Telecomunicațiile românești sunt coordonate de trei mari organisme ale statului, cu rol de concepere a unei strategii naționale, cu rol reglementativ dar și cu rolul coercitiv de verificare a obligațiilor asumate de actorii acestei industrii. Pentru că despre MCTI, ministerul de resort și despre ANRC, autoritatea de reglementare în Comunicații s-au scris multe în ultima perioadă, vă propunem o analiză a rolului IGCTI (Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației), beneficiind de informațiile unei surse sigure, Președintele Cătălin Marinescu, proaspăt numit la conducerea IGCTI.
C@M: Care este obiectul predilect de activitate al IGCTI?
Cătălin Marinescu: IGCTI s-a numit inițial Inspectoratul General pentru Radiocomunicații, având numai sarcini de monitorizare și control, ceea ce înseamnă că se ocupa doar de partea de radio. Ulterior s-a transformat în regie autonomă, desprinzându-se, la un moment dat, din ceea ce se numea Direcția de Radio și Televiziune, de fapt din actualul SNR. În urma unui proiect finanțat de Banca Mondială s-a dorit transformarea acestui organism în agenție de reglementări în perioada 1999 '“ 2000, iar în 2001 s-a adăugat partea de tehnologia informației, devenind Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, funcționând ca autoritate de reglementări pe partea de radio. MCTI a avut atribuții de reglementare pe partea de radio, până la separarea și reorganizarea din noiembrie 2004, după aprobarea Legii 510.
Complicata istorie a IGCTI
După adoptarea Legii 510 de reorganizare a acestei instituții, IGCTI a devenit o instituție publică, autonomă, din domeniul radiocomunicațiilor și tehnologiei informațiilor, aflată în coordonarea Primului Ministru. IGCTI are două mari arii de activitate - radiocomunicațiile și tehnologia informației. Prima dintre acestea are atât funcția de reglementare, de autorizare, dar și de supraveghere și control.
Pe partea de tehnologia informației este operator al unei părți importante a sistemului electronic național, și anume al aplicațiilor e-guvernare, intrând aici sistemul electronic de achiziții publice și sistemul de autorizare de atribuire electronică a autorizațiilor de transport internațional de marfă.
Acum un an și jumătate a fost luată o hotărâre de guvern privind atribuirea electronică, luându-se decizia dezvoltării unei aplicații informatice (pentru că au existat rumori privind atribuirea ne-etică a autorizațiilor), iar pentru că la acel moment IGCTI implementa sistemul electronic de achiziții publice a fost ales și pentru gestionarea acestor autorizații de transport. În multe țări există o agenție națională de operare a sistemului electronic național, un alt organism decât al nostru, și probabil acesta va fi viitorul și în România.
Noi suntem acum în faza de implementare a unor aplicații extinse față de ceea ce avem, iar una dintre opțiunile mele este să consolidez această parte și să reușesc într-un termen rezonabil de câțiva ani să devină rentabilă și să funcționeze pe propriile picioare, separat de IGCTI. Termenul propus pentru acest proiect este anul 2008.
C@M: Care este structura IGCTI și care sunt sursele de finanțare?
Cătălin Marinescu: Din noiembrie 2004 am devenit o instituție publică autonomă pentru domeniul radiocomunicațiilor, oarecum similară cu ANRC, pentru comunicațiile electronice și serviciile poștale. Gestionăm o resursă limitată care este spectrul național de frecvențe, așa cum ANRC gestionează resursele de numerotație, limitate și acestea, la rândul lor. Reglementăm utilizarea spectrului de frecvență radio, prin emiterea de decizii cu caracter normativ, care se publică în Monitorul Oficial, emitem licențe pentru utilizarea frecvențelor, licențe de emisie avizate, autorizații tehnice de funcționare, supraveghem și controlăm îndeplinirea obligațiilor de utilizare a frecvențelor radioelectrice. Așadar, nu există suprapuneri cu activitatea ANRC, dar colaborăm cu ei, pentru că un operator de comunicații trebuie să se notifice la ANRC și noi, ulterior, îi putem emite o licență radio.
De asemenea, suntem operator de infrastructură și operăm la nivel național sisteme electronice de achiziții publice, de atribuire electronică a autorizațiilor de transport de marfă. Suntem aproape de finalizare cu extinderea sistemului electronic de achiziții publice și cu sistemul electronic parțial prin care 400 de mari contribuabili își plătesc anumite taxe către fondurile de stat. Suntem o instituție total autofinanțată și, simplificând, sursele de finanțare sunt taxele de utilizare a spectrului, taxele de acces în sistemul de achiziții publice, taxele pentru certificarea electronică în sistemul de atribuire electronică a autorizațiilor de transport internațional.
Concluzionând, MCTI se ocupă de strategia și coordonarea domeniului, fiind reprezentantul guvernului, IGCTI se ocupă de partea de radio, de autorizare, licențiere și control în radiocomunicații, iar ANRC de comunicațiile electronice și de serviciile poștale.
C@M: Care era situația instituției în momentul în care dvs. ați preluat conducerea acesteia?
Cătălin Marinescu: S-au depus până acum 10.000 de sesizări care au rămas nerezolvate în perioada anterioară numirii mele în funcție. Situația aceasta se datorează și modificărilor legislative, preschimbării licențelor de utilizare a frecvențelor și eliberării autorizațiilor tehnice de funcționare aferente acestor licențe. Acestea corespund unei părți de circa 6.000 de cereri, pe lângă alte solicitări mai vechi care nu au fost rezolvate, până în momentul de față, și pe care noi intenționăm să le rezolvăm până la sfârșitul semetrului al doilea din acest an.
C@M: Care este evoluția sistemului de e-guvernare?
Cătălin Marinescu: IGCTI operează sistemul electronic pentru achiziții publice, în primul rând, sistem în care sunt două tipuri de actori - autoritățile contractante, cei care solicită produse și servicii și pe de altă parte furnizorii de produse și servicii. Avem înscrise în sistem 1.276 de autorități contractante și 10.660 de ofertanți și s-au eliberat certificate digitale pentru 4.313 entități și 973 autorizări contractante și 3.340 de ofertanți. La aplicația care funcționează în momentul de față prețul este criteriul pe baza căruia se fac alegerile, cu condiția ca ceea ce se oferă să se încadreze în condițiile de performanță care se precizează pentru codul respectiv de produs. E vorba de o licitație regresivă bazată doar pe criteriul prețului.
Statistici privind
sistemul de achiziții publice
De la lansarea sistemului de achiziții publice s-au înregistrat 410.268 de licitații, valoarea de început a tranzacțiilor închise totalizate fiind de 24.000 de miliarde de lei. Valoarea economisită, ce reprezintă diferența dintre valoare de începutul și cea de la sfârșitul licitației, este de 24%, comparativ cu valoarea inițială. În privința calității, numeroasele semne de întrebare se pot elimina, prin implementarea sistemului electronic de achiziții publice extins. Acesta prevede mai multe posibilități, mai multe tipuri de licitații, deci nu numai licitația închisă, în care se ține cont numai de preț, dar și de o ofertă tehnico-economică.
În acest caz vor intra în discuție și experți externi de evaluare. Atunci se vor putea introduce și caietele de produse, astfel încât autoritățile contractante să poată alege și să meargă pe modalitatea de cerere de ofertă. Noi suntem într-o fază avansată de implementare a acestui sistem extins, Ministerul Finanțelor are preocupări intense de modificare a legislației în acest sens și cred că până la sfârșitul lui 2005 noul sistem extins se va implementa.
C@M: Recent, IGCTI a înmânat licențele 3G operatorilor MobiFon și Orange România. Care este semnificația acestui moment?
Cătălin Marinescu: Primul nostru eveniment pe 2005 a constat în înmânarea actelor de licență 3G operatorilor MobiFon și Orange România. Licența prezintă toate obligațiile operatorilor, toți parametrii tehnici de funcționare, fiind un act de autoritate care se înmânează, și nu un contract, pentru că atunci ar fi fost semnat de ambele părți (operator și organismul statului). Acesta e un act de autoritate emis de IGCTI și care este acordat celui care și-a câștigat dreptul să opereze servicii 3G. Licența nu se referă doar la dreptul de a utiliza 3G, ci specifică și tehnologia care se utilizează și practic parametrii tehnici, datele de implementare, obligațiile operatorului, pe care acesta și le-a asumat prin participarea la licitație, conform ofertei pe care a depus-o.
C@M: Cum vedeți fenomenul radiourilor pirat?
Cătălin Marinescu: În prezent dispunem de un sistem național de monitorizare a spectrului și pregătim un raid pentru depistarea radiourilor pirat, care încă este un fenomen dinamic la noi. Este vorba de o luptă permanentă, pentru că de fapt ne opunem unor hobby-uri ale persoanelor care înființează astfel de radiouri pirat. Aceste construcții artizanale de emisie sunt dăunătoare, pentru că deținătorii lor încalcă legea, în primul rând, apoi aceste emisii interferează cu alte servicii, chiar cu comunicațiile aeroporturilor, cu Romatsa, de exemplu.
De aici ar putea decurge tragedii și accidente aviatice dramatice.
C@M: Care este cel mai recent proiect IGCTI?
Cătălin Marinescu: Există, în prezent, în desfășurare un proiect din partea Ministerului Finanțelor pentru introducerea unui sistem electronic național de plată a unor taxe de către marii contribuabili către anumite fonduri. Prin acest proiect se așteaptă ca un număr de 1300 și într-o fază ulterioară alți 3000 de contribuabili - față de cei 420 din momentul de față - să opereze plăți, ceea ce presupune o extensie atât a resurselor hardware, cât și a echipei de întreținerea a sistemelor.
