Operatorii alternativi din Europa de Vest au depășit etapa acumulării de datorii și, cu balanțele contabile puse la punct, se concentrează pe modalități de atragere a unor noi clienți și investitori și de recâștigare a încrederii în serviciile lor din partea unui public suspicios.
La conferința anuală European Competitive Telecommunications Association (ECTA) de la începutul acestui an, ei au avertizat că în lipsa unei adoptări în masă a serviciilor competitive se va reveni la tarife explozive. ECTA a adus vești proaste de la utilizatorii finali și de la investitori pentru operatorii alternativi, arată un reportaj Total Telecom. Din partea unor investitori ca banca de investiții Credit Suisse First Boston, vestea a fost că operatorii regionali devin tot mai importanți, dar că ponderea operatorilor de rețele alternative a scăzut semnificativ începând cu 2002. În locul lor, operatorii dominanți cu acoperire regională și cu balanțe contabile puternice sunt principalii beneficiari ai CSFB.
Un alt factor al competiției reliefat de ECTA este că prea mulți operatori se luptă pentru prea puține firme, investitorii prezenți la ECTA susținând ideea unui 'oligopol natural' de 2 sau 3 operatori pe fiecare piață. Alții au adus argumente pentru un model de business de tipul utilităților ca vehicul mult mai atractiv de investiții. Fondul de investiții GMT Communications Partners Ltd preferă, de exemplu, să facă afaceri cu operatorii dominanți și alte companii de tipul utilităților. GMT a achiziționat, în mai 2003, operatorul alternativ numărul 2 din Ungaria, Invitel (fostă parte a grupului telecom Vivendi Universal).
Accentul pe finanțe
Unii operatori competitivi încearcă să recâștige încrederea investitorilor demonstrând profitabilitate, obținerea de dividende pentru ei fiind o problemă fundamentală, în viziunea operatorului pan-european COLT Telecom. Alți alternativi se axează pe creșterea cotei de piață. Versatel și-a pus în ordine conturile și a scăpat de datorii mari, concentrându-se pe dezvoltare ca substitut al dividendelor pentru acționari. Singura încurajare pentru operatorii alternativi este credința unor investitori ca Fidelity Investment Management Ltd. că operatorii dominanți au nevoie de competiție pentru a menține jos tarifele.
În ciuda discuțiilor despre un management financiar solid, investitorii sunt conștienți că unele companii telecom încă își asumă riscuri. Carlyle European Venture Partners a dat exemplul unei companii care obține venituri de numai 200 mil. GBP, pierde 20 mil. GBP pe an, are cheltuieli de capital de 40 mil. GBP pe an și totuși continuă să contracteze datorii. Datoriile nu se dovedesc întotdeauna un lucru rău - sectoare care cândva erau împovărate de datorii pot deveni ulterior favoritele investitorilor. La nivel european, cablul este un astfel de exemplu.
Un domeniu asupra căruia investitorii au păreri împărțite în prezent este viabilitatea pe termen lung a așa-numiților operatori 'fără active' - operatori de rețele mobile virtuale (MVNO) ca Virgin din SUA, re-vânzători ca Vanco și furnizori de servicii ce oferă telefonie prin intermediul sistemului de pre-selecție a operatorului și care au un succes masiv în Marea Britanie. GMT, de exemplu, nu investește în operatori 'fără active', care nu au o licență ca formă de protecție, pe motivul că un reseller care își pierde clienții nu rămâne cu nimic. Alți investitori, în schimb, atrag atenția asupra valorii de necontestat a furnizorilor fără active, dar cu branduri sau strategii puternice. GE Commercial Finance se declară foarte deschis furnizorilor de buclă locală, ceea ce nu înseamnă că aceștia trebuie să și dețină rețelele. Succesul unui operator ca Virgin Mobile nu se datorează deloc proprietății asupra rețelei, ci modului în care se asigură că nu este complet dependent de alții. Credit Suisse First Boston dă, de asemenea, exemplul furnizorului de servicii Iliad (marca Free Telecom), care tocmai s-a listat la bursă și dă semne de succes real. Mesajul utilizatorilor finali este unul diferit. Reuters, de exemplu, preferă operatorii cu active proprii, deoarece consideră irealizabilă sarcina de a-și livra serviciile prin linii închiriate de la mai mulți furnizori.
Mai există un tip de serviciu, care ridică amenințări atât pentru operatorii dominanți, cât și pentru cei alternativi. Furnizorii de servicii Internet ce oferă Service Level Agreement (SLA - acord asupra nivelului serviciului, incluzând opțiuni de suport, penalități pentru serviciile nefurnizate, performanța sistemului software & hardware etc.) mușcă din piața furnizorilor în general mai scumpi de IP VPN.
