.

Mult așteptata schimbare din cadrul industriei telecom se dovedește a fi extrem de anemică și fără realizări concrete, care să confirme anticipările inițiale. În ciuda semnelor de ameliorare apărute anul acesta, efectele combinate ale instabilității geopolitice și economice au domolit cerințele consumatorilor, relevând dificultatea previziunilor în cazul companiilor telecom. Astfel, diferențele de opinie dintre executivii industriei și acționarii financiari au în vedere probabilitatea sau imposibilitatea unei ameliorări reale.

Ernst&Young: Investitorii nu vor să mai dea bani
Publicația 'Mobile Communications International' ne supune atenției studiul 'Breaking Away: Leading the Telecommunications Turnaround' al agenției de consultanță Ernst&Young asupra contrastului dintre punctele de vedere ale celor două părți menționate. Potrivit raportului, există semne clare pentru încurajarea industriei telecom, mai ales în cazul indicatorilor de afaceri precum profitul în urma capitalului investit, marginile circuitului financiar, indicii EBITDA aflați într-o tendință ascendentă, începând de la mijlocul anului 2001. Rămân, însă, multe semne de întrebare asupra industriei telecom, cel mai mare dintre acestea fiind dacă fragila ameliorare este cu adevărat susținută de realitate.

Raportul a fost întocmit pe baza răspunsurilor directorilor executivi ai operatorilor telecom și ale investitorilor selectați din întreaga lume '“ Europa, Asia/ Pacific, America Latină și America de Nord. Studiul a folosit metoda de investigare Delphi (a interviurilor nepersonalizate). Participanții au fost aleși din zona directorilor executivi și a directorilor financiari, incluzând CFO, CEO și COO din telecom și Senior Officers și analiști selectați din rândul acționarilor financiari ai industriei telecom. Studiul vizează piața americană și cea din Europa de Vest.
Rezultatele raportului prezintă o industrie ce crede că a trecut pe lângă momentul de vârf și care e forțată să se gândească deja la îmbunătățirea unor standarde pe care nu le-a atins încă. Este analizată, astfel, o industrie care crede că a făcut față unor recolerări esențiale: reducerea datoriilor, reducerea costurilor și infuzia de capital nou - și care e pregătită să investească în revenirea și progresul ei.
În mod categoric, directorii executivi își cunosc foarte bine afacerile și știu cum să își conducă companiile. Totuși, comunitatea financiară asigură o mare parte din fondurile pentru noi investiții și nu pare convinsă de multe dintre îmbunătățirile făcute pe care le consideră, în general, 'reparații' pe termen scurt. În opinia multor investitori și analiști, îmbunătățirile bilanțului și ale cursului financiar se dovedesc a fi nefondate pe termen lung.
O critică comună este cea potrivit căreia companiile telecom nu au îmbunătățit suficient procesele decizionale, sistemele de management și culturile corporatiste. Iar în loc de a direcționa investițiile în zona wireless, VoIP și customer service, ar trebui să aibă în vedere dezvoltarea (infrastructura locală) și reducerea costurilor (sisteme IT) și nimic altceva.
Unul din acționari a comentat contextul astfel: 'Persoanele cu putere de decizie nu prea s-au axat pe eficiența operațională. Mai mult, chiar dacă au luat în calcul această eficiență pentru satisfacția investitorilor sceptici, alți factori impredictibili precum consolidarea, regularizarea ar putea face inutile previziunile ce vizează o posibilă creștere. Și până când investitorii nu se simt în siguranță, nu prea dau semne că vor mai acorda fonduri de investiție în piață. Este normal, totuși, să observăm că datoria mondială în prima jumătate a lui 2003 pentru sectorul telecom a fost de numai 45 miliarde USD față de cea de 155 miliarde din perioada similară din 2001'. Discrepanța dintre industrie și acționarii financiari este maximă atunci când se ia în calcul abilitatea de execuție a operatorilor. În timp ce directorii executivi sunt axați în special pe reducerea costurilor, investitorii speră să vadă îmbunătățiri mai substanțiale. Deasupra tuturor acestora se află însă schimbările de management, dovada unui angajament asumat pentru îmbunătățirea disciplinei financiare și, mai apoi, consolidarea industriei, pe care chiar și operatorii și-ar dori s-o vadă.
În timp ce directorii executivi au conștientizat faptul că structurile și culturile organizaționale necesită o atenție aparte, numeroși acționari financiari i-au identificat pe executivi ca fiind obstacole în calea ameliorărilor. Unul dintre acționarii din telecom comentează: 'Telecomunicațiile suferă de un management dominat de reflexe învechite și de faptul că directorii executivi trec mult mai greu de la o companie la alta, față de directorii ce activează în alte industrii'. Așadar, ne putem aștepta la o presiune din partea comunității financiare pentru ca toate companiile din telecom să aducă directori executivi din afara industriei, dar și pentru a introduce sisteme riguroase de luare a deciziilor. Investitorii așteaptă din partea companiilor să-și întărească performanțele operaționale prin investiții în noi sisteme IT, ce vor mări viteza de acces a rețelelor și prin introducerea instrumentelor și proceselor tot mai eficiente de sprijinire a deciziilor. Unul dintre investitorii nemulțumiți a rezumat situația astfel: 'Câștigători vor fi cei ce vor avea abilitatea de a evita cheltuirea inutilă a banilor. Pare ceva cât se poate de firesc, dar iată că nu și în cazul industriei telecom. Mărturie stau numeroasele achiziții, noile afaceri și produse lansate de dragul artei, care s-au dovedit a fi un eșec'.