant este faptul că avem cea mai mare creștere în continuare în această regiune. De aceea România este atractivă atât din punct de vedere al dezvoltării, cât și al investițiilor în IT&C. Ceea ce ne-a consacrat în această regiune în domeniul IT&C este profesionalismul celor care activează aici în domeniu, pentru că nu suntem o țară de outsourcing, ci o țară care a reușit pe durata mandatului meu să atragă cele mai importante companii din lume pentru a investi în România în centre de dezvoltare, de mentenanță, de deservire la nivel global. Acest lucru arată clar că există în continuare interes pentru România. S-a vorbit foarte puțin de faptul că pe lângă aceste rezultate de top pe care le vedem prin investițiile unor companii precum Microsoft, HP, Oracle, Infineon, Ericsson, avem o dezvoltare foarte puternică la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii.
În toată țara, nu doar în capitală, o multitudine de întreprinderi mici și mijlocii s-au creat și și-au întărit poziția pe piață în această perioadă și datorită efortului Ministerului de a-i ajuta să se promoveze în afară. Colaboram atunci cu dl. Iuliu Winkler, în calitatea sa de ministru delegat pentru Comerț, pentru a ajuta promovarea firmelor IT&C românești la târgurile de profil din străinătate. Am încercat să îi ajutăm și prin asociațiile de profil, dar și prin crearea unor clustere de specialitate, ce însumează 20-30 de companii.
C@M: În opinia mea, proiectul Cosmote este cel mai mare succes realizat sub marca Zsolt Nagy. Cum credeți că s-a ajuns la aceste rezultate, după eșecul defunctului Cosmorom?
Zsolt Nagy: Fără nici o falsă modestie și eu consider că s-a pus ștampila mea pe această realizare. În momentul preluării mandatului am găsit o societate Cosmorom aflată în pragul falimentului, singura companie de telefonie mobilă aflată într-o asemenea situație în Europa. Pe hârtie avea un număr de circa 50.000 de utilizatori, dar practic sub 10.000, negăsindu-și locul pe piață și posibilitățile de relansare, cu niște datorii istorice acumulate către furnizori și către compania mamă, datorie ce depășea cifra de 200 milioane euro. Era un dezastru. Am declarat că această situație era intolerabilă, o problemă multivalentă – în primul rând era un obstacol în fața dezideratului de a lista pe bursă Romtelecom, dar și un obstacol în fața competiției reale pe piața telefoniei mobile din România, unde doi operatori mari aveau o dominație clară în tehnologia GSM. În urma unor negocieri foarte lungi și dese, uneori chiar dure, cu partenerii greci, în care am trecut prin diferite etape, chiar a amenințării cu vânzarea, am ajuns la această etapă a preluării și investiției directe din partea grupului Cosmote Grecia. Acesta a achitat toate datoriile către furnizori și către compania mamă Romtelecom, preluând în total 70% din acțiunile companiei relansate, Cosmote România, Romtelecom rămânând acționar cu 30%. Astăzi, după 1 an și 9 luni de la lansarea comercială, putem vorbi despre 2,2 milioane de utilizatori ai Cosmote în România și vedem clar efectele unei competiții reale.
Astfel, după primele 3 luni de la intrarea Cosmote pe piața românească, fără nici o intervenție din partea ANRCTI, tarifele la convorbirile naționale au scăzut cu 20%, ca efect direct al competiției. Pesimiștii spuneau că nu există șanse în această piață pentru a se stabiliza un al treilea jucător, dar vedem acum că această creștere a pieței se împarte aproape în proporții egale între cei 3 jucători GSM.
C@M: Am vorbit despre un succes, dar trebuie să vorbim și despre un insucces – POSTelecom. De ce a eșuat acest proiect?
Zsolt Nagy: Istoric vorbind, când am venit la minister am găsit, la sfârșitul anului 2004, o companie care exista ... pe hârtie. Avea un număr de angajați, un capital social vărsat de Poșta Română, care beneficia de o singură licență, plătită ulterior, cu un contract de împrumut semnat cu Exim Bank of China pentru cumpărare de echipamente în valoare de 120 milioane USD de la o companie chineză. POSTelecom nu avea, însă, nici o operațiune de tip telecom pe piață, nici o strategie clară despre ce vrea să facă. Acordul de cooperare a fost întărit la întâlnirea celor doi președinți, ai României și ai Chinei, dar la momentul respectiv POSTelecom era o teorie.
Privatizarea, în sine, este un termen impropriu pentru această companie, ea fiind o companie privată a Poștei Române. Am căutat, de la primele întâlniri cu partenerii chinezi, posibilitatea de a lansa această companie ca o companie realmente privată și care să funcționeze ca o investiție privată străină. Din câte am înțeles, în momentul acela, cei care au înființat compania au avut ideea de a opera cu ea ca o companie de telefonie fixă, dar era clar, la începutul anului 2005, că așa ceva nu își mai găsește rolul pe piața din România.
Negociind cu partenerii chinezi am identificat o posibilă soluție, respectiv de a opera această companie într-o altă tehnologie, wireless, de tip telefonie mobilă digitală. Pentru acest lucru am reușit să realizăm acorduri cu finanțatorii din China, în octombrie 2005, singurul lucru care a rămas în suspans fiind partea de licențiere și posesia unei licențe de operare într-o tehnologie wireless care să permită prezența comercială a acestei companii.
De atunci ne aflăm în această situație, în care fondul de investiții care a venit împreună cu furnizorul de echipamente a încheiat un contract în prealabil cu Poșta Română în vederea preluării POSTelecom, condiția necesară fiind obținerea unei licențe. Aceasta este în curs de derulare, între timp problematica fiind preluată de la IGCTI de către ANRCTI, datorită acestei preluări apărând, însă, anumite întârzieri. Cu siguranță este, din punctul de vedere al Poștei Române, o problemă financiară de recuperare a unei investiții sub forma unui capital social vărsat într-o companie neoperațională în momentul în care eu am preluat mandatul de ministru. Din altă perspectivă, este o posibilitate de a crea o competiție și în altă tehnologie pe piața telefoniei mobile.
C@M: Spuneați în iunie 2006 că industria IT&C a atras în România cele mai multe investiții. Cât de mult a ajutat brandul Cre@tive România la acest lucru? A diminuat cumva conotațiile negative asociate României?
Zsolt Nagy: Cu siguranță încă avem conotații negative, dar pe care încercăm să le demontăm treptat. Crearea unui brand comun de reprezentare a industriei IT românești are două semnificații foarte importante. Prima ar fi că am reușit, în premieră, să adunăm la aceeași masă și să creăm o coaliție formată din asociațiile din domeniu, toate asociațiile reprezentative, mediul academic, instituții ale statului (MCTI, Ministerul Comerțului și reprezentanțele comerciale ale României în străinătate). Astfel am creat o coaliție care să promoveze împreună valorile și avantajele României. A doua semnificație este apariția unui brand puternic de țară care să se manifeste ca oricare alt brand, prin caracteristicile lui de mesaj, de apariție și prezență la nivel internațional și care să caracterizeze cu un grad mai înalt de profesionalism prezența României la târgurile și expozițiile externe. Acest lucru a fost remarcat atât de participanți, cât și de firmele românești expozante sub această nouă siglă.
C@M: Cum vedeți inter-relaționarea dintre domeniul IT&C și celelalte domenii de activitate?
Zsolt Nagy: Este un lux să nu considerăm IT&C-ul ca un bun necesar. În momentul de față trebuie să fim conștienți că lupta globală pe competiție se duce pe eficiență, pe o capacitate de inovare, pe capacitatea de a răspunde cât mai rapid la comenzi. Toate acestea pot fi facilitate de implementarea unor sisteme informatice. Dintr-o altă perspectivă, toată lumea a auzit de stegulețele roșii pe care le-a primit România la integrarea în Uniunea Europeană. Prea puțini știu, însă, că din cele 4 stegulețe pe care le-am avut în ultima fază, până în octombrie 2006, 3 erau legate de necesitatea unor investiții în IT – de exemplu la Ministerul Finanțelor era nevoie de un sistem de raportare a TVA-ului la bursă, pentru că odată intrați în UE, TVA-ul se plătește doar în țara de origine a produsului. Au fost semnalate nevoi de investiții IT și la Ministerul Justiției și al Mediului.
În privința infrastructurii IT, avem lipsuri la nivelul României rurale, unde sunt multe lucruri de recuperat. S-au făcut pași importanți pe durata mandatului meu, atât în privința tehnologiilor introduse, cât și al proiectelor guvernamentale lansate. Ne-am asigurat că fondurile europene vor fi disponibile și pentru acest tip de dezvoltări.
Serviciul universal implementat de către ANRCTI nu poate fi altceva decât acoperirea unor necesități fundamentale (servicii de telefonie și Internet de bază), dar nu pot rezolva problema accesului la societatea informațională, deoarece pentru o astfel de soluție este nevoie de proiecte mult mai complexe, de genul Economia Bazată pe Cunoaștere implementat de MCTI; astfel de proiecte integrate vor putea fi finanțate și din fondurile europene.
IT&C-ul nu este un domeniu doar de dragul tehnologiei, nu este un moft, ci un domeniu care transcede fiecare domeniu al vieții cotidiene – bancar, medical etc. Încercăm să conștientizăm acest lucru și prin crearea Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, care va fi o autoritate a statului pentru implementarea serviciilor de e-Guvernare și care va putea fi utilizată de toate ministerele pentru a avea acces la baza de date comună, la un centru comun la nivel guvernamental de disaster recovery.
Rămâne de văzut, dacă pe viitor MCTI va rămâne un minister independent, de sine stătător, sau dacă peste 1-2 mandate politice ne vom reorienta către o structură mai centralizată, cu o putere politică mai mare, de gen Secretariat de Stat la Cancelaria Premierului.
C@M: Cum explicați amânarea sine die a listării Romtelecom la Bursă?
Zsolt Nagy: Răspunsul este foarte simplu. În răspunderea mea intra pregătirea acestei listări la bursă pentru care am făcut toate demersurile necesare. În primul rând, am înlăturat obstacolul în privința listării, relansând compania Cosmote, am creat o echipă comună de lucru cu care compania a fost de acord, atât la nivel de management, cât și de acționariat, în privința listării pe Bursă a Romtelecom.
Situația s-a schimbat în urma recepționării rezultatelor din primul semestru al anului 2006, iar pe 2 noiembrie 2006 acționarul majoritar și-a exprimat dezacordul în privința listării pe bursă, cel puțin în perioada imediat următoare, deoarece considerau că aceste rezultate ar duce, în final, și la o scădere a valorii grupului în ansamblu. Contractul de privatizare din anul 2003 prevede clar că listarea la bursă nu se poate face decât cu acordul acționarului majoritar. Cred că această poziție se va putea recalcula odată cu aflarea rezultatelor din 2007, făcând astfel posibilă listarea în cursul anului 2008. Oricum, MCTI a făcut toate pregătirile, consultantul este selectat, iar contractul este aprobat de către Guvernul României.
C@M: Care este motivul stagnării privatizării și implicit al dezvoltării companiei Radiocom?
Zsolt Nagy: Răspunsul este, iarăși, simplu: este o companie de stat. Are un număr mult prea mare de angajați, ar trebui restructurată, ar trebui privatizată, să beneficieze de bugete de investiții prin care să își dezvolte mediul de afaceri care depinde într-o majoritate covârșitoare de fondurile primite de la bugetul statului pentru retransmisia posturilor publice TV și radio. Fără aceste fonduri compania ar muri, ceea ce este nefiresc. Tehnologiile care sunt disponibile pe structura Radiocom i-ar permite să devină un jucător important pe piața serviciilor de carrier, de Internet, satelit, iar pentru aceasta este nevoie de un management performant, orientat către rezultate. Nu întâmplător am pus pe tapet privatizarea acestei companii, care cred că poate fi pornită și realizată foarte repede, odată cu pornirea acelui contract de consultanță care este aprobat deja de Guvernul României.
C@M: Puteți nominaliza un potențial cumpărător pentru Radiocom?
Zsolt Nagy: Pentru mine nu contează dacă investitorul este din România sau din străinătate. Piața a vorbit despre Deutsche Telekom, dar din punctul meu de vedere nu cred că Radiocom oferă o tehnologie care să îi convină operatorului din Germania. Din perspectiva mea, important este ca cel care investește în această companie să aibă o viziune și experiență în a dezvolta servicii de comunicații pe această tehnologie. Este foarte greu să se ia decizii la o companie de stat, de exemplu, cu privire la reducerea numărului personalului – pentru că primul care va fi acuzat într-o asemenea situație va fi statul român.
C@M: Cum apreciați industria IT&C din România, acum când nu mai sunteți implicat în conducerea acesteia?
Zsolt Nagy: Opiniile mele nu diferă acum de cele exprimate în timpul mandatului. Cred cu hotărâre că avem o industrie europeană, care știe să facă față competiției la nivel european, care a arătat că poate să atragă investiții foarte semnificative, chiar devansând alte țări la acest capitol. Și să fim foarte serioși, acest lucru nu se datorează nivelului scăzut al costurilor. În domeniul IT&C nu mai suntem o țară low cost. Nivelul costurilor din România îl egalează pe cel din Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria. Competiția se duce pe competențe, pe calitatea serviciilor oferite și pe calitatea specialiștilor, iar aici am câștigat de multe ori. Pe de altă parte, văd succesul IMM-urilor care se dovedesc a fi o coloană vertebrală puternică a domeniului și care și-au găsit tot mai mulți parteneri pe piața internațională și sper că și pe cea națională.
Mai apoi, încă este foarte scăzut nivelul de conștientizare a necesității investițiilor în domeniul IT, de a avea soluții de tip ERP sau CRM. Nu este întâmplător faptul că strategia pe care am construit-o pentru fondurile structurale europene se orientează foarte mult către acest domeniu vital, pentru a oferi finanțare nerambursabilă întreprinderilor mici și mijlocii de a-și dezvolta și implementa astfel de soluții, care le crește competitivitatea. Aceasta este soluția pentru ca IMM-urile să nu dea faliment și pentru a putea face față competiției europene.
C@M: Care va fi traiectul de acum încolo al fostului ministru MCTI, Zsolt Nagy?
Zsolt Nagy: În primul rând aș menționa că am venit la MCTI cu gândul de a face treabă aici și sper ca faptele mele să dovedească aceste intenții. Evident am planuri de continuare a activității mele în industria IT&C, am multe idei și propuneri de colaborare cu diverse companii din acest domeniu, astfel încât să îmi pot utiliza experiența de doi ani și jumătate acumulată în această funcție pentru a avea un cuvânt de spus în acest domeniu, în țară. Evident îmi voi continua și cariera politică, dar și cea de om de afaceri pentru că am mai multe oferte în acest sens.
C@M: Ce mesaj doriți să le adresați celor pe care i-ați cunoscut în postura de ministru?
Zsolt Nagy: Eu consider că sunt același om pe care l-ați cunoscut în această funcție, un om care a reușit să nu fie amețit de funcție și care a rămas un om atât pentru parteneri, cât și pentru angajați și în continuare pot fi partenerul fiecăruia în acest domeniu superb, pe care îl iubesc, IT&C-ul.
Articol apărut în COMUNIC@ȚII MOBILE - Revista afacerilor Telecom @ Mobile Media. ANUL IX - NUMĂRUL 78 - septembrie 2007
Comandați online ediția print a revistei COMUNIC@ȚII Mobile:
|
